Intro:
Inițial, m-am gândit să-i propun Psipsinei o colaborare cu revista Meki
Povestea pe care a publicat-o AICI în joaca de-a cuvântul de luni, este foarte potrivită cu poveștile raționale găsite în paginile Meki junior. Adică poveștile acelea care nu se termină odată cu retragerea glorioasă a eroilor pe rafturile roase de timp și ascunse de colb, ci poveștile care incită mintea înspre căutarea adevărului despre sine și despre lume. Condurul Pisicimii sale (:-D ) este o variantă originală a Hainelor cele noi ale împăratului. Dar este mai mult decât o poveste, este realitatea însăși a vremurilor enervant de actuale.
Să vedem dacă povestea mea, publicată cu mare întârziere din motive cât se poate de obicetive, va fi votată de public. Și de revista Meki
Povestea
A fost odată ca niciodată..
Că dacă n-ar fi fost, nici noi nu am fi stat acum la șezătoare.
A fost odată o prințesă. Frumoasă, bogată, deșteaptă, dar așa cum se întâmplă lucrurile în viață, îi lipsea un lucru. Dragostea. Nu știa cum arată, cum miroase, cum respiră, dar ar fi vrut tare mult să o învețe cineva. Pentru asta, a dat sfară-n țară spunând că acela care va reuși să-i aducă în dar dragostea, va primi daruri multe și bogății. S-au trezit mulți voinici să apară în fața ei. Unii erau trubaduri, alții poeți sau doar visători, doctori cu licori magice, vrăjitori, babe cu descântece, dar degeaba, prințesei nu i se părea că simte ceva nou. A început să fie tristă, crezând că nu va putea niciodată cunoaște această nobilă simțire.
Un vraci bătrân i-a șoptit într-o zi:
- Am leacul potrivit, prințesă. Dar acesta este scump.
- Cât face? întrebă prințesa.
- Va trebui să-mi dai lui tot ce ai, dacă te voi ajuta să-ți găsești dragostea.
Prințesa s-a gândit o clipă. Atât de mult își dorea să cunoască dragostea, încât s-a gândit că merita să piardă toate averile din lume. Și a aceeptat.
Vraciul i-a cerut un condur prințesei. A aruncat o incantație peste el, iar acesta…a dispărut. Apoi, i-a spus că acela care îi va aduce condurul, îi va aduce și dragostea. Plină de încredere, prințesa a așteptat. Șarlatanii nu au încetat să apară. Unii au cerut cai, arme și mâncare de drum, dar nu s-au mai întors. Alții au împrăștiat teroare cu armate întregi scotocind prin toate cotloanele regatului, fără succes, însă. Și mai naivi, unii au încercat să facă o copie a condurului și să o aducă în fața prințesei, pretinzând că este cel adevărat.
Prințesa era din nou dezamăgită. Acum îi era limpede că nu avea să cunoască niciodată dragostea.
Într-o zi, s-a apropiat de palat un tânăr. Cu capul plecat și fără să îndrăznească a-i privi ochii prințesei, el a spus aproape șoptit:
- Prințesă…eu..nu am bani…nu am averi…și nu am nici cea mai vagă idee unde se află condurul. Dar știu că pot să-ți arăt ce înseamnă dragostea, dacă-mi îngădui.
Uimită, prințesa, l-a întrebat:
-Și cum ai să faci asta?
Cu un zâmbet prelung, tânărul și-a ridicat privirea și a luat-o de mână.
- Leapădă-ți și condurul celălalt și vino cu mine.
Tânărul i-a arătat cerul senin și soarele strălucitor, apoi stelele căzătoare și lumina lunii sclipind îtr-un lac.
- Așa strălucește dragostea.
Apoi a învățat-o să miroase firul ierbii după ploaie și libertatea vântul sălbatic, apoi să culeagă parfum din florile de câmp .
- Așa miroase dragostea.
I-a dăruit cântec de greieri și susur de ape mângâind pietre.
- Astfel se aude dragostea.
Tot timpul acesta a ținut-o de mână și a privit-o în ochi, iar ea a simțit că nu pășește, ci zboară, că nu trăiește, ci visează, că nu plânge, ci râde.
Când s-au întors la palat, au găsit amândoi condurii în dreptul jilțului.
Vraciul…dispăruse.
Învățămintele, le găsiți voi
Au mai scris despre condur:
http://divers.toateblogurile.ro/2011/07/condurul/
http://redsky2010.wordpress.com/2011/07/25/condurul/
http://verovers.wordpress.com/2011/07/25/con-dur-conduri-trasura-%E2%80%93-fragment-dintr-o-poveste-inca-nescrisa/
http://v2valmont.wordpress.com/2011/07/24/condurul/
http://labulivar.wordpress.com/2011/07/24/condurul/
http://scorpio72.wordpress.com/2011/07/25/provocare-condurul/
http://pisicaru.wordpress.com/2011/07/25/condurul/
http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/07/24/gainareasa/













pisicaru
iulie 25, 2011 at 10:44 pm
Da o poveste frumoasa plina de invataminte.
dagatha
iulie 26, 2011 at 7:06 am
dacă e așa, mă bucur
Ciprian Bojan
iulie 26, 2011 at 5:56 am
dagatha
iulie 26, 2011 at 7:08 am
psipsina
iulie 26, 2011 at 7:02 am
pisicimea îţi mulţumeşte pentru poveste şirecunoaşte că da,
scrierea-mi vine şi de la hainele cele noi ale împăratului.
dagatha
iulie 26, 2011 at 7:10 am
Cu toții includem în scrierile noatre, crâmpeie din experiența de-a lungul timpului.Nu despre asta e vorba. Mi se pare minunat faptul că sunt unele lucuri în conștiința omenească, ce rămân acolo, chiar dacă se schimbă generațiile, dar ies la suprafață într-o formă nouă, de fiecare dată alta.
Oare am fost coerentă?
psipsina
iulie 26, 2011 at 12:39 pm
dap…
papagigli
iulie 26, 2011 at 9:44 am
E spune ce golaneala! Pai cum sa nu-i faca fetei capul cit dovleaul, la ce vrajeali il ducea mintea! Asta vrajitor, nu vrajitorul!
Sunt convins ca epilogul a fost incins si spontan
dagatha
iulie 26, 2011 at 3:51 pm
măi, măi, măi, cum le știi tu pe toate