Early retirement

Dragilor (sau oamenilor, cum zice baba Petronia ),

Iaca mi-a venit și mie rândul!

Când îți zic vreo cinci oameni (dintre cei care se presupune că într-adevăr contează) că ești beat, te duci acasă și te culci. Eh, asta voi face și eu o perioadă, nu de alta, dar ca să nu debitez lucruri neinteresante și să oripilez cetitoriul.

Am aflat (cu stupoare) că nu-s așa bună cum mă dau și că, de fapt, nu prea (mai) fac nimic bine. Am negat eu cât am negat, dar se pare că evidența e…evidentă . De ieri am o vârstă și nu mai pătrund esența lucrurilor așa cum se cuvine. În plus, am, cică, mai mult decât aș merita. Așa că mă speriai și după o îndelungă meditațiune. mi-am zis că ar fi cazul să mă axez doar pe câteva lucruri despre care mai am o șansă să mă …remediez (asta dacă mai există vreo șansă!)

Cum se pare că nici aici nu excelez, pe blog adicătelea, hotărâi să iau o pauză până mă regăsesc, pen’că am aflat că într-o lume nebună și într-o continuă mișcare browniană, nu mai e vreme să-ți mai oblojești sufletul. Așadar, nu’ș când oi reveni, dar voi reveni cu siguranță după ce mă dreg la neuronul stâng, singurul funcțional, deoarece nu renunț la ceea ce am adunat aici de ceva vreme. Așa, mediocru cum știu eu să fac TOATE lucrurile. Poate mâine mă răzgândesc (că sunt și instabilă emoțional), poate mă ține o săptămână, o lună, un an, zece (ei, poate nu chiar atât), dar întoarcerea va fi cu artificii și petrecere.

Îmi cer iertare că nu voi răspunde prea curând eventualelor comentarii, că nu voi onora lepșe și nu voi participa la concursuri ori provocări, dar voi reține gândurile voastre bune. Cei care mă iubesc, să nu mă bocească, că n-am murit, nici să nu mă consoleze enumerându-mi minunatele calități, că nu este cazul, le știu foarte bine. Ar apărea această postare ca o altă lamentare nenorocită și nu despre asta este vorba aici. Cei care nu sunt cei mai mari fani ai mei, să se bucure de momentul de tăcere cât mai pot. Da, vorbesc mult (și prost), dar mă tratez!

Așadar:

So long, farewell, Auf wiedersehen, good night,
I hate to go and leave this pretty sight...

 

What a Day!

Cu fiecare an, își pierde din exaltare și entuziasm, deși nu încetează a fi o zi importantă.

Nu a debutat foarte îmbucurător, dat fiind că o indigestie nenorocită i-a tulburat somnul Pințului, astfel că am stat de veghe, nu în lanul de secară, ci în patul lui, încercând să-i alung durerile de burtică. Dimineață era mai bine, dar nu a vrut să stea acasă, pe motiv că TREBUIE să meargă la grădi: lăsase acolo niște jucării importante și îi era teamă că nu le mai găsește; în plus, doancatoaie „pune asent ”(absent, n.a.). Ei…dacă ar fi și elevii mei așa… Prin urmare, l-am lăsat acolo, cu inima cam chinuită de îndoieli și cu certitidinea că sunt clar o mamă denaturată.

La ”sebișiu” (serviciu n.a.) am fost „fresh” all day long, de aceea mi-am dovedit înclinațiile ușor dislexice în discuții: sărirea malariilor, Iarcis Nanău și alte inepții de același tip. (Să vă dau oare varianta corectă a sintagmelor sau să vă las să ghiciți? ) Cu toate acestea, contrar părerii eventualilor cârcotași, mi-am îndeplinit misiunea cu succes  pe ziua de azi.

O supriză frumoasă mi-au făcut elevii mei. Anul acesta m-au surprins la fel de plăcut, în primul rând pentru că au reușit să treacă peste certuri și să facă un lucru împreună, și în al doilea rând pentru un cadou inedit.

Apoi mi-a adus Pințul o pereche de dresuri pe care a ținut morțiș să mi-o ia cadou (cu ajutor, bineînțeles), am mâncat împreună cu familionul un minunat tort (evident cu episodul aferent de suflat în lumânarea vestejită, de către Pinț ) și acum asist neputincioasă la o serie neîncetată de tuse seacă a aceluiași Pinț, pentru a încheia simetric întreaga aventură de 9 februarie a acestui an.

