Creativitatea este contagioasă. Dă-o mai departe! (A. Einstein)

Acesta este îndemnul adresat de membrii eminenți ai organizației The Learning Teacher Network din Suedia, o platformă internațională care promovează progresul în educație și încurajează formarea educatorilor, sub deviza „Încredere, respect și bună dispoziție!”. Am avut norocul să mă număr printre cei 37 de participanți din 14 țări, la cursul „Creativity and Learning”, desfășurat în această toamnă la Kamena Vourla, în Grecia, prin Programul de învățare pe tot parcursul vieții (Lifelong Learning Programme), susținut de Agenția Națională de Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale. Grantul Comenius nu este ușor de obținut, dar este accesibil oricui este interesat de o experiență inedită de învățare, în afară. Mentalități noi, moduri de abordare diverse, experiențe de viață, contactul cu alte culturi, toate aceste lucruri diferențiază activitățile de formare din străinătate, de cele desfășurate în țară.

Ca profesor, trebuie să ai permanent în vedere stimularea elevilor astfel încât procesul de învățare să nu se confunde cu depozitarea de informații până la saturație, ci să reprezinte însușirea unor cunoștințe, dobândirea unor abilități și competențe, realizarea unor corelații, a unor sinteze, astfel încât tot ceea ce reprezintă obiectul învățării să aibă, în primul rând, aplicabilitate. În același timp, trebuie urmărită modelarea personalității elevului care devine subiect activ al propriului proces de învățare, încurajarea originalității și asigurarea unui mediu stimulator și creativ. De aici și interesul pentru acest curs care s-a anunțat de la început unul interesant și provocator. În plus, domeniul tematic este variat, urmărind coordonate ale dimensiunii europene: cetățenie activă, combaterea eșecului în educație, cetățenie europeană și dimeniune europeană, abordări inclusive, educație interculturală, pedagogie și didactică. Echipa de formatori s-a dovedit a fi extrem de bine documentată și implicată în întregul proces de instruire. Cadre universitare în Olanda, Germania sau Suedia, ei au fost în permanență în mijlocul activităților, schimbând roluri, bucurându-se, la rândul lor de o experiență nouă de învățare.

Obiectivele acestui curs au urmărit, în egală măsură, aspecte informaționale, cât și relaționale. Latura cognitivă a vizat trei aspecte. S-a analizat din perspectivă teoretică, în primul rând, conceptul de creativitate, definiții, teorii legate de creativitate, teoria inteligențelor multiple, medii creative, talentul. Toate aceste noțiuni teoretice au fost susținute temeinic de o parte aplicativă, atât în locația stabilită pentru curs (Complexul Gallini Spa din Kamena Vourla), cât și în afara acesteia (Termopile, Heraclea, Școala specială din Lamia). S-au utilizat metode activ-participative care au optimizat tranferul informațional, workshopuri, seminarii și laboratoare. Deviza cursului a fost „learn as you preach”- „învață pe măsură ce predici”. În al doilea rând, organizatorii au fost preocupați și de familiarizarea cursanților cu elemente specifice ale culturii grecești. Excursia geomitologică la Termopile a fost un prilej de a cunoaște și de a simți o parte esențială din istoria grecilor, precum și de a identifica și înțelege modernitatea în strânsă legătură cu mitologia grecească. Un modul special al cursului s-a referit la oportunități pentru colaborare europeană și la dezvoltarea de parteneriate în cadrul Programului de învățare pe tot parcursul vieții. Pe de altă parte, s-a dezvoltat și o latură afectivă, în sensul unui grup caracterizat prin coeziune în ciuda numărului mare de cursanți. Discuțiile din timpul cursului, dar și cele din afara lui au fost esențiale pentru un schimb intercultural și pentru legarea unor prietenii care să dezvolte colaborări ulterioare.

Un moment important al cursului l-a constituit discuția pe marginea conferințelor susținute de Ken Robinson pe tema educației, conferințe preluate de pe www.ted.com . Acestea au fost esențiale pentru tematica propusă de formatori, mai ales că s-a pus problema felului în care „școala ucide creativitatea”, astfel că s-au căutat soluții pentru a preveni acest fenomen. De asemenea, un reprezentant al LEGO Education din Danemarca, a susținut un seminar interactiv privind utilizarea eficientă a jocurilor Lego pentru formarea diferitelor deprinderi ale copiilor, pentru stilmularea creativității și obținerea  unor rezultate inovatoare în procesul de învățare, având în vedere particularitățile individuale și nu uniformizarea specifică învățământului tradițional.

Experiența acestui curs a însemnat îmbogățirea cunoștințelor despre ceea ce înseamnă creativitate, despre metode de lucru, despre abordări ale unor situații, dar a oferit și viziuni noi asupra modului de a privi învățarea și predarea. Cu această ocazie, am devenit membru al organizației The Learning Teacher Network, cu acces la noutățile privind educația la nivel mondial, cu posibilități de colaborare atât cu membrii asociației, cât și cu instituții ai căror reprezentanți i-am cunoscut prin intermediul acestui curs.

15 comentarii

  1. Este exact problema pe care mi-o pun si eu prinvind viitorul copiilor nostri , in particular a copilului meu. Dupa cum ai vazut din blogul nostru Dante face desene inteligibile la o varsta atat de frageda. numai zic cum sta cate o ora sau doua si se joaca cu plastelina ( creaza , nu o strica, nu o amesteca , stie ce face, intelege). deci mie imi este clar ca am un copil talentat, cu inclinarii spre creatie artistica. Dar mi-e teama ptr viitorul lui, mi-e teama de gradinita si scoala care , asa cum ai spus „ucide creatia”. va fi pus sa deseneze la comanda soare, case, oameni , va trebui sa invete niste programe absurde si incet incet se va inregimenta intr-un sistem care nu incurajeaza initiative. Ceea ce spui tu aici imi da sperante ca poate ceva se va schimba.

  2. am învățat, în diferitele ipostaze ale existenței mele, prin experimente sau experiențe, că mereu apar piedici în calea lucrurilor pe care vrei să la faci. Persoane, evenimente, lucruri, circumstanțe, scuze. Fără ele, nu ar mai exista provocarea și cred că nici satisfacția reușitei. Da, va trebui, cel mai probabil, să se supună unor norme, unor dogme, unor capricii. Dar marele lui noroc este să te aibă pe TINE aproape. Îi va fi mult mai ușor.

  3. Sunt sigura ca a fost un curs frumos si instructiv, potrivit pentru un om ca tine, mereu in cautarea modernului si a perfectiunii. Tu chiar iti iubesti meseria! 🙂

  4. Limbajul articolului este prea tehnicist, prea „de specialitate”, articolul cred (sper) ca nu se adreseaza doar cadrelor didactice.

    Vreo cateva vorbe despre Comenius ala?
    Da’ despre grantul lui?

    Nu le-o fi venind astora ideea sa organizeze un „schimb de experienta” de-asta si in vreuna dintre scolile din Romania? (Mai bine nu, ca ne facem de… cacao, si nu cred ca „ne prinde” nuanta… 😛 )

    Ciudat cum toti strainezii aia stiu romaneste…

    • Ba da, la vremea aceea, articolul se aresa doar cadrelor didactice. Este primul articol postat pe blogul acesta. (cele dinaintea lui sunt texte mai vrechi pe care kle-am adăugat ulterior în ordinea în care au fost scrise). Scopul inițial al blogului (acum uitat! :-))) ) a fost acela de a putea disemina activitățile din cadrul burselor Comenius (trebuie făcute multe actvități de acest gen în diverse locații). Acesta nu era adresat „străinezilor” (obviously! 😀 ), ci acelora din țară. Până ieri când am dat link către el, avea și o trimitere către identitatea mea reală tocmai pentru că fusese gândit în acest sens.
      Despre bursele Comenius am dat link în articolul recent (cel către Agenție).
      Repet și cu această ocazie. Blogul nu este unul informativ în sensul în care să ofer multe detalii legate de un subiect sau altul. Tocmai pentru că risc să devin prea…„tehnicistă”. Dar dacă cineva este interesat de subiect, îl voi putea dezvolta.
      Mă „laud” cu o diversitate a cititorilor mei. După cum vezi, postarile cunosc perioade în care mă concetrez spre o direcție sau alta, pentru că, până la urmă, este vorbe despre „experimente și experiențe”, nu?
      🙂

  5. de fiecare data cand citesc articolele tale imi dau seama ca esti o persoana dedicata, o persoana care chiar vrea sa se perfectioneze si sa ajute pe cei care depind de ea
    intrebarea mea este: aceste cursuri au aplicabilitate si in viata reala? copiii sunt receptivi la schimbarile pe care profesorii le aduc
    mai demult intrebasem daca ceilalti profesori sunt receptivi la schimbarile aduse de profesorii tineri…..
    cumva simt ca aceste intrebari au deja raspuns….

    • Se întâmplă așa: aplici pentru un astfel de curs pentru că e șansa unică (în cazul meu) de a ieși pentru a vedea cum gândesc și cum acționează alții. Nu înseamnă că te aștepți ca acolo totul e perfect, dar acolo totul pare perfectibil. Țopăi de bucurie când ești acceptat, te duci plin de speranță, înveți, te întorci optimist și când să faci aici ce ai învățat, apar tot felul de piedici specific românești. De la lipsa materialelor didactice, până la strâmbarea din nas a celor care ar trebui să te sprijine pentru că NU POȚI FACE SINGUR NIMIC. Și ți se destramă visul de a face cu aceeași plăcere și ușurință, acasă la tine, ceea ce alții fac de atâția ani. Rămâne experiența și speranța.

