Prima lecție demiurgică

l-am pândit într-o zi
frământând cu mâinile lungi un contur
dintr-un nor şi două migdale
şi-a smuls din piept o inimă şi i-a dat-o
apoi a întins degetele să rupă un petec de iarbă
l-a făcut veşmânt
aruncându-l copacilor
să aibă şi ei cu ce se mândri
a luat în pumnii albi apă
sărutând-o picătură cu picătură
şi a învăţat-o glasul
în timp ce-şi mângâie piatra
a sfărâmat petale de trandafiri care râd
din mătasea lor a ţesut o perdea
să ascundă ruşinea soarelui când se scaldă în zori

mi-a întins pumnul închis
şi m-a pus să ghicesc
într-unul era o buburuză etalându-şi cele şapte buline
iar în celălalt
zăcea un sâmbure din tot universul

în visul cu nori
zvâcneşte din când în când
o pescăruşă

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s