un copil
învăţând un fluture dansul
m-a întrebat odată de mult
cine sunt
dacă sunt din ceară sau lut
din aer sau vânt
din flori sau din plumb
dacă respir rouă
sau beau cer
dacă urc sau cobor
dacă adorm la răscruci de gânduri visând licurici
ori mă trezeşte prea des pâlpâitul stelelor
am dat să răspund
copilului
care învăţa acum valul să mângâie ţărmul
în ritmuri de harpă
n-am putut decât să-mi ascult muţenia surdă
pruncul râzând de ochiu-mi pângărit
cu aripile lui legate de suflet
a arătat cu degetul
spre trupul ce ţinea loc de glas
m-am întors către mine
plângând
cine sunt?
Felix-Gabriel Lefter
iulie 20, 2011 at 8:58 am
Ai condei.
dagatha
iulie 20, 2011 at 10:46 am
Mulțumesc
virusverbalis
septembrie 4, 2011 at 7:19 pm
O parere buna!
)
dagatha
septembrie 4, 2011 at 7:27 pm
a ta despre asta? sau a mea despre mine?
banifarabani
octombrie 5, 2011 at 2:34 pm
Îmi place mai mult decât chestiile despre învăţământ. Vrerau să cred că ASTA E AGATHA.
Desigur, asta e ceea ce vreau eu…
Dar… până la urmă, cine sunt eu?
Un mic fir de praf,
dansând într-o rază de Soare,
strecurată printre crengile unui copac,
aflat într-o poiană,
undeva printre crestele unui munte,
printre povârnişuri abrupte
printre verde şi aur şi curcubee…
O exitenţă de-o clipă, neobservată, neobservabilă…
dagatha
octombrie 5, 2011 at 7:41 pm
deja mă gândeam că devine o problemă personală
)) se pare că aici e alt registru. 
E posibil să fiu totuși duplicitară și să induc cititorul în eroare. Desigur, asta nu ar putea fi posibil dacă aș fi atât de incapabilă în plan intelectual 
))
Chestiile din învățământ sunt realul în care ne ancorăm. Sunt multe lucruri pe care trebuie să le înfruntăm în real și fiecare o face cum știe mai bine, Nu înseamnă că e mai puțin capabil. celelalte…sunt chestiile de suflet. acolo totul e mult mai simplu