blestemul asupră-mi
cred că aşa îmi voi sprijini visul treaz
ducând o mână sub creştetul obosit de teamă
e şchiop
firul de iarbă în bătaia furtunii
giulgiul mă împresoară
hulind tot ce zace în braţele lui
iubirea nu există!
jurământ ca o flacără stinsă
luată cu forţa când Dumnezeu nu se uită
mâna întinsă spre celălalt cerşeşte acum îndurare
morţii
„opreşte-te clipă, îţi spun!” dă-mi răgaz
pictează pe chipul meu crucea
ruşinii
s-aud clopotele întunericului acoperind
şoaptele surde ale sufletului meu orb
trimite înainte un înger scuturându-şi de praf
ţoale albastre
– uitase de mult să mă păzească
vântul doar îşi va aduce aminte sărutând
zarea
[…] Am „creat” alfabetarele. Asta pentru că mi s-a părut nedrept ca vreo literă să lipsească de la apel și, ca să mă asigur, fiecare își are versul ei. Sunt tot gânduri izvorâte la ceas de seară. Acesta s-a născut într- o zi de aprilie : https://experimentesiexperiente.wordpress.com/2005/04/30/calaului-meu/ […]