Cronică întârziată în patru acte (II)

Actul al II-lea

Oare mai înfloresc florile în noroi?

Întrebarea reînvie „Victimele datoriei” lui Eugen Ionesco.

Decor simplu. O scară acoperită cu o plasă de pește. M-am gândit imediat la „Iona” lui Sorescu. Poate și din cauza sunetului ascuțit al pescărușilor.

Edit: Sau poate pentru că piesa asta m-a marcat în cele mai mici detalii ale sufletului. O știu aproape pe de rost, și asta nu pentru că m-aș fi străduit să o rețin. Asta cu siguranță nu mi-ar fi ieșit.

Soția și soțul primesc vizita unui reprezentant al Administrației. De fapt, lasă Răul să le pătrundă miezul, Îl primesc nu numai în casă, ci și în intimitate. El este copleșit de imaginea amenințătoare a Administrației.

Ai citit ziarele azi?

Ce ar putea afla de acolo? Nu contează decât ceea ce poate afla depre el, iar ziarele nu-i pot oferi o astfel de informație. Informația e ÎN el! De aceea se luptă continuu cu gânduri, tresăriri, străfulgerări.

Femeia este metaforă. Ea devine tentația, slăbiciunea, masca, fețele multiple ale naturii umane. Înconjurat de șapte femei purtând măști și dansând asemeni ielelor, personajul se simte pierdut. La capătul celălalt al existenței, îl așteaptă realitatea cotidiană care îl subjugă și de care pare că nu poate scăpa. „Coboară! Mai jos! Și mai jos!”, îi urla în urechi Administrația. Îi  este atât de frică încât strigă repetat: „Nu văd! Nu aud! Nu văd! Nu aud!” Apoi, ca un soi de eliberare de tortură: „Nu am făcut nimic ilegal!”

Edit: Personajul miroase a frică. Deși nu a făcut „nimic ilegal”, e erorizat de faptul că ar fi putut face sau, mă rog, Administrația ar putea considera că un gest anume ar fi depășit limitele legalității. Dincolo de faptul că îmi amintește de nuvelistica de factură psihologică a lui Caragiale, imaginea e o fâșie ruptă din cotidian. De aceea piesa se situează, ca și cea anterioară, la limitele tragicului comic.

Ai citit ziarele de azi?

Reluarea replicii marchează reiterarea destinului într-o altă zi, câd toate par să se reia din același punct. Monotonia devine patologică. Noutatea este că Femeia e acum atrasă iremediabil de figura de don juan a Administrației. Cine zicea că dracul e urât?

Coregrafia este desăvârșită. Elementele  moderne ale mișcării scenice în teatru, sunt chei de „lectură” printre rânduri. Cuvintele sunt puține. Replicile sunt întrerupte de gesturi, mimică, ținuta corporală, limbajul trupului, care dau nota.

Un comentariu

  1. […] Cronică întârziată în patru acte (II) Tue Dec 07, 2010 20:13 pm Actul al II-lea Oare mai înfloresc florile în noroi? Întrebarea reînvie „Victimele datoriei” lui Eugen Ionesco. Decor simplu. O scară acoperită cu o plasă de pește. M-am gândit imediat la „Iona” lui Sorescu. Poate și din cauza sunetului ascuțit al pescărușilor. Edit: Sau poate pentru că piesa asta m-a marcat în cele mai mici detalii […] […]

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s