Experiență maieutică eșuată

mi se naşte o ureche
dintr-un ochi obosit
o trag
cu gheara înţepenită
de suflul răutăcois al regelui Timp
(încercare frivolă de moşire)
auzul umed şi ros
mucegăit de cât a zăcut sperând să iasă cumva la lumină
scânceşte a uimire

creşte
până în tâmpla bătrână de patimi
de parcă ar vrea să recupereze tot timpul pierdut
ascult docil vocea
pe care am crezut-o uitată
strigând timid
spre fiinţa încă rătăcită în mine

iar deasupra
un cer de ochi se face
pleoapa zării