Linişte



liniştea
dintre bătăile clopotelor
surde
alungată doar de şoaptele sufletului nepereche
după lungi căutări
într-un abis al deznădejdii 

ascult-o

bătăile
mereu două
se cheamă
se aşteaptă
cutremură vazduhul
şi din nou
….tăcere…

curg lacrimi prin piele
corpul tot e o lacrimă
universul însuşi
e lacrimă
pe care Dumnezeu a scurs-o
pe pământ
apoi a inventat bătaia clopotelor
surde
ca să simţim
vibrând în noi
liniştea

 

7 comentarii

      • Clopotele cheamă văzduhul,
        îl sărută pe frunte,
        îi şoptesc
        tunătoare tăcerea lor
        şi-l trimit înapoi
        în abisul dintre şoaptele sufletului
        şi lacrima
        din bătăile lor nepereche…

      • clopotele-alintă cerul
        sunându-i suav în ureche
        ca semn al trecerii
        timpului gol…
        dar sufletele…
        ei bine, sufletele
        se îneacă prea mult
        în lacrimi
        surde
        și nu prind
        alintul suav
        al liniștii
        dintre cele două bătăi…

        • Clopote lovesc cerul
          în dunga orizontului viu
          al lacrimei scurse de timp
          peste suflete
          desperecheate
          de adîncul surd
          dintre bătăile lor
          şi inimile trecînd pe contrasens
          spre tăcere…

  1. clopote taie cerul
    ca orizont ce desparte
    trecut de prezent
    iubirea de ură
    focul de flăcări
    și-n urmă lasă lacrimi
    desperecheate
    ce picură-n suflete
    linștea….

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s