O supriză mare de la concurenta cu număruuuuuuuuul doooooi!
Elena a făcut niște mărțișoare originale! (Iar eu m-am grăbit să le cer…la pachet, pentru că arătau ca niște prăjituri apetisante. Noroc că m-au avertizat în mail că nu sunt de mâncare 
)
Fiindcă a fost ziua mărțișorului, am zis că ar trebui să o așteptăm cum se cuvine și anul acesta să facem și noi niște mărțișoare pentru apropiați. Am găsit aici o reteta de mărțișoare din aluat și a fost o provocare pentru noi. Am întins aluatul și am decupat diferite modele cu un dop de la sticla și cu forme de prăjituri.
Le-am pus la cuptor până s-au întărit, le-am lăsat să se răcească și mai întâi le-am pictat pe toate cu alb. După ce s-au uscat, le-am colorat după inspirație. Elenei i-a placut mult să picteze și să se murdărească pe mâini.
Le-am lasat să se usuce, apoi le-am pus ațe de mărțișor și gata mărțișoarele.
Am fost tare mândre de reușita noastră. Iată cum arată la final.
Elena s-a și gândit cum să le repartizeze și abia așteptam să le împărțim,
Sper să fie o surpriză frumoasă pentru toata lumea.
Elena și Valentina
http://douafetecucuiete.wordpress.com/2012/02/27/martisoare-din-aluat/
valentina
martie 4, 2012 at 6:50 pm
Multumesc pentru cuvintele frumoase.
dagatha
martie 4, 2012 at 10:31 pm
Pe măsura mărțișoarelor voastre!
Ciprian Bojan
martie 4, 2012 at 8:37 pm
Deci Woow, din nou! Până una-alta minunile sunt la îndemâna omului! N’est pas?
dagatha
martie 4, 2012 at 10:32 pm
Evidement!
Uite așa descoperi lucruri încântătoare!
VictorCh
martie 5, 2012 at 7:19 am
Ba’s pa! (Vorba coanei Chiriţa, oarecum tiza mea).
Dom’ Bojan, UNDE-i linkul (spre blogul propriu) atasat semnaturii? Nu-i frumos sa te ascunzi asa…
Cata inventivitate, dom’le!
(Am vazut la TV ca anul asta la noi la Timisoara a “iesit” moda martisoarelor comestibile, modelate din martipan in diferite forme – spre ex in boboc de trandafir. ACESTE martisoare – cu conditia sa fie pictate cu coloranti alimentari – s-ar inscrie foarte bine pe aceeasi linie.)
Ciprian Bojan
martie 5, 2012 at 3:07 pm
Nu vreau pentru ca să-l pui!
VictorCh
martie 5, 2012 at 6:38 pm
Nu esti pedepsit – da’ asa “te” gasesc mai greu. (Tre’ sa intru de dincolo, de la OanaClara, unde AI PUS linkul – eu nu stiu sa caut, ma bazez pe linkuri.)
Sau te confund eu? PARCA – totusi – n-as crede…
Camelia
martie 5, 2012 at 8:02 pm
Ciprian, uitasei “licăirea”? E de la primăvară…eşti iertat.
dagatha
martie 5, 2012 at 10:50 pm
@Victor: Ciprian e “andărcavăr”!
dar îl găsești în blogroll la mine, la persoane dragi 
Sunt sigură că pe cel puțin unul din cele două bloguri vei găsi lucruri interesante
VictorCh
martie 6, 2012 at 12:45 am
Multumesc, dagatha, da’ “nu-i in regula”: titulatura “Blogroll” nu apare (sau n-o gasesc eu), nici “Persoane dragi”, iar sub titlul “Imi sunt dragi” apar doar 8 bloguri si (din cate stiu eu) niciunul dintre acestea nu este al lui.
Ori nu stiu eu sa caut bine NICI ASA, ori ai gresit dumneata “instructiunile de utilizare” (ori ambele).
VictorCh
martie 6, 2012 at 12:47 am
P.S. …iar cand dau clik pe numele dansului acolo unde acesta apare sub “Pareri avizate” imi raspunde nu-stiu-CE cum ca URL-ul n-ar fi corect.
dagatha
martie 6, 2012 at 1:15 pm
@Victor: îmi cer scuze pentru confuzie. uneori uit că sunt lucruri pe care nu le ştie toată lumea
Ciprian este trecut la Pseudolirice – latura creativă – . iar de acolo, ajungi uşor la celălalt blog al lui – latura “combativ-didacticistă”
valentina
martie 5, 2012 at 8:18 am
Ne bucuram ca va plac. Sunt sigura ca cele comestibile ar fi pe gustul tuturor, mai ales al copiilor. Noi mai facem fursecuri cu diferite forme si apoi le decoram cu creioane pentru decor din pasta de zahar care se intareste destul de bine; ar fi si asta o idee. Poate incercam la anul.
dagatha
martie 5, 2012 at 10:57 pm
Pfui, ce bine sună!
Camelia
martie 5, 2012 at 7:50 pm
Scumpiţele de ele, acolo e şi un strop din sufleţelul lor; un zâmbet cu drag mâinilor fermecate şi dăruitoare de bucurie.
dagatha
martie 5, 2012 at 10:55 pm
Exact!
De aceea îmi și plac aceste concursuri. Chiar dacă nu duc toți treaba până la capăt singuri, mă bucură să văd mânuțele astea mici meșterind cu dăruire
Cristina
martie 6, 2012 at 6:57 am
Ce draguuut! Cred ca se bucura de nu mai pot copiii sa le mestereasca. Fetitele.
dagatha
martie 6, 2012 at 1:20 pm
cred că nu numai fetiţele!
))
))
Eu ştiu mame care sunt în culmea fericirii şi băieţi care adoră să se joace mai ales cu foarfeca!
Stai că vine concurentul numărul treeeeei!
valentina
martie 11, 2012 at 8:04 am
Sa stii ca mie in special imi place enorm de mult sa mesteresc cate ceva, cu toate ca nu sunt prea talentata.
dagatha
martie 11, 2012 at 6:40 pm
La fel și aici! Nu am talent deosebit, dar învăț repede!
Claudia
martie 14, 2012 at 10:48 am
Imi plac la nebunie. Merita unul din prmeiile puse in joc. Martisoarele sunt atat de vii, colorate si vesele.
Felicitari !