Sfârșit de poveste

am mângâiat lumina de sticlă
bătându-mi în ochi povestea
castelului de nisip
dărâmat într-o seară aproape de mai 

escorta de stele căzătoare avertizase de mult
frigul şi norii şi ceaţa
golul dintre miile de cioburi
haine
împrăştiate în cele patru colţuri de lume
jucând de-a v-aţi ascuns cu mintea obosită
la oră mult prea târzie dictată de ceasul din perete
mâncat de carii absurde
nu ştiau că nu pot opri timpul aşa
ori poate că aveau alt plan

picură stropi de amintire aburind
rama îngălbenită de vreme
stârnind invidie sufletelor moarte
şi atât

tremur şters al imaginii mele în oglindă
ţin strâns capătul opus- să nu iasă cealaltă
umilă ca de obicei
vorbind în şoaptă să nu o audă
zeul pierzaniei

 

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s