E din nou septembrie…
Plouă placid, fără să existe vreo slabă speranță să se va opri curând. Nu-mi pot întoarce nicicum privirea prelinsă pe geamul murdar. S-a înțepenit acolo, căutând chipuri șterse de vreme într-o încercare nebună de a resuscita suflete tari, zdrobite de pinteni ascuțiți pe caldarâmul profan, așa cum omori fără resentimente un muc de țigară după ce ți-a oferit plăcerea supremă preț de câteva minute lungi.
The subway train never stops unless someone else decides so… Am încercat să-l opresc, dar am rămas doar neputincioasă petrecându-mi secundele legată de un zâmbet tâmp care-mi trădează din nou neputința. Mi-ai spus că pot să fac fac asta cu puterea minții, oridecâteori am nevoie să mă sustrag prezentului. Probabil că e slăbită și ea de toate amintirile ce nu se lasă răstignite pe un perete fals. Așa că mă mulțumesc doar prividu-l cum trece.
I spent all my time waiting… Așa cum aștepți cu sufletul la gură până când acrobatul își încheie ale lui salturi mortale cu miile de ochi larg deschiși clipind iscoditor în noaptea existenței lui mizere. Și câtă vreme e acolo sus, nu simte decât o abandonare a propriilor simțuri, o negare a propriei ființe ca și cum viața nu-i mai aparține de mult.
There is silence in the arms of an angel…Dacă reușești să ignori zgomotul infernal al cotidianului, aproape că-ți poți auzi inima, bătând a liniște și mirosind a alb. Mă cuibăresc asemeni un câine credincios în brațele disperării atunci când nu mai reușesc să o aud și speriată, caut remedii aiurea ca și cum ți-ai putea trata durerea din piept cu o biată aspirină.
It is all like a fetid swamp…M-am decis acum ceva vreme să mai arunc din vechituri. Îmi ocupă prea mult loc în cămăruța de acum bătrână. Nu le mai pot ține pe toate acolo pentru că îmi ucid secunde prețioase atunci când încep să țipe a plictiseală. Și ocupată cu răscolirea lor de fiecare dată când o mână nevăzută mă trage subit înspre cotloanele întunecate, pierd frumusețe de explozie solară, prea rară ca să o pot rata cu bună știință.
Crawling towards the light…M-am trezit la timp. În fața aceluiași geam murdar. privind cum aceeași ploaie placidă îl spală de zoaie lăsându-l gol pentru alte priviri pierdute alergând spre înapoi.
…………………………………………………………….
Provocată, ca de obicei, de cele 12 cuvinte ale lui Psi, pe care le-au mai luat în serios și alții: cita, redsky, tibi, Rokssana, Virusache, vero, scorpio, valentina, dictatura justiţiei, BlueRiver













psi
septembrie 17, 2011 at 9:42 am
stai să rumeg, soro, că mi-ai tras preşul azi. bine le-ai înşirat. bine de tot.
dagatha
septembrie 17, 2011 at 3:14 pm
apoi…deh! le-am aliniat și le-am spus că dacă nu fac treabă bună azi…le dezmoștenesc
psi
septembrie 17, 2011 at 4:00 pm
sau e moştenirea consistentă sau ai tu tehnici de persuasiune grozave.
dagatha
septembrie 17, 2011 at 11:30 pm
nu, măi, sunt ele cuminți și ascultătoare. nu am niciun merit. S-au așezat cum au avut chef. Din fericire, se pare, le-a ieșit
scorpio72
septembrie 17, 2011 at 11:12 am
Amestecate, de septembrie…
dagatha
septembrie 17, 2011 at 3:15 pm
… da…
rokssana
septembrie 17, 2011 at 11:25 am
The subway train never stops unless someone else decides so…
frumos
ca de obicei,cuvintele mele sunt sarace
dagatha
septembrie 17, 2011 at 3:16 pm
nu sunt deloc sărace
a-z
septembrie 17, 2011 at 2:16 pm
schimba macazul cu september all over de la …september.
cu bine!
dagatha
septembrie 17, 2011 at 3:16 pm
adicătelea…cum, bre?
dictaturajustitiei
septembrie 17, 2011 at 2:54 pm
Cum bine a zis cineva .. m-ai dat gata.
dagatha
septembrie 17, 2011 at 3:33 pm
dictaturajustitiei
septembrie 17, 2011 at 5:51 pm
A venit fi-miu și m-a găsit în fața calculatorului.
” Parcă ziceai că nu mai stai ore în șir, că știi bine cât e de nociv ? Ce tot faceți voi acolo ? ” Ț E , și noi. ”
Muzică bună, subiectul tratat cu duioșie. Ce pot zice ? Îmi place. Și maimuțoiul ce-și schimbă culoarea.
dagatha
septembrie 17, 2011 at 9:52 pm
care maimuțoi???
Ciprian Bojan
septembrie 17, 2011 at 5:33 pm
Deci nu pot pentru ca să comentez, fiindcă e sple(e)ndid!, indeed!
dagatha
septembrie 17, 2011 at 9:53 pm
Vero
septembrie 17, 2011 at 7:51 pm
Frumos, frumos, frumos… foarte frumos!
Nu mă pricep la comentarii… asta a tot ce pot să spun
dagatha
septembrie 17, 2011 at 9:56 pm
păi…asta e tot ce voiam să aud
)) Nici eu nu sunt obișnuită cu atâtea complimente
Andreea Curcudel
septembrie 17, 2011 at 10:06 pm
Am trecut si eu pe aici sa las un zambet de septembrie
dagatha
septembrie 17, 2011 at 10:17 pm
Mulțumesc Andreea
Te știu din…
N-am mai fost de mult prin … cutia cu maimuțe
vederecitire și mă bucur că ai lăsat un semnAndreea Curcudel
septembrie 17, 2011 at 10:22 pm
dagatha
septembrie 17, 2011 at 10:27 pm
după cum ziceam, trag o fugă să văz ce e pe acolo
BlueRiver
septembrie 17, 2011 at 11:49 pm
astept sa vina ploaia si sa-mi proptesc fruntea de fereastra, sa privesc siroaiele cum se intrec pe geam, bulbucii de pe asfalt si cerculetele din baltoci… se pare ca mai am de asteptat
dagatha
septembrie 18, 2011 at 9:59 am
e frumoasă ploaia…dar mie îmi dă așa o stare….Uf…
Valentina
septembrie 17, 2011 at 11:52 pm
Frumos!

Eu ador ploaia… ploaie şi ceaiul de mentă
Cât despre muzică… îmi vin în minte două melodii, cea de la Daughtry – September şi Guns’nRoses – November Rain
dagatha
septembrie 18, 2011 at 10:02 am
păi pe Guns’nRoses îi lăsasem pentru noiembrie
De băut
Ceai de mentă…hmmm, mi-ai dat o idee
Valentina
septembrie 18, 2011 at 11:32 am
Da, da, pentru noiembrie, dar eu la ploaie mă gândeam
virusverbalis
septembrie 19, 2011 at 9:56 am
“Dacă reușești să ignori zgomotul infernal al cotidianului, aproape că-ți poți auzi inima, bătând a liniște și mirosind a alb.” Ce bine ar fi…
dagatha
octombrie 1, 2011 at 1:06 am
ai încercat?