Despre moarte

Goană nebună. Încotro, de cine şi de ce, nimeni nu ştie. Mi-am amintit doar că zicea cineva de moartea care ne suflă în ceafă, aflată la un pas de noi. M-am întors instinctiv, răsuflând cu uşurare: nu era. Sau n-oi fi văzut-o eu? Am zâmbit aşa, preventiv, în caz că era acolo , să ştie că nu mă păcăleşte. În realitate, cred că o ratasem pentru că mi-am uitat ochelarii de văzut moartea. Mai bine… Nu cred că eram într-o dispoziţie potrivită să dau nas în nas cu ea (dacă o fi având nas!) : mă supărase grozav un ţânţar care îmi făcea teoria poeziei. Şi apoi nici nu aş fi ştiut ce să îi spun. La şcoală ne-a învăţat formula glucozei, cum funcţionează un piston cu injecţie, înmulţirea paramecilor, aranjamente şi permutări, dar despre moarte nu ne-a învăţat nimeni. Şi nici despre legile alea sucite ale naturii. Poate că trebuia să fi citit mai mult.
Apoi am grăbit puţin pasul şi mi-am privit umbra să văd dacă nu era cumva ciobită. Am antrenat-o să fie tare, când o muşca „doamna” din ea să se plângă o săptămână de dinţi (dacă o fi având dinţi!).
Nu cred totuşi să ţină ea pasul cu mine şi o fi având alte lucruri mai bune de făcut.În plus, de când cu turbinca lui Ivan…nu prea mai are încredere în oameni, nu se mai apropie decât dacă ştie că omul e singur. Iar eu mă uit deasupra şi văd ramura de măslin.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s