Memorie (in)voluntară

visând
la nucul bătrân din faţa casei bunicilor
hipnotizat de vântul aiurit neştiind încotro să apuce
ochiul cenuşiu scotoceşte flămând
cotloanele sunt prea bine încuiate
iar cheia
zace pe fundul fântânii
se presupune că trebuia să aducă noroc…

pe pajiştea foii zdrenţuite
cerându-şi dreptul
albul încăpăţânat rămâne atât
mânjit doar de tocul rupt şi cele câteva lacrimi de cerneală

o mierlă zgârie timpanul pe marginea minţii părăsite
în dans de idei
ca licurici aprinşi
plângând că nu-şi mai găsesc perechea
– s-a transformat în cântec de greiere

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s