M-a înveselit Păntușa un cu cântec aliniat momentului:

Mulțumesc „urătorilor”  VictorCh care fu primul (și care sper că este ok din punct de vedere medical), Ciprian care mi-a făcut o urare minunată, și Antonina ( ) care a descoperit recent marele secret

 

Wordless Wednesday (16) – Andreea Olaru

Imaginile aparțin unei foarte talentate colege, despre care nu am mai știut nimic ani buni și pe care am descoperit-o relativ curând cu ajutorul FB. N-am știut niciodată despre acest talent al ei.

♦

♦

Ideea miercurii silențioase vine tot de la Carmen 

 

Hoțul!

Ce poți face când iarna se încăpățânează și vrea să-și măsoare puterile cu omenirea nerecunoscătoare? Fie stai în casă ferit de vijelia de afară, fie scoți nasul în ger, doar-doar îl îmbunezi.

Pințul a ieșit cu tati la aer. Mami nu iubește atât de mult iarna, așa că a preferat să nu stârnească spiritele anotimpului cu gândurile neprietenoase. I-am urmărit, însă, de la geam.

La un moment dat, lucrurile au luat o întorsătură neașteptată.

Protagoniștii mai sus menționați au avut o singură clipă de neatenție, verificând pârtia pentru săniuș, când…pătura pe care o pregătiseră pentru atelajul în etate de 30j de ani a dispărut! O privire în stânga, una în dreapta, nimic! Sub nucul din fața casei, hoțul își făcea culcuș, măturând toată zăpada cu păturica proaspăt șutită (pardon, sună cam incult!) de la noi. Cei doi „copropritari” s-au apropiat de individ ca să-i ceară socoteală. Era o EA, spășită și, am crezut noi, aproape rușinată de fapta-i necugetată.

Hoțul era, de fapt, o hoață!

Discuțiile au fost aprinse. Mai întâi tati i-a explicat că nu e frumos să iei lucrurile oamenilor fără să ceri voie.

Și pentru că nu a părut foarte convingător, chiar dacă avea degetul arătător îndreptat a amenințare către infractoare, a preluat Pințul acțiunea „corectarea deviațiilor comportamentale”. Pozișia de drepți și glasul amenințător au generat sincere mișcări de coadă din partea patrupedei.

În final, a renunțat la pătură. Dar a ținut să roadă un colț de sanie în ciudă. Totuși este un câine care se respectă! Trebuie să lase un semn al „posesiei”, fie ea această posesie și în partaj.

Mai apoi, a fugit cu mănușa lui tati pe coclauri, de bucurie că a putut subtiliza, în sfârșit ceva.

O știm de mică. I-am dat un castron cu supă chioară sub geam, crezând că nu va mai apuca ziua următoare. Îi puteai număra coastele. Cineva a luat-o la curte, dar de cele mai multe ori e liberă prin fața blocului. Mi-e dragă și e tare jucăușă. Totuși…lipsa unui control din partea stăpânului poate avea urmări neplăcute…

 

Atenție, se votează!

Din gama:

„Frunză verde de dudău/ E concurs și vreau să-l…ieu!”

Acum ceva zile, m-am înscris la un concurs cu „T” pe blogul Claudiei, apoi am postat AICI ca să vă aduc la cunoștință despre minunatele intenții. M-am bucurat mult să s-au prins în horă și alții și a ieșit cu adevărat un concurs de scriituri care să conțină cât mai multe cuvinte care să înceapă cu T.

Iar acum, SE VOTEAZĂ! AICI!

Ia aruncați o privire și alegeți locurile 1, 2 și 3 în funcție de preferințe. E drept că aș dori ca preferințele să fiu EU ( pentru că sunt modestă și dacă nu câștig, plâng repede ), dar dacă nu e tocmai pe placul vostru textul meu cu T, atunci musai să votați pe PSI și pe Maria&Valy.

Textele sunt frumoase toate. Aveți de unde alege, așa că aveți liber la citit, simțit și votat astăzi.

Revenim cu amănunte

 

Wordless Wednesday (15) – Fram???

