Am preluat durerile de cap de la Vero 
. Răsfoind paginile blogului ei, am regăsit cu adevărat o problemă lingvistică actuală legată de dificultatea cu care se găsește varianta corectă a acordului în cazul acestui substantiv colectiv. Unele răspunsuri sunt elocvente și acolo, dar mă gândesc că nu strică și câteva completări. Știu că vor apărea imediat partizani ai ideii conform căreia regulile gramaticale (ce formează norma) nu sunt atât de importante când vine vorba despre tendințele actuale ale vorbitorilor, dar eu cred că frumusețea unei limbi constă și în folosirea corectă a acesteia.
În esență, discuția se reduce două aspecte pe care trebuie să le avem în vedere atunci când stabilim forma corectă:
A. acordul formal/ gramatical versus acord logic/ după înțeles
B. conținutul semantic al termenului majoritatea
Astfel, se ajunge la concluzia că uneori e bine să nu știi chiar atât de multă lingvistică pentru că te poate da peste cap când e vorba de lucruri simple 
(Este o exagerare voită spre glumă, desigur – precizare pentru cei mai înflăcărați critici ai mei 
). Prin urmare ajungem la concluzia pe care a formulat-o profesoara mea de română din gimnaziu: „uneori gramatica se și simte!”.
Dacă subiectul are formă de singular, dar înțeles de plural – cum e cazul substantivelor colective – predicatul se acordă formal, la singular: Majoritatea a votat împotrivă. Norma literară acceptă și varianta de plural, dacă vorbitorul are în vedere componentele ansamblului la care se referă substantivul colectiv: Majoritatea au fost trimiși acasă. Astfel, sensul logic se referă la toate persoanele care formează această majoritate. (Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”- Gramatica Limbii române II. Enunțul, București, 2005, pg. 353 și următoarele).
Cum, evităm noi, vorbitorii de rând, abaterile de la norma lingvistică fără a fi necesar să cunoaștem toată terminologia sau să ne cramponăm de legi lingvistice enervante?
Adăugarea unui determinant sau subînțelegerea acestuia din context este de mare ajutor.
ex.1. Majoritatea (susținătorilor) au dreptate. În acest caz, acordul la singular ar „zgâria” urechile, pentru că determinantul („susținătorilor”) este la plural.
ex.2. Majoritatea (intelectualității/ tineretului) are dreptate. Acordul la singular este impus de singularul determinantului („intelectualitatea/tineretul”)
De asemenea, se va ține seama de utilizarea sensului generic al termenului majoritatea:
ex. Majoritatea se impune în fața minorității. În acest caz este foarte clară necesitatea formei de singular
Am adaptat explicațiile utilizând o sursă de încredere, cartea prof. G. Gruiță, Gramatică normativă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1998, unul dintre cei mai buni profesori pe care i-am avut la universitatea clujeană.
