RSS

Cine sunt adevărații români?

01 Dec

Noi, cei de „acasă”, celebrăm în fiecare an cu mare fast 1 Decembrie. Facem gălăgie, ne bucurăm de ziua liberă în care, nu-i așa, nu se muncește pentru că e sărbătoare, organizăm parade, cheltuim banii pe care și așa i-am împrumutat și nu avem nici cea mai vagă idee cum îi vom da înapoi, cântăm, mâncăm „tradițional”. De fapt este o emfază nerușinată, o mare prefăcătorie care trădează încă o dată egocentrismul. Aproape nimic din ceea ce se face la acest nivel, nu poate fi numit românesc, nu pare să fie făcut din suflet și cu suflet, pentru că nu este cu adevărat  pro-România, ci doar pentru satisfacerea nevoilor personale imediate. Colorăm, vopsim, decorăm, dar realitatea pe care vrem să o ascundem astfel, își trădează aspectul  tern, în  aceleași nuanțe de  gri-tragic. Poeții sunt depășiți, istoria e plictisitoare, muzica nu e cool dacă nu e „europeană”, cei care ar mai putea avea câte o idee constructivă  sunt „comuniști”nimic nu merge, așa că de ce să nu o lăsăm moartă. Mergem înainte așa și mai vedem pe drum care este itinerariul.

În general, cei care aleg să plece departe de această țară, se rup, sau măcar încearcă să se rupă de tot ceea ce poartă atributul român/ românesc. Se tem de etichete, prin urmare preferă să nu fie confundați cu cei care ne-au creat imaginea „dincolo”. Iată că am descoperit, prin intermediul unei prietene, că mirajul vieții perfecte nu este nici pe departe spălător de creiere. Am găsit o comunitate canadiană preocupată de păstrarea propriei identități românești. Așa că au înființat prima bibliotecă publică de carte românească din Canada.

am luat decizia de a susține promovarea culturii românești pe aceste meleaguri.

Suntem parte a unei comunități federative extrem de policolore, unde fiecare segment național își apără, conservă și promovează propriile valori și tradiții, pentru a nu pierde identitatea a ceea ce i-a format, a ceea ce sunt.”

De fapt ce intenționează acești „canadieni” care nu vor să-și anihileze originile, ba dimpotrivă? Strâng cărți românești cu care să umple rafturile, deocamdată goale, ale unei biblioteci deloc fastuoase, dar funcționale. Vor să promoveze ceea ce noi, aici, anulăm, negam, dezmințim. Încearcă să șteargă de praf tomuri aruncate și să reînvie nume adormite de noi, ignoranții. Și acest lucru îl fac ei, „canadienii”, „cu multă bucurie”. Mai mult, suportă cheltuielile expedierii cărților donate din orice colț al țării și chiar lărgesc grupul de membri fondatori.

Și atunci…cine sunt adevărații români? De fapt…ce mai înseamnă acest nume (cu riscul de a nu fi deloc originală întrebarea)?

Succes, dragii mei români, oriunde vă aflați. Poate cu ajutorul vostru vom avea ocazia să ne revanșăm față de cei pe care îi facem să rupă morminte sau să plângă zădărnicia.


 
15 comentarii

Scris de pe Decembrie 1, 2010 în De interes general

 

Etichete: , , , , , ,

15 responses to “Cine sunt adevărații români?

  1. Lidia

    Decembrie 2, 2010 at 8:07 pm

    mi-a placut articolul!
    adevarul este ca noi ne-am obisnuit doar sa demolam, sa transformam in cenusa orice urma a trecututlui nostru, fie ea buna sau rea, in timp ce oamenii inteligenti pastreaza si conserva orice vestigiu…
    este remarcabila actiunea demarata de romanii din canada!

     
  2. dagatha

    Decembrie 3, 2010 at 12:27 pm

    da, este remarcabila. si sper sa le iasa. poate si cu ajutorul nostru.

     
  3. afkafk

    Ianuarie 2, 2011 at 8:35 pm

    „De fapt este o emfază nerușinată, o mare prefăcătorie care trădează încă o dată egocentrismul”
    foarte bine punctat. pe de alta parte in ochii mei tulburi exista si o ….hai sa-i spun scuza…pragmatismul romanului…in Canada iti poti permite sa te gandesti la cultura si valori nationale romanesti fara a fi un om de cultura si asta ti-o permite o relativa stabilitate financiara,lipsa grijii zilei de maine ca sa zic asa. trist ,da! de neiertat? nu stiu… probabil ai sa imi spui ca adoptam non-valori pe care le aplaudam. de acord si cam asta tip si eu de multe ori, insa poate pentru ca acestea-s mai ….usor de digerat.

