Cronică întârziată în patru acte (Preambul)

Răsfoind niște hârtii mai vechi – gânduri din tinerețe – am dat peste o cronică de spectacol.

Mangalia, 1 – 4 septembrie 2006, Gala HOP

„HOP: O formă a libertății de a alege, de a decide
HOP: O dovadă a curajului de a fi tu însuţi
HOP: O invitaţie la exuberanţă
HOP: O provocare la spontaneitate
HOP: O probă a temerităţii
HOP: O întâlnire cu succesul

Am recitit cu mare drag și spre surprinderea mea, spectacolul s-a derulat din nou, cu nesperată fidelitate. Mi-am amintit fețele tinerilor actori, am retrăit emoții intense murmurând replici.

Prima zi de toamnă la mare. Majoritatea au plecat deja spre case. Atracțiile verii s-au spulberat, așa încât locul părea destul de pustiu. Și vremea a ajutat, pentru că era destul de rece.
M-a atras afișul Galei HOP. Și mi se făcuse de teatru. Exasperată de fanfaronadele realității imediate, de fandoseli și ipocrizii, de parade de lux. M-am retras, singură, în sala Centrului Cultural al Municipiului Mangalia.

Spectacolul „bobocilor” în ale teatrului începe timid. Sala plină. Cei mai mulți sunt colegi ale participanților. Își fac intrarea personalități ale genului. „Ștefan Iordache”, îmi șoptește cineva. Caut cu privirea. În trecut, probabil. Pentru că imaginea din fața ochilor este o fotografie îmbătrânită.

Edit: Acum recitesc și am încă in minte imaginea marelui actor. Am senzația că toată povestea asta cu moartea lui a fost o glumă proastă la televizor, ca să le crească audiența. Câteodată ai senzația că dacă lucrurile nu se întâmplă lângă tine, sunt doar o plăsmuire a imaginației, un vis care a trecut odată cu zorii. Îmi amintesc vocea lui..atât de puternică. Îmi amintesc Cel mai iubit dintre pământeni…Și privirea adâncă, ochii care mereu spuneau mult mai multe decât ar fi scris scenaristul.

Cu aceeași prestanță, actorul urcă domol spre „loja” adresată juriului.

Pe o altă parte intră Emilia Popescu, sprintenă și cu un zâmbet larg, dar serios. Ochelarii o fac să pară prea sobră, ca o profesoară pregătită să-și examineze studenții. Prezentatorul se străduiește să umple timpul îndesând informații anoste despre sală, spectacol, autori, dependent mereu de aprobarea publicului. „Și, vă rog, pregătiți buletinele de vot”. Nu inspiră prea multă încredere, prin urmare, nu i se dă credit suficient.

Citisem programul. Nu știam la ce să mă aștept.

Un comentariu

  1. […] Cronică întârziată în patru acte (Preambul) Tue Dec 07, 2010 18:04 pm Răsfoind niște hârtii mai vechi – gânduri din tinerețe – am dat peste o cronică de spectacol. Mangalia, 1 – 4 septembrie 2006, Gala HOP „HOP: O formă a libertății de a alege, de a decide HOP: O dovadă a curajului de a fi tu însuţi HOP: O invitaţie la exuberanţă HOP: O provocare la […] […]

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s