Iubesc toamna!
…așa cum iubește copilul meu momentul când urlu: „Gata cu joaca, la culcare!”.
Și-mi strâmb ochii exact ca el a nedumerire, a ură, a supărare… Diferența e că eu uneori mă mai înduplec și-i mai las un bob zăbavă, da dânsa, doamna Toamna, nu prea îngăduie ieșiri spectaculoase din foaia de parcurs. „Domnule, fix la 1 septembrie, gata, s-a dus cu alintările! Soare, ia-ți șezlongul (n. a. Știu și chaise-long pentru cârcotași 
) și mai du-te colea după nor. Stai acolo vreo…6 luni așa.”
Afurisită toamna asta, zău.
Și vicleană.
Vine așa, cu haina aia aurie, de zici că nu e împărat mai bine vestimentat ca ea. Mie una, îmi provoacă o puternică arsură la stomac atunci când o văd așa…ca un gălbenuș. Ea nu a aflat că sunt descoperiri spectaculoase în lumea modei sau se complace în statutul pe care i-l dă haina asta demodată? Vreau și eu să mai văd flori, vreau să fie cald, vreau să cânte păsările, să mă orbească verdele și să mă bată soarele până nu mai pot. Deunăzi am văzut stolul imens de berze luându-și zborul spre partea cealaltă. Cică acolo au găsit un colț uitat de lume de unde se vede, pardon, dosul soarelui și zice-se că e destul de cald. Rândunelele…au fugit de mult și mi-au lăsat pervazul geamului plin de amintiri până la anul, de nu la mai pot șterge cu toată apa din furtunul vecinului. Nu mai e nicio zburătoare decentă. Doar cioara asta care mă bate la cap în fiecare dimineață. I-am scăpat o bucată de caș alegoric și, de atunci, se jură că nu mai pleacă de acolo până nu-i mai dau. Aș! Vrabia…mălai visează! În cazul de față, cioara. Doar dacă admitem că și ele, ciorile, mai visează uneori.
Vraja s-a rupt. Am rămas neagră de supărare de zici că am dat în boala lui Calache. (Am citit undeva că subiectul ăsta „medicinal” e închis din cauză de superstiții ). Așa că mi-am luat traista ciobanului și am pornit fluierând la drum, întocmai ca Păcală care-mi tot îndruga că mai bună e aspirina săracului.
Cireașa de pe tort este când se ia după ea și vântul. Mare Casanova și ăsta! Ca să-i facă Doamnei pe plac, îi flutură frunzele și o gâdilă până se strică de râs amândoi.
Eu una nu-i mai suport!
♦
Știți că mai exagerez . Ca să mă ierte iubitorii de toamne aurii… iată :
Și pentru că e sâmbăta duzinelor, poate mai citiți și poveștile altora: Psipsina, Sara, Virusache, Tiberiu, Vero, Redsky, Rokssana, Scorpiuța, BlueRiver, Carmen, Valentina.
pisicaru
septembrie 3, 2011 at 10:30 am
Toamna asta se trateaza cu ceai si cu amintiri din vara.
dagatha
septembrie 3, 2011 at 11:41 pm
mda…de s-ar putea trata doar așa…Aș bea un „kilolitru” de ceai
))
Paulman20102011
septembrie 3, 2011 at 11:14 am
Cata melancolie..
dagatha
septembrie 3, 2011 at 11:42 pm
cred că mai curând e un soi de nemulțumire. Nu mă satur niciodată de vară
psipsina
septembrie 3, 2011 at 11:30 am
ioooi, fain caşul cela alegoric! a mai rămas ceva şi pentru psi? un pic măcar?
dagatha
septembrie 3, 2011 at 11:43 pm
pisico, pentru tine am pus separat, la păstrare
rokssana
septembrie 3, 2011 at 12:10 pm
vai ce mi-a placut
si ma duc sa vad si povestea vantului…
dagatha
septembrie 4, 2011 at 12:18 am
Ei?
