Apocaliptică

ape în şiroaie mângâie geamul ciobit-
bucăţi de sonet suferind
cântecul ploii se-așterne pe-asfaltul fierbinte
ducându-și ofrande spre-adâncimi neştiute
emoţie de toamnă și fluturi murind

freamătul firii
gonește-n cupole de alabastru
hulindu-și destinul pictat în culori mult prea şterse

iarba se culcă supusă de ropote surde
jelindu-şi sămânţa în lanuri drept bocet

la capăt de pod între norii încinşi
murmură plopii aproape treziți
nevoiți să-și asmută
o parte din crengi a mirare

priviri către Noe pe Athos
respirând Dumnezeul
sătul de păcate

şeici din pustiu ascundeau în trecut
taina ploii
ţinând podul palmei ridicat înspre soare

urmăreau picături din nestinse-nsetări
visând veșnicia

zarurile au fost deja aruncate.

2 comentarii

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s