Decadentism

am îndrăznit să-i ridic pleoapa
sub care zăcea cocorul cu aripa frântă
palmele i-au sărutat zborul moale
ştergând din greşeală mirosul de mentă
proaspăt culeasă din câmpiile alizee

în privirea agonică
unicorni speriaţi alergau
să-şi păzească albul de cenuşa scuipată cu ură
de undeva din adânc
scuturându-şi mituri din coamele împerecheate
fărâme de suflet viu evadau din trupul lor încă tânăr
blestemat să se zbârcească de păcate
apoi nu a mai fost nimic
decât dans ritualic
istovit

sărut ochiul închis
cald încă
dosind în buzunarul de la piept al cămăşii ude
umbra privirii întoarse
s-o apăr de vântul de afară

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s