Potop


ascultă puţin
bruma
căzând peste cireşi înfloriţi
de ce Şi-o fi întors lumina de la noi,
evlavioşii?

fruntea înaltă e-acum încreţită de graţia norilor negri fugind
peste pământul devenit din nou
humă
iar iureşul apelor scurse din ochii blajini
îneacă suspin de păcate
pregătind înalta judecată de apoi
după cele trei zile
lăsate să-ţi plângi viaţa
moartă în tine demult

Noe şi-a strâns din nou pruncii pe arcă
citind vis din umbra unui pescăruş:
creşteţi şi înmulţiţi-vă!

rămâne doar aşteptarea
mâna murdară s-acopere tâmpla tăcută în semn de supunere
Cerului
urmând să renaştem

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s