…nenumită…

i-am auzit într-o zi numele
şoptit timid de copaci
stors din nervurile frunzelor
tremurânde
ca un şuier de vânt
brodat în coama bogată
de un unicorn speriat
ce-şi sculptase copita cu stele

s-a oglindit apoi
în adâncul apelor
împreună cu peştii
cu algele
şi anemonele
un val pătimaş l-a purtat
către crestele munţilor
şi aripa blîndă a norilor

de acolo
o săgeată aurie
l-a azvârlit nevrotic
din nou pe pământ:
era mult prea puternic
numele-acela
să-l ţină pe braţe
tot cerul

6 comentarii

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s