…„și totuși e/ o sete care-l soarbe”...
M. Eminescu
…setea de a cuceri văzduhul…
…setea de zbor…
…setea de a ne depăși limitele.
Sursa foto: revista Meki
Nu-i nimic dacă nu te-ai născut pasăre, nu-i nimic dacă nu te-a învățat nimeni să zbori, nu-i nimic dacă nu ai putut savura înălțimile și nu ți-ai putut admira propriile aripi.
Nu-i nimic nici dacă ai crezut că nu o vei face niciodată.
Pentru că oamenii sunt o specie tare ciudată. Nu se mulțumesc niciodată cu ceea ce le este dat. Caută, cercetează, inventează, re-inventează, se iau cu Dumnezeu în piept și în final cred că au reușit.
♣
Recunosc că nu am știut de existența acestui sport extrem. A fost nevoie să citesc din nou paginile revistei Meki la secțiunea Articole și să dau peste minunăția asta de invenție: Omul zburător. O parte din mine o apreciză. E partea aceea care face din zbor un ideal, partea care iubește libertatea și spiritul de aventură, partea căreia îi plac provocările. Și apoi e partea cealaltă…maternă, precaută, temătoare, care a văzut de atâtea ori cum oamenii au făcut lucruri și apoi ele li s-au întors împotrivă.
psipsina
iulie 18, 2011 at 4:44 pm
nu-i nimic dacă nu ne-am găsit până acum… te voi citi de acum încolo!
dagatha
iulie 18, 2011 at 7:24 pm
hehehe, toate au un început. Nu-i nimic că al nostru e mai…întârziat
Sara
iulie 18, 2011 at 4:57 pm
Am preluat si eu jocul
http://divers.toateblogurile.ro/2011/07/duzina-de-cuvinte/
http://divers.toateblogurile.ro/2011/07/nu-i-nimic/
dagatha
iulie 18, 2011 at 7:23 pm
bine ai intrat în horă
virusverbalis
iulie 18, 2011 at 4:58 pm
dagatha
iulie 18, 2011 at 7:22 pm
de câte ori revăd imaginile astea (primul pas pe lună), mă gândesc cum trebuie să fi arătat inimile celor care au fost martorii evenimentului atunci! Pentru noi e ca și cum e așa de când lumea, Îl luăm ca pe un dat…
Mulțumesc pentru împărtășire. Câte lucruri interesante ratăm în tim ce ne pierdem vremea cu știrile de la 5, cu Columbeni, maneiști și alte stupizenii…
vacitim
iulie 18, 2011 at 5:30 pm
Da, noi oamenii, am avut mereu dorinta de a ne depasi limitele, de a demonstra ca nu exista nu pot
dagatha
iulie 18, 2011 at 7:27 pm
uneori cred că asta e de bine, alteori, însă, am dubii…
papagigli
iulie 18, 2011 at 10:16 pm
Eu urasc orice zbor, ceea ce dovedeste ca nu sunt vreun ciripoi
dagatha
iulie 19, 2011 at 11:27 am
Nu aș putea să spun că sunt vreun fan nici eu. dar așa, de pe bancă, pare minunat
))
Ciprian Bojan
iulie 19, 2011 at 4:43 am
Întru depăşirea limitelor se apelează la eternele căutări. Şi doar cine caută găseşte.
dagatha
iulie 19, 2011 at 11:31 am
și asta e drept…
dar trebuie să știi ce cauți, ca nu cumva să găsești taman opusul
Din gama „be careful what you wish for”…
redsky2010
iulie 19, 2011 at 6:59 am
cred ca am vazut genul asta de zbor intr-un film si am ramas la fel de uimita ca si tine. cred ca iti trebuie ceva sange in vine sa faci asta! ador sa zbor, dar prefer avionul
dagatha
iulie 19, 2011 at 11:35 am
eu una…aș zice pas cu toată grația de care pot da dovadă
Gabriel Ghiorghiu
iulie 20, 2011 at 7:33 am
E o senzatie superba . Senzatie de eliberare , de adrenalina dusa pana la extrem , stare de liniste e superb
trebuie sa incercati 
se pot face salturi cu sau fara instructor la Iasi , Bucuresti , Alba-Iulia si Craiova. Saltul ajunge undeva la 100 – 150 euro chiar 200 depinde de altitudine , cu sau fara instructor etc.. 
Daca vreti sa incercati pt detalii hit me 
You’ve gotta belive you can fly :X ( sper ca am scris bine eu si engleza mea primitiva 
)
dagatha
iulie 20, 2011 at 7:35 am
te cred pe cuvânt. Totuși aș vrea să trăiesc mult și, dacă se poate, să ajung și la episodul „nepoți”. Risc sî mă sting în aer
Am avut adrenalină suficientă cu avionul