Călăului meu


aruncă
blestemul asupră-mi
cred că aşa îmi voi sprijini visul treaz
ducând o mână sub creştetul obosit de teamă 

e şchiop
firul de iarbă în bătaia furtunii
giulgiul mă împresoară
hulind tot ce zace în braţele lui
iubirea nu există!
jurământ ca o flacără stinsă
luată cu forţa când Dumnezeu nu se uită
mâna întinsă spre celălalt cerşeşte acum îndurare
morţii

„opreşte-te clipă, îţi spun!” dă-mi răgaz
pictează pe chipul meu crucea
ruşinii
s-aud clopotele întunericului acoperind
şoaptele surde ale sufletului meu orb
trimite înainte un înger scuturându-şi de praf
ţoale albastre
– uitase de mult să mă păzească

vântul doar îşi va aduce aminte sărutând
zarea

 

Un comentariu

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s