     
  4. dagatha

    Ianuarie 2, 2011 at 9:18 pm

    mereu alegem calea mai ușoară, e drept…
    nu știu cum e în Canada, dar îmi imaginez că acolo au grijă de valori tot cei care ar fi avu grijă de ele și aici.
    Oricum, am reușit să strâng deja vreo 600 de cărți pentru această bibliotecă.🙂

     
    • afkafk

      Ianuarie 2, 2011 at 9:26 pm

      asa! salveaza tot din calea prapadului🙂

       
  5. dagatha

    Ianuarie 2, 2011 at 9:29 pm

    nu râde, bre, că dacă ai ști ce destinație aveau scrisă în steleeeee….Nu le e lor mai bine în Canada? pe un raft la căldurică😀

     
    • VictorCh

      Decembrie 1, 2011 at 7:53 pm

      La foc? La facut de „cornete” pt seminte? Pe post de „hartie igienica”?😛

       
  6. VictorCh

    Decembrie 1, 2011 at 7:47 pm

    „…au înființat prima bibliotecă publică de carte românească din Canada.”
    Felicitari – bravo lor!
    Da’ vreo (macar mini) institutie de invatamant in limba romana s-au gandit sa infiinteze? Nu ceva amplu si maret – o scoala elementara, sau numai o gradinita (nici macar nu este neaparat necesar sa contina toti anii, macar unu-doi ani…) Sau eventual o „scoala duminicala”, sau sezoniera (in timpul vacantelor de la scoala oficiala). Un „ceva” unde copiii romani sa poata sa nu fie rupti de radacinile romanesti – sa invete sa vorbeasca si sa scrie (cat mai corect) romaneste, sa dobandeasca notiuni despre geografia si istoria Romaniei, etc.
    (Acestei entitati de invatamant i-ar fi foarte utila biblioteca initiata deja.)

    „…suportă cheltuielile expedierii cărților donate din orice colț al țării…”
    Suportă cheltuielile expedierii cărților donate din orice colț al CAREI țări – Canada, SAU Romania?

     
    • dagatha

      Decembrie 1, 2011 at 10:16 pm

      eu zic că e lucru mare ce au reușit ei să facă! spun asta pentru că am fost martor direct și implicat în acțiune (drept care posed și o minunată diplomă onorifică😀 ). Cărțile vin de peste tot, ar multe u venit din România.

       
  7. VictorCh

    Decembrie 2, 2011 at 1:14 am

    Recunosc – ESTE un lucru mare (chiar FOARTE mare) – drept care am inceput comentariul cu felicitari. Ceea ce am sugerat eu ar fi urmatorul pas logic.
    Este posibil ca eu in mod involuntar sa fi denaturat intelesul dorit de mine prin folosirea cuvantului „institutie”, care noua ne sugereaza neaparat un sediu „magnific” si o multime de personal angajat.
    In fapt, in conceptia mea „institutia” respectiva poate fi si o simpla adunare pt vreo doua ore a copiilor dintr-un anumit domeniu de varste oarecum apropiate (sa zicem 3-5 ani, apoi 6-10 ani etc) intr-un loc adecvat numarului lor (imi permit sa presupun ca in acea comunitate intr-un anumit oras/cartier numarul lor nu ar fi impresionant de mare, astfel incat probabil ar fi pretabil acestui scop si un back-yard sau o terasa mai… ampla (vara) sau un livingroom mai spatios (pe timp nefavorabil) ), unde unul dintre parinti (preferabil unul cu amintiri mai bogate despre materia studiata in ziua respectiva SI cu inclinatii didactice – eventual chiar un fost profesor „de” disciplina respectiva – sa tina cu ei (in mod benevol – cu sensul de gratuit – sau platit fiind per ora.copil) lectii (care nu este neaparat necesar sa aiba un subiect cu un program de studiu bine stabilit, ci pot sa fie mai flexibile pt a facilita captarea atentiei copiilor). (Bineinteles, in cazul comunitatilor mai mari (ca nr de persoane, deci si de „copii de scoala”) nu este exclusa chiar angajarea part-time a unor cadre (profesioniste) de specialitate – daca acele comunitati au forta financiara necesara si daca exista consens in aceasta directie.)
    Orele despre care vorbesc nu ar fi necesar sa fie zilnice, ar putea avea loc si (spre ex) in week-end-uri – SAU ar putea fi zilnice (chiar in mai multe „reprize”, cu mai multe materii zilnic) dar pe durata limitata (sa zicem – vreo doua-trei saptamani pe perioada vacantelor scolare) (in acest ultim caz „scoala” ar putea avea loc – nu neaparat necesar – intr-un mediu mai pitoresc – sa zicem intr-o tabara, sau la o „casa de vacanta” a vreunui membru mai… „inlesnit” al comunitatii).
    Si nu ar fi vorba despre un numar mare de materii: limba si literatura romana (obligatoriu, minimal) – cu invatarea exprimarii corecte (oral si in scris), eventual incluzand si folclorul sau lasandu-l sa fie materie separata, si nu neaparat cu invatarea rigida a intregii gramatici cu toate regulile si (mai ales) cu toate exceptiile, ci ar putea fi predata si o gramatica mai simplificata, mai… prescurtata, continand doar principalele reguli, cele de care „te lovesti” intr-una si a caror neaplicare modifica intelesul spuselor. (Eventualii doritori – daca ar fi suficienti la numar pt a justifica oboseala cadrului didactic – si-ar putea perfectiona cunostintele gramaticale intr-un fel de „curs superior”.) Apoi ar mai fi (eventual, optional) istoria Romaniei, geografia Romaniei, eventual folclor, eventual (impreuna cu folclorul sau ca materie separata) traditii si datini romanesti (sociale, religioase, culinare* etc) si orice ar mai considera oportun comitetul de initiativa (si ar accepta parintii si copiii).

    * Eu personal sunt convins ca un curs de bucate traditionale romanesti ar avea succes nu numai la copiii mai mari (in special la fete, dar nu numai) ci si la o buna parte dintre parinti (mai ales dintre mamici).

     

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: