Uneori ne întoarcem în lumea inocenței, pe vremea când „de ce”-urile nu erau atât de periculoase. Acum ne este teamă să formulăm întrebarea, dar tare mult am vrea să aflăm răspunsurile. De cele mai multe ori, încă, rămân doar întrebările retorice, veritabile mistere.
Și totuși…„Câteodată, datoria noastră în faţa unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim aşa de mult, încât să-l prefacem într-un mister şi mai mare”. (L. Blaga)
Mistere
Știai că nisipul e pământ mort?
Mi-a spus într-o zi o cămilă
călcând apăsat peste dune.
De-aceea nu-l doare când trec caravane şi beduini.
Știai că în oaze uneori,
dacă-asculţi sub tăcerea pustiei,
se aude cântecul cerului şi dansul oceanului?
Te-ai intrebat vreodată de ce sunt amândouă albastre?
Știam că deşertul e moarte cu miros de piramide şi egipteni.
Apoi am văzut oaza,
m-am înfruptat din liniştea ei verde
şi-am ascultat sporovăiala firelor de iarbă.
Taci…
Ascultă …şi atât
promovată cu succes de 
Tiberiu Orasanu
octombrie 2, 2011 at 9:53 am
Foarte frumoasă poezie!
- – -
Am fost şi eu în deşert dar în Israel nu în Egipt; iar acolo unde am fost eu, noţiunea de deşert are o altă semnificaţie… Este uluitor să vezi cum toată acea întindere de pămînt altă dată sterp, acum este plantat şi irigat. Dar am văzut şi aşezări de beduini, care trăiesc la fel ca acum 500, 1000, 2000. poate 7000 de ani.
dagatha
octombrie 2, 2011 at 9:55 am
ești un norocos! Sunt locuri în lumea asta pe care sunt aproape sigură că nu le voi vedea niciodată. Ai văzut că am spus „aproape”
(Precizare făcută și pentru Isis 
)
Mulțumesc
psi
octombrie 2, 2011 at 10:16 am
unde e el conu anowen să-ţi spună cum e cu deşertul lui?
dagatha
octombrie 2, 2011 at 10:27 am
da chiar, unde e?
psi
octombrie 2, 2011 at 11:44 am
cum unde? în deşert cu cămila lui!
dagatha
octombrie 2, 2011 at 11:59 am
păi să vină, domnule, și să zică adevărul despre „trebi” din astea
yousef59
octombrie 2, 2011 at 1:41 pm
Desertul ca si marea are frumusete si farmec…sunt oameni care nu ar schimba viata lor de acolo …locul lor ,cu orasul,niciodata…doar ei stiu de ce…mie mi-au spus ca sunt fericiti acolo…si au “habar”de cum traiesc altii…
dagatha
octombrie 2, 2011 at 1:52 pm
cred că fiecare om e legat pentru veșnicie de un loc. Chiar dacă pașii îi poartă spre alte zări, gândul și ființa sunt mereu acolo. Nefericiți sunt cei care pretind că locul lor este pretutindeni. Vorbele lor doar maschează un dor nebun de un loc anume care refuză să li se arate
yousef59
octombrie 3, 2011 at 10:57 am
Adevarat ai grait!…eu ma simt legata cu mii de sfori de “acasa”…dar poate depinde de om…or mai fi din cei care nu sufera…
dagatha
octombrie 3, 2011 at 8:07 pm
e clar că depinde de fiecare în parte. cu toate acestea cred că sforile alea invizibile sunt foarte puternice
anowen
octombrie 2, 2011 at 6:41 pm
nu stiu ce desert ti-ai imaginat tu, dar e cam lugubra prezentarea. mi-a placut oaza, asa ca m-am asezat la umbra cortului si mi-am tras alaturi o cafea. ascult cantecul si dansul. cadana poarta val albastru si o cheama trudi.
dagatha
octombrie 2, 2011 at 7:01 pm
na, dacă tot te-am chemat cu incantații pe ritmuri de dans din buric, ai venit
))
Cum lugubră, bre? mi-a zis mie cineva, nu spun cine
Și atât ne spui azi? nici un cointra-vers, nimic?
Trudi, zici? Hmmmm..
a-z
octombrie 2, 2011 at 7:54 pm
i like it, i like it so much!
dagatha
octombrie 2, 2011 at 7:59 pm
I like that you like it so much…
rokssana
octombrie 2, 2011 at 10:26 pm
i like too..dar daca ai zis “Taci…
Ascultă …şi atât”…m-am conformat…si am urechile palnie…nu prea aud,dar am vazut-o pe trudi…asa ca mai incerc…
dagatha
octombrie 2, 2011 at 10:34 pm
păi nu era pentru tine
)))
Și tu cu Trudi???
Ciprian Bojan
octombrie 2, 2011 at 8:34 pm
Știam că deșertul
e paradisul tăcerilor,
de aceea,
tăcerea nu-i ușor
a o asculta…
dagatha
octombrie 2, 2011 at 10:19 pm
tăcerea e pentru surzi pentru că știu să o audă, pentru orbi pentru că știu că o înțeleagă.pentru înțelepți pentru că știu să o prețuiască.
Paulman20102011
octombrie 2, 2011 at 10:01 pm
Am observat ca ai inceput sa postezi poezii msi vechi de ale tale. E o intamplare sau esti cumva, oarecum, in cautarea timpului pierdut? Si daca da, care ar fi motivul,sunt curios.
dagatha
octombrie 2, 2011 at 10:15 pm
Nu am timp să-l caut pe cel trecut. Sunt prea prinsă în trăirea prezentului.
Motivele pentru care mă întorc uneori sunt mai multe, dacă îmi permiți
1. îmi sunt texte dragi, pentru că sunt ale mele și îmi place să le recitesc. (ceea ce e curios, pentru că atunci când le scriu, mă feresc să le citesc imediat, ca și cum mi-ar fi teamă să nu le șterg dacă nu îmi plac
2. atunci când le-am postat aici, am făcut-o în grabă și nu le-am dat timp să fie „savurate” (iată modestia mea proverbială
3. Tiberiu a avut o idee extraordinară, o joacă nouă,Duminica amintirilor, la care am aderat repejor.
Paulman20102011
octombrie 2, 2011 at 10:23 pm
Am inteles. Bine, atunci, mai posteaza si alte texte pentru a putea sa le savuram si noi.
dagatha
octombrie 2, 2011 at 10:35 pm
Ok, să trăiți
paulman20102011
octombrie 3, 2011 at 9:37 am
Cu riscul de a parea insensibil la melancoliile de toamna ale Agathei, eu spun ca melodia asta o sa va energizeze pentru intreaga saptamana.
dagatha
octombrie 3, 2011 at 8:02 pm
Am înțeles mesajul. Fără melancolii, deci.
Berlocea
octombrie 3, 2011 at 3:15 pm
sensibila! poema, nu melodia de mai sus
dagatha
octombrie 3, 2011 at 8:03 pm
Uite, domnule, mai apreciază din când în când cineva și simțăminte mai…înțelegi tu, nu?