Fragmente de adevăruri general valabile

am citit în sfârşit
arcuirea cerului sub greutatea norilor 

un înţelept mi-a arătat că lumea este
beţie de culori săpate de Dumnezeu din greşeală pe o foaie albă
ca să îndrepte căutarea sinelui
în altă parte decât în sine
prin eutanasierea simţurilor
fuzionând cu exteriorul până la epuizare

o ţigancă mi-a ghicit în cărţi întoarse
drum de seară cu destinaţie necunoscută

hilară existenţă de patimi
gura de vărsare şi-a pierdut demult libera trecere

iscusit
atomul încă se mişcă
demonstrând că jumătate din ceea ce ştiu nu ştiu
lipseşte farul din Alexandria
mai aveam o şansă să ajung la mal
dar am pierdut catargul
oprit pe undeva în mijlocul oceanului
parcă s-aştepte din urmă secunda rămasă iar să roadă vreun păcătos
surprins cu gura căscată şi enervat
de şicanele timpului mut

timpanul s-a spart de-atâta nepăsare
în timp ce ţărmul ciobit încă aşteaptă
să ridice totuşi cineva ceaţa.

 

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s