număr dragoni alungaţi
de tânărul care a strigat
„împăratul e gol!”
ca urlet de hienă flămândă
legănând puii în braţele-cleşte
a moarte
oglinda sub norii opaci
alintă vârfuri de piramide obosite
călcând din greşeală trena solstiţiului
în vals de lumină orbită
urma plăpândă a inorogului şchiop
respiră sub pietre
pe care se-ntind leneşe
flori de colţ
Ce faci, le mai retușezi? 🙂
kind of… 🙂
Florile de colţ să facă bine bine să nu se mai întindă rotund, lăfăindu-se! iar pe tânăr îl rog a binevoi să se uite-n altă parte, spre cea plină.
crezi că pe tine te-or asculta?
😀
Să-mi citească printre rânduri mai bine!
Pfui! Dacă îți iese, Almo, rogu-te dă-mi un semn, ca să iau lecții! 🙂