Cronică întârziată în patru acte (III)

Următoarea seară de spectacol.

Surori gemene într-o piesă care sună ca o alarmă: „Fuck you EU.RO.PA”. Mă uit în sală. Încă se mai află părinți cu copii. Mă amuză teribil imaginea fețelor lor când va începe spectacolul, care nu se anunță a fi unul pentru minori. Cel puțin nu la nivelul limbajului. Reacția va fi la fel. Aceeași indignare ca în prima seară.

Tată, trebuie să-ți spun ceva! Își începe monologul tânăra cu păr roșcat și rebel, îmbrăcată în niște haine care amintesc de formația T.A.T.U.

Edit: Nu știu de ce mi-au plăcut fetele astea de la t.a.t.u. Niște copile dornice să iasă în evidență, așa că și-au făcut loc cu coatele în felul în care se pricepeau mai bine. Aveau o poveste, aveau un public, aveau un stil. Nu pot să spun că am fost vreun fan, dar unele acorduri le depășeau vârsta, păreau simțite, maturate.

Alături de ea, ca într-o oglindă, pe un alt șir de bănci, sora ei este reflectarea trecutului. Elevă eminentă cu cravată de pionier, uniformă și părul împletit în două codițe, cu nelipsita coroniță, detaliu vestimentar obligatoriu pentru a asigura culoarea epocii.

Tată, trebuie să-ți spun ceva!

Edit: Observ că repetiția replicilor e laitmotivul festivalului. E ca și cum actorii reiau de undeva piesa. De fiecare dată din același loc, dar în altă direcție.

Sunt depănate amintiri de pe vremea lui „tătuca Stalin”. E un concurs de eseuri, continuă ea. Dar eu nu am profilul potrivit. Eu nu am trei copii, unul pentru tată, unul pentru mamă și unul pentru țară.

Care țară? aveau să exclame mai târziu amândouă. Eu nu am țară!

De fapt, toată povestea este despre cei care au luptat toată viața pentru „neatârnare”.

Tată, tu știi ce e aia neatârnare?

Edit: Chiar azi mă gândeam dacă termenul ăsta mai are vreun sens azi. De fapt mă întrebam dacă cei cărora le peroram aiurea despre Coșbuc, despre Goga, despre tot ce a însemnat perioada aceea, pricepeau vreo iotă din ceea ce le ziceam. Întrebare retorică, desigur. Nu aveau nici cea mai vagă idee despre ce vorbeam. Și sunt sigură că nici nu este vina lor. Când nu ai cu ce să te proptești într-o numită realitate, ea dispare. Cum devine asta? Pai devine…„după facultăți”, vorba lui Moromete.

S-au bucurat cu toții după moartea lui Stalin. Sau nu prea. Pentru că pericolul care pândea după colț e și mai mare.  Nebănuit. Puternic. Întunecat:

Fuck you EU.RO.PA.!

Fuck? De ce „Fuck”? Uite că nici de înjurat nu mai pot să înjur în limba mea. Du-te-n p**** mă-tii Europa! Du-te-n p****a mă-tii America! FUCK!!!

Edit: În punctul ăsta, deja părinții, luați prin surprindere de întorsătura lucrurilor, nu știau dacă să pună mâna la ochii copiilor, sau la urechile lor. Iar mă întreb ce căutau acolo dacă nu voiau sa asculte? Doar titlul piesei era foarte mare postat pe afiș. Îmi amintesc de cum încercau ai mei să ne protejeze de săruturile nevinovate din filmele (puține) televizate. Și zâmbesc.

În locul borcanului cu ardei umpluți primiți de la mama, suntem invadați de automate: „Cafea? Țigări? De care doriți doamnă?” „Nu doresc, domnule”. Uite, și aici spun „domnule”! Automatismul se declanșează, așadar, și în plan uman. A dispărut „tovarășe” din vocabular, dar actul este conștientizat doar când procesul lingvistic se va fi încheiat.

Eleva eminentă nu se poată încadra în noul context. După ce face un număr de streap-tease pe bancă, profesorul îi spune: Ți-aș da un șut în fund. Locul ei nu era acolo. Are două variante: să plece sau să se adapteze. Și se adaptează.

Edit: Nu asta facem și noi? Ne adaptăm chiar dacă asta înseamnă să dam dracului tot ce ne reprezintă, să ne anulăm până la negare identitatea pentru că vine peste noi EU.RO.PA

Finalul le regăsește pe amândouă îmbrăcate identic, bătând nervos din picior, a revoltă, în timp ce strigă la unison neologisme preluate tot din EU.RO.PA.

Un comentariu

  1. […] Cronică întârziată în patru acte (III) Thu Dec 09, 2010 21:26 pm Următoarea seară de spectacol. Surori gemene într-o piesă care sună ca o alarmă: „Fuck you EU.RO.PA”. Mă uit în sală. Încă se mai află părinți cu copii. Mă amuză teribil imaginea fețelor lor când va începe spectacolul, care nu se anunță a fi unul pentru minori. Cel puțin nu la nivelul limbajului. Reacția va fi […] […]

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s