O fi chiar celebrul urs polar???

Heheheeeee!

Special pentru miercurea silențioasă, pornită de Carmen

 

Desktop

Cum arată mu un desktop? Adicătelea, zugrăveala de pe obiectul pe care îmi arunc ochii mai ceva decât pe consort?

Nu prea mi-au plăcut wallpaper-urile clasice și nici cele avangardiste. La începuturi, am cochetat și eu cu imagini predefinite, dar nu mi s-a părut că mă reprezintă. Așa că, de o foarte bună bucată de vreme, desktopul meu este frumos vestimentat cu fotografii ale Pințului pentru că asta mă face să mă simt bine în timp ce lucrez pe minunatul laptop. Evident, fotografiile se schimbă regulat, în funcție de trăsnăile pe care le mai face minunea .

Dar, în zilele mele ”bune”, desktopul arată cam așa:

Uneori, însă, mai are nevoie de curățare și atunci apelez cu încredere la prieteni:

M-am autoinvitat la o leapșă de la Meștereasa, luată de la Doru, luată de la Ciprian

 

Judecată…

…înțeleaptă

Episodul 1

Pințul stă cu o mătușă temporar, la „casa nouă”. Unchiul, la o vârstă când nu mai ține pasul cu alergăturile copilului, stă relaxat la televizor. Acest lucru îl deranjează pe Pinț, care este extrem de posesiv când vine vorba de propriile lucruri. Îi strigă: „Hei, unchiule, ăla e te’ievizo’iu meu! Nu te mai uita la el!”. Evident, unchiul iși vede nestingherit de emisiunea preferată, neobișnuit cu prezența piciului în jurul său. Revoltat, Pințul aleargă la mătușa, cu pâra, cum i-i felul: „Mătusa, ch’ied că unchiul ăsta nu aude p’ia bine!”

Episodul al doilea

Din nou, televizorul este mărul discordiei. Prins într-o zi bună, Pințul a făcut o „conțesie” (= concesie = andreism) și ne-a îngăduit să vizionăm și noi ceva la minunata invenție. Tati a butonat (sau a…zappat???) și și-a exprimat nemulțumirea cu voce tare: „Nu e nimic bun la televizorul ăsta!”. Copilul, cu înțelepciunea-i caracteristică, decretează: „Tati, eu ch’ied că a timpul să ne cumpă’iăm at  te’ie vizo’i!”

Episodul al treilea

Suntem în etapa aceea când Pințu dorește cu ardoare un nou membru în familie. Spre dezamăgirea lui, tati și mami sunt fericiți așa, în trei

Bucuria zilei a constat în anunțul făcut de Păntușa: a primit două liniuțe la testul cu bărzuța! Iupiiiii! Bineînțeles, i-am adus la cunoștință copilului că va avea un verișor sau o verișoară, iar el, foarte încântat, exclamă: „Da, da, să-l aducă la noi! În sfâ’șit o să am și eu un fățio’i!”

Așa că Pințul are o perspectivă foarte clară a felului în care arată hainele cele noi ale împăratului . De aceea, ne corectează de fiecare dată când judecata ne este întunecată de boala asta specifică adulților: lipsa imaginației și a sincerității. Așa încât, noua achiziție de la Lidl se pare că nu va fi destinată depozitării jucăriilor Pințului, cum greșit am judecat noi.

See for yourself

Cam asta a ieșit la provocarea de luni

Ceilalți ce-or fi scris? psi, tibi, virusache, redsky, scorpio, dictatura justitiei, cita, vero, anacondele, vântdetoamnă, abisuri,

 

Trup cioplit

Trăiesc?

Îmi tremur trupul trudit,

tovarăș tăcut al suferințelor triste.

Tind să mă-nalț,

și trag tare colțul de nor timpuriu,

dar mă tem.

Grozav tunet îmi urlă-n urechi tânguirea

păcatului tern

dintr-un turn al tăcerii divine.

Timpul mă tulbură astăzi tăcut.

Te-am uitat?

A fost tot o trăire

și-o teamă

ca-n teatrul cel mai absurd.

Iar o lacrimă tandră-mi sărută obrazul

topindu-se brusc în neant.

În tonuri de gri părăsit,

talazuri își mișcă

tâmplele mute.

