RSS

Cronică întârziată în patru acte (IV)

09 Dec

O seară care se anunță romantică. „Mainilor tale”, după Federico Garcia Lorca.

Edit: parcă simțeam nevoia să mai ies din contextul revoltei permanente, din agresivitatea limbajului, din absurdul realității. Și acum eram singură. Numai bine pentru a digera ce avea să vină.

O altă tentativă a prezentatorului de a umple pauza. Eșuată din nou, pentru că nimeni nu-l ascultă, ca de obicei. Toți vor să vadă artă. Nu vorbe aruncate de unul total nepotrivit pentru treaba asta.

Mă uit cum se umple sala treptat. Arunc câteva săgeți doamnei X care se arată extrem de revoltată că noi, tinerii, ocupă cu un tupeu fantastic locurile cele mai bune în sală. „Aici stau copiii regizorilor, domnișoară!” „Mă scuzați”, zic siderată de caracterul idiot al problemei ridicate într-un astfel de loc.

Edit: Acum mă gândesc că seamănă teribil situația cu un episod cotidian din autobuz. Și mi-aduc aminte de unul în care am decis că realitatea contravine bunelor maniere pe care le-am dobândit prin strădania alor mei. O doamnă în vârstă (sau o fi fost domn…oricum nu asta contează) ridică „de-o aripă” un biet tinerel, elev pesemne, care a îndrăznit să-și odihnească trupul obosit, mijloc de transport pentru mintea odihnită. Ca și cum i se cuvenea locul ăla ei (sau lui). Bonus, un scandal monstruos pe tema în discuție, că dacă nu știe lumea că ei fac educația tinerilor de care mama personală nu s-a ocupat, degeaba deschid subiectul.

„Să știți”am continuat, deși nu prea aveam chef de astfel de conversații într-un oraș străin la ora aceea, „să știți că noi aștia de ocupăm locurile rezervate, suntem aici pentru că vrem, nu pentru a ne etala toalete stridente și nici pentru a închide gura târgului cu preocupările noastre intelectuale”. Am găsit relativ repede o locație mult mai potrivită.

Piesa a început mai repede. Cu un superb joc de mâini. De o finețe specifică mișcărilor de balet. Un dans erotic fără a avea absolut nimic vulgar în el, un dans al degetelor, care stârnește fiori mai puternici decât orice îmbrățișare languroasă. O muzică demențială. „Madre de Deus”, îmi aruncă o tânără răspunsul fără să întoarcă privirea spre mine, ca și cum e un lucