Duzina de cuvinte (14) – Periplu…anual

Pentru că nu am mai fost de multișor activă în cadrul Duzinei, astăzi mi-am exersat minunatul talent pentru când o crește cupilu să învețe tot ”Luceafărul” următor pe de rost (Glumesc, firește!). Așa că am luat leapșa de la psi și lista de la Rokks cu participanții sârguincioși: redsky, cita, blogvista, carmensima, virusache, abisuri, scorpio, tiberiu, vero, cristiangheorghe, carmen, valentina,

www.google.com

Prima filă-n „Calendariu” e Ianuarie, zis Gerar.

Nu fac niciun comentariu pentru că e foarte clar:

frigul încă ne-nconjoară, nasu-i rece, înghețat

și, decât să ies pe-afară, stau sub plapumă, în pat.

Aștept cu drag Făurarul! E prilej de-aniversare.

În februarie sus paharul; înc-un anișor, se pare

se adaugă la buchet. Și pentru că-i ziua mea

m-am gândit la un…banchet! Ca să vină cine-o vrea.

Pentru martie-am mărțișorul și-aleg Baba potrivită

ața roșie ca mărul, e cu albul împletită.

Sperăm că e primăvară și că iarna a fugit,

să ieșim cu toți afară, chemând soarele iubit.

E moment de rugăciune când aprilie sosește.

Omul bun, întreaga lume, Paștele – sărbătorește.

Timpul e înșelător câtă vreme e Prier,

(pentru anul viitor,  eu căldură o să cer).

Mai e luna florilor și iar este bucurie

pe pământ e un covor cu nuanță aurie.

Nu degeaba-i spun Florar! Toate pajiștile-s pline

de flori, iar câte-un bondar bâzâie în zbor spre tine.

Iunie, atunci când vine luna cea mai așteptată,

duce-n zbor gânduri senine spre vacanța mult visată.

Cireșar i se mai spune, lesne de-nțeles de ce.

Toate fructele din lume nu-s precum cireșele.

Iulie, luna lui Cuptor, e urmarea cea firească.

Nu se simte niciun zbor, iar suflarea omenească

stă ascunsă la răcoare. Tot pare să ardă-n jur

E-o căldură-atât de mare, disperarea ia contur.

Este timpul lui Gustar , lună lungă și bogată

când îți cumperi un cântar și-ți umpli cămara toată.

August mi-este tare drag! Cu el încă este vară.

Toamna este-acum în prag, ploi mărunte or s-apară.

Iar vremea e schimbătoare, soarele repede-apune,

păsări fug peste hotare în Septembrie zis Răpciune.

Când se-arată Brumărel cu-ale lui vicii de toamnă

oamenii zâmbesc nițel, vin nou în pahar când toarnă.

Cade bruma, promoroaca, vântul bate cu putere

cu octombrie nu-i de joacă, facem focu-n încăpere.

Iarna bate-ncet la ușă, e momentul lui Brumar

mai scoatem câte-o mănușă, iar la gât avem fular.

Căci noiembrie e rece, e al iernii vestitor

iar pe stradă, cine trece parcă e-n  congelator.

Au rămas zile mărunte pân’ la anul ce-o să vină.

Moș, cu pletele cărunte,vine seara, pe la cină,

cu un sac plin de urale pentru toți, copii, părinți

și le strigă-n gura mare, repede, cât sunt fierbinți.

Decembrie e bucurie, sunt cadouri în desagă

Când e Undrea -i nebunie, tuturor le este dragă.