      • „…NU POȚI FACE SINGUR NIMIC.”
        Hm! Ba – in opinia mea – PARCA nu-i (intotdeauna si pretutindeni) CHIAR asa…
        Parca mai poti face (cel putin UNII mai pot – MACAR cateodata, daca nu chiar permanent, si MACAR in privinta CATE UNUI aspect, daca nu pt tot domeniul de activitate) si singuri CATE CEVA.
        Este insa adevarat ca (partea cea mai neplacuta este ca) aceasta reusita (daca exista) nu este decat punctuala, referitoare la un singur operator (in cazul dumitale – cadru didactic) si respectiv numai in „perimetrul” „controlat” de acesta (in cazul dumitale – clasele la care predai / elevii pe care-i ai la clasa), deci ca aceasta experienta (rezultatul ei reusit, imbunatatit fata de media generala) nici nu se generalizeaza (nici macar treptat, in timp) peste tot (in cazul dat – in tot sistemul romanesc de invatamant formal), nici nu se permanentizeaza, ci ramane doar o locala reusita individuala care dureaza doar atata timp cat operatorul este in stare s-o mentina (cel mult pana la moartea lui, dar mai probabil ca doar pana la pensionare – sau SI MAI curand, pana cand cadrul didactic in cauza isi pierde „cheful” / ambitia / energia de a se „lupta singur cu morile de vant”, sau pana cand intervin motive – mai mult sau mai putin exterioare si mai mult sau mai putin obiective – care sa-l impiedice sa continue pe aceeasi linie de reusite individuale). (Fericitul caz (intamplator) in care respectivul operator (cadru didactic) este urmat in acelasi loc si in acelasi domeniu de vreun altul care sa procedeze de aceeasi maniera, aleator fiind, nu poate fi considerat drept o permanentizare – nici macar locala – a situatiei ameliorate, ci ramane o pura coincidenta (care insa este adevarat ca este facilitata (ii este sporita probabilitatea de aparitie) de catre faptul ca modul de a proceda al dascalului initial poate constitui un exemplu pozitiv pe care vreun alt coleg de profesie / vreun discipol ar putea dori sa-l imite).)

        Aceasta replica a mea intentioneaza doar sa modereze putin absolutismul formei alese de dumneata pt a face afirmatia (care a mai SI fost „subliniata”, accentuata, prin folosirea majusculelor), nicidecum sa conteste / contrazica adevarul general, de principiu, al afirmatiei dumitale (intrucat si in opinia mea generalizarea / permanentizarea acestui mod de a proceda (astfel incat acesta sa nu ramana doar o locala initiativa individuala) ar necesita SI reglementarea / sprijinirea / promovarea sa in cadrul sistemului).

        • 😆
          Ei, bine, atunci când încerci și ți de spune de fiecare dată că NU se poate, ajungi la concluzii de acest gen. În ceea ce mă privește, nu pot să rezolv singură problemele sistemului românesc de învățământ apărute la nivelul particularizat al situației concrete în care mă aflu.
          🙂

          • Eu incercasem (si se pare ca nu reusisem, probabil ma exprimasem intr-un mod prea abscons) sa ma refer la vreun dascal care – fara a neglija urmarea programei oficiale – are… tot ce trebuie (carisma, talent nativ, pricepere dobandita, bunavointa profesionala, rabdare si nervi tari, priceperea de a sintetiza materia la partile esentiale (in scopul reducerii cantitatii cunostintelor de memorat), documentare suplimentara personala – inclusiv concretizata in posesia unor materiale didactice suplimentare utilizabile in relatia profesionala cu elevii) pt a reusi ca pe de o parte sa faca lectia mai interesanta pt elevi, determinandu-i in acest fel sa si-o insuseasca mai deplin / pe termen mai lung si pe de alta parte sa le predea (fie si foarte sumar) cunostinte neincluse in programa, dar necesare (practic) in viata ulterioara.

            Ma gandeam (spre ex) la o profesoara de romana care (desi nu are asta prevazut in programa) isi invata elevii CUM anume trebuie alcatuit un document oficial (cerere, declaratie, autobiografie (CV), sugestie etc): pe ce se scrie (hartie necolorata, cu margini regulate si de format regulat – de preferinta rectangular „format A4” („coala ministeriala”) – nesifonata si nepatata), cu ce (in cel mai rau caz cu creion, dar preferabil cu tus, cerneala sau pasta / gel, de culoare obligatoriu neutra (neagra sau albastru inchis, in cel mai rau caz verde, maro sau violet, in nici un caz rosu) ) si cum (tehnic) (trasand literele cu linii de grosime medie, in mod citet (clar), cu litere drepte, egale, paralele (avand aceeasi inclinatie), de marime medie, pe randuri drepte, orizontale (paralele cu marginile colii), egale ca lungime si (cu exceptia titlului, semnaturii, datei, destinatarului si opisului documentelor anexate – si eventual cu exceptia primului rand din fiecare paragraf) egal distantate intre ele, fara stersaturi, adaugiri ulterioare (vizibile) – si scriind cat mai corect gramatico-ortografic, fara a folosi prescurtari (cu eventuala exceptie a siglelor) si folosind un limbaj decent, corect si explicit), in ce paginatie (inclusiv modul / locul de scriere a „titlului”, semnaturii si datei, alinierea si impartirea pe alineate, lasarea „marginii de indosariere” si a marginii libere de la cealalta extremitate laterala a foii (pt a nu altera textul la o eventuala deteriorare a marginii foii la manevrarea ei in dosar) – avand grija ca la scrierea pe ambele fete ale foii de hartie „marginea de indosariere” sa fie pe fiecare pagina la aceeasi margine a colii (!) – si (deasupra „titlului”) a spatiului necesar pt punerea apostilei/elor / rezolutiei). Deasemenea, trebuie invatat CUM sa apreciezi CE continut trebuie sa aiba documentul: dupa titlu IN MOD OBLIGATORIU un prim paragraf incepand cu „Subsemnatul…” , numele petentului si datele sale de identificare pertinente (in functie de natura documentului, de destinatia / continutul / scopul / motivul sau, de destinatar etc – ca doar in cererea de concediu n-o sa mentionezi studiile urmate, prenumele parintilor, firma la care esti asigurat sau eventuala posesie a vreunei case / masini / permis de conducere, nici vreo eventuala cerere (sau declaratie) data (sa spunem) la Politia Rutiera nu va contine referiri la averea posedata, la (eventuale) procese civile pe care „le ai pe rol” (si in ce calitate), nici cati copii ai, dar acolo nici nu vei omite CNP-ul, adresa, categoria si vechimea permisului de conducere, numarul de inmatriculare, tipul, marca, modelul si culoarea masinii detinute) ), urmand ca apoi, in paragrafe succesive, sa indici (spre exemplu, la o cerere) CE vrei, DE CE vrei acel lucru (din ce cauza si/sau in ce scop), eventual in baza carui temei vrei acel lucru (vreo prevedere legala, vreo promisiune anterioara…), eventual explicarea (succinta dar completa si inteligibila) faptelor petrecute, imprejurarilor, eventual lista documentelor justificative anexate etc, urmand ca in josul paginii / ultimei pagini, dupa semnatura, sa precizezi functia / serviciul / biroul etc caruia ii este destinat documentul.

            Deasemenea, ma gandisem la o eventuala exemplificare empirica si usor de inteles / retinut a unor detalii (la romana: ” „sau” se scrie legat numai daca poate fi inlocuit cu „ori”, altfel se scrie cu „liniuta” „); la eventuale fraze mnemotehnice (la istorie: cele trei „valuri” succesivei de popoare migratoare pe teritoriul actualei Romanii au fost – in ordine – „gohugea – slabulung – pecuta”: gotii – hunii – gepizii si avarii, apoi slavii, bulgarii si ungurii si la urma pecenegii, cumanii si tatarii); (la matematica) la cunoasterea faptului ca impartirea la 5 se face (mintal) mai usor daca numarul initial il inmultim cu doi si apoi punem virgula inainte de ultima cifra obtinuta (facand in acest fel impartirea la 10); la invatarea faptului ca cea mai usoara (si cea mai exacta) trasare a unei linii lungi cat mai drepte (fara a folosi vreo forma de „liniar” sau repere de pe parcurs) se obtine nu urmarind scula de scris cu privirea, ci punand instrumentul de scris pe punctul de pornire (la UN capat al liniei) si apoi (fara a ridica scula de pe foaie) tinand privirea fixata pe punctul de destinatie (pe celalalt capat intentionat al liniei); la eventuale anecdote care sa faciliteze memorarea cine-stie-CAREI cunostinte necesare ulterior in viata, etc.

            Cred ca ACEST gen de realizari sta (cu consumarea – in scopul documentarii – de timp, nervi, efort, bani, bunavointa suplimentare, apeland la profesori mai cu vechime si la alte cunostinte mai pricepute in domeniu) in putinta (aproape) fiecarui cadru didactic plin de bunavointa si „dotat” (nativ si prin educatie).

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s