Tund simțiri și-apoi fac iar portrete

și tac.

Te ascund, te tânjesc, te caut, te-alung….

Te adun din nisipuri, te-adulmec din mare,

te desprind din copite de cai alergând.

Torc fire de lână albastră

și țes cu tandrețe

trup nou, potrivit.

♦

Textul face parte dintr-un concurs lansat AICI de Claudia. A apărut deja pe pagina specială a „textului cu T”.

 

A Mid-Winter Evening Tale

De data aceasta are și cuvinte , pentru că povestea continuă.

După experiența de azi, mi-am dat seama că imaginea postată pentru WW aici este total irelevantă. Prin urmare, a trebuit obligatoriu să revin, pentru că altfel, aveați să ratați frumusețe de poveste într-o seară de iarnă.

Urăsc iarna!!!! Asta am mai spus-o. De ce? Să recapitulăm:

• Frigul! Ăsta mă ucide negreșit (și fără îndoială ). Dacă ai noroc de un pui de Crivăț, frecvent, de altfel, în zonă, ți-ai asigurat gratis o ședință de criogenie, căci așa rămâi, înghețat, unde te-a prins.  Probabil caloriferele veșnic reci din copilărie m-au făcut să-mi doresc dintotdeauna sobă cu lemne. De aceea, când am avut la îndemâna una, era să-mi omor consortul de căldură. Eu mai puneam „un lemnuc” pe foc, el deschidea geamul. În creierii nopții și-a dat seama că eu sabotam întreaga acțiune, zădărnicindu-i lupta pentru supraviețuire, și a pus piciorul în prag: „Până aici, femeie! Niciun lemn în plus!”
• Umezeala! Aia de-ți pătrunde prin orișice fel de cizme, indiferent de piele, de mărime, de grosime, de material sintetic etc. Oriunde calci, fie zăpadă umedă care se topește instant, fie noroi cu tona.
• Zilele scurte! Întunericul mă scoate din minți. Am senzația că nu am niciun spor în nimic, pentru că se face noapte aproape imediat.
• Lipsa de activități antrenante! Mai ales când este vorba de copil.

Aș mai avea o mulțime de motive, dar nu despre asta este vorba astăzi aici.

Ninsoarea de azi s-a întrecut cu gluma. Copilul – sătul de stat în casă, proaspăt cules de la grădi, plictisit de aceleași jucării și de părinții care nu înțeleg că trebuie OBLIGATORIU să se joace „șineva cu mine”. Așa că, decretăm: ne schimbăm și ieșim cu sania afară!

Ne-am plictisit repede, așa că am început o bulgăreală pe cinste!

Ne-am luptat….

E lesne de înțeles cine a câștigat, nu?

Am făcut îngerași de zăpadă…și am vrut să vedem ce gust au fulgii

Omul de zăpadă nu ne-a ieșit pentru că era prea moale și pufoasă, dar ne-am încadrat în decor

Distracția a fost maximă. Vecina a ieșit cu un vin fiert…

Apoi i-am arătat lui tati cum se curăță zăpada din fața blocului

Am însemnat mașina, ca să fin siguri că nu ne-o ia nimeni…

Și am fugit în casă la căldurică

Happy WW pentru cei care ne-au comentat incipitul aventurii din miercurea silențioasă, în semn de mulțumire pentru că au trecut pe la noi : abbilbal, TU1074, DJ, posesoarea de pitici voinici, Zinuța, abisuri, Moi, diverse, Doru, Liviu, Rokksana, Pisicimea Sa, Ema, Ciprian, Carmen, Costin, Elena, cer senin, Moi, Anaconde, Almanahe, Andreotti, Vero, Tiberiu, Yousef, Max Peter

 

Wordless Wednesday (14) – Iarna…la țară

A-nceput de ieri să cadă…câte-un fulg…

De la Carmen, ideea miercurii negrăitoare

 

Șotron

Dacă tot e frig afară,

ne-am gândit așa-ntr-o doară,

să găsim ceva de joacă

iarna grea ca să mai treacă.

Așa c-am jucat șotron!

De fapt, a fost un sincron.

Mai întâi l-am desenat.

A ieșit chiar…minunat!

Și-apoi am pornit la joc.

Nu ne-am plictisit deloc.

Cine zici c-a câștigat

și un premiu mare-a luat?

♥♥♥

Azi e zi de provocare

Ce-or mai fi scris alții oare?

psi, tibi, blueriver, redsky, cita, scorpio, vânt de toamnă, virusache, almanahe, Carmen, Rokksana, Cioburi de chihlimbar

 

Cuvinte din trecut (9)

Nu mai știu ce am gândit când am scris-o. De fapt, nu cred că am gândit-o prea mult. Dar ceva m-a împins să o scriu altfel. De atunci mi-a fost cam teamă să mai încerc formula aceasta a alfabetarului. De teamă că simțirile au legătură cu limba pe care o vorbești.

Era tot într-o zi de ianuarie iar joaca provocată de tibi, mă ajută să o scutur nițel de praf. La fel au făcut și psi,  vero, altcersenin, cita, cioburi de chihlimbar, grişka, lotusull ( e drept, puțin mai repede )

 

Cursed

http://experimentesiexperiente.wordpress.com/2006/01/08/cursed/

almost flowerlike core
beyond green and the shadows
crawling
dusk towards dawn
erupting the heat in a circle of whites and blacks
frenzy

guardian angels wrap me in arms
hiding me from the sweet temptation of falling
irony

jaws of the darkness inside
kneeling in front of great sins
lambs are dying
mothers cry out their wombs
nothing

orgs of lost souls
pumping filthy air from rusty old lungs

rivers of thorns above
signs of despair

tiny hopes in the corner- scared
urge sleepless nights for the dead
voices

wrestling with humanlike
zombies

 

Duzina de cuvinte (15) – Întâmplare

absolut întâmplător

băteam la porțile care nu duc spre nimic

când am auzit un strigăt în urma mea

de o culoare incertă.

eram prea departe și prea adânc cufundată

furând colțuri mici de stea.

gânduri spirală îmi scormonesc acum inima

hrănind-o cu deziluzii amare

i-ai auzit și tu sunetul surd?

jurăminte sfărâmate

m-au făcut lup de stepă căutând izbăvirea

și-am visat viitorul ca pe o vată de zahăr

topit de căldura prezentului.

ți-am chemat caii sălbatici nechezând

unde pământul și apa se împreunează

visând

zborul.

…………………………………………………………………………………………………………………………………..

O promisiune făcută lui Psi

I-am „dezîmblânzit” cuvintele, asemeni celorlalți:

http://anaveronica.wordpress.com/2012/01/21/joc-de-3-cu-12-cuvinte-impuse/

http://cristiangheorghe.wordpress.com/2012/01/21/duzina-de-cuvinte-alchimistii/

http://divers.toateblogurile.ro/2012/01/duzina-de-cuvinte-te-am-gasit/

http://griska.wordpress.com/2012/01/21/duzina-de-cuvinte-nechezati-nechezati-nechezati/

http://vantdetoamna.wordpress.com/2012/01/21/duzina-de-cuvinte-1-suprarealism/

http://profunzimi.wordpress.com/2012/01/21/in-spirala/

http://almanahe.wordpress.com/2012/01/21/invocare/

http://carmensima.ro/2012/01/21/duzina-de-cuvinte-zbor/

http://cita-topa.blogspot.com/2012/01/duzina-de-cuvinte-comoara-strabunicului.html

http://eclpsademart.wordpress.com/2012/01/21/duzina-de-cuvinte-imblanzitorul-de-cai/

http://scorpio72.wordpress.com/2012/01/21/duzina-de-cuvinte-manzul/#more-5637

http://blogvista.ro/duzina-de-cuvinte-pe-ganduri/

http://redsky2010.wordpress.com/2012/01/21/duzina-de-cuvinte-fantana-visata/

http://rokssana.wordpress.com/2012/01/21/duzina-de-cuvinte-18-aberatii/

http://labulivar.wordpress.com/2012/01/21/duzina-de-cuvinte-iapa/

http://anacondele.wordpress.com/2012/01/21/duzina-de-cuvinte-fara-tiltu/

http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2012/01/21/duzina-de-cuvinte-3-2012/

http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2012/01/22/duzina-de-cuvinte-poseta-elenei/

 

Wordless Wednesday (13) – Utopii!

Adaptare după o idee preluată de la Carmen