Tăcere

călcând apăsat pe gândul întors
stâlcesc în tăcere
cu ciudă
bucata de lună ciobită
uitată pe-o piatră
în zi de aprilie

pământul e ars şi zace
cu gura deschisă spre miazănoapte
pictat fără culoare
de mâini fără degete
îl rod viermi înrăiţi
într-o luptă continuă
pentru putere

ce-o fi gândind oare salcia?

gârbovită de gânduri
stă aplecată
dând impresia că vrea să-şi sărute băltoaca
de fapt
îşi admiră frunza

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s