Ciprian Bojan
septembrie 3, 2011 at 1:20 pm
Să fii frumoasă ca o toamnă,
În culori, mii, învestmântată,
De bucurii să fii purtată
Prin lumea asta, scumpă Doamnă!
Iacătă mă apucă versificațiunea, pe care vă rugăm s-o pardonați, căci muza poetică datu-ne-a târcoale chiar în răstimpul lecturării minunatei Dumneavoastră povești.
dagatha
septembrie 4, 2011 at 12:19 am
oooo, ce frumooooos! uite, acum toamna deja îmi pare mai frumoasă
Ciprian Bojan
septembrie 4, 2011 at 9:18 am
La nivel vestimentar, tre’ să recunoaștem că toamna are toate culorile posibile și imposibile. Asemeni ție, și pă mine mă enervează că mititica e mereu nehotărâtă în legătură cu manifestările meteo-climatice! Doamna toamnă are muuuuuuulte toane, ce-i drept…
dagatha
septembrie 4, 2011 at 9:43 am
dap! e frumoasă, nu pot contesta. și are bogăția ei. de asta o tolerez
))
eu numai când o simt că se apropie mă înfoi precum curcanul
Stefania
septembrie 3, 2011 at 4:45 pm
ooo, da… vicleana-i toamna, dar si imbelsugata ( sti cum se zice — de suntem harnici in celelalte anotimpuri)
)))
)) glumesc desigur )
Frumoasa-i povestea ta Agatha.
Si eu iubesc toamna — de fapt iubesc toate anotimpurile pentru ca fiecare are farmecul lor, insa vara-i preferata mea…
( nu mai fi asa nedreapta cu micutul tau si cand ii-e joaca mai in toi, sa-l trimiti la culcare
un week-end minunat Agatha
dagatha
septembrie 4, 2011 at 12:20 am
păi nu-l mai trimit. Acum îl las să alerge până adoarme singur pe unde apucă
))
anowen
septembrie 3, 2011 at 4:54 pm
alham dul allah! frumoasa si vesela toamna ai mai zugravit!
)
(e de bine
dagatha
septembrie 4, 2011 at 12:21 am
o, buldzumezg! (atât știu în arăbește
)) ) Apoi dacă e de bine…mai zi! 
dictaturajustitiei
septembrie 3, 2011 at 8:50 pm
Ce frumos ai putut să le întorci pe toate. Caş alegoric!
dagatha
septembrie 4, 2011 at 12:21 am
de data asta mi s-a părit simpluu
a-z
septembrie 3, 2011 at 11:05 pm
pai, se cam invarte si pamantul pe sus pe-acolo si pune de-o schimbare doar de vreme, nu si de vremuri!
dagatha
septembrie 4, 2011 at 12:22 am
da, de vreme, clar! ieri a fost o zi clar de toamnă!
BlueRiver
septembrie 4, 2011 at 12:25 am
pe mine ma deprima toamna
… vreau vara inapoi!
dagatha
septembrie 4, 2011 at 9:44 am
idem!
știi cum fac unii astenia d eprimăvară? eu o fac toamna!
îmi sună a despărțire,a abandon….
sufletdefluturas
septembrie 4, 2011 at 4:47 pm
Ce să mai zic….Sunt fiica toamnei şi ca orice fiică îmi iubesc “mama”.
dagatha
septembrie 4, 2011 at 6:48 pm
foarte frumos!
))
E minunată toamna, EU sunt cu probleme la cap
virusverbalis
septembrie 4, 2011 at 7:16 pm
Frumos aranjament,Agatha! Da ,sa-ti spun un secret:m-a zapacit vara asta cu asa calduri..Pe noi, sudistii.Campia Romana..Ptiu..Ceva racoare, ca nu se mai poate!
)
dagatha
septembrie 4, 2011 at 7:26 pm
Cred, Virusachis. Da și vântoasele și iernile lungi și acompaniate cu spor de măritul Crivăț moldovenesc mi-au intrat în oase. Eu vreau să fie cald!