Contemplări


adulmec privirea verde
balans între miazăzi şi miazănoapte
cascadă de gânduri ca şirag de mărgele
dansând

e seară târzie
furtuna deşertului ţipă
grăbindu-şi nisipul s-aştearnă din nou
haina de lut vechi ţesută din sclipirile regelui soare

i-am şoptit vântului să smulgă
jurămintele oaselor încă vii
luptând cu prezentul mormintelor

moschei părăsite
numără sarcastic trecerea clipelor
ocolind mereu pe cele cu soţ
probabil din superstiţie

rugile anticilor
se-ascund între aripile unui bâtlan
şifonat – între noi fie vorba- de foşnetul lor nefiresc

temător
ţinând în cioc apa vie
urmăreşte cum scapătă norii
vuind de păcate în ritm descusut
zorind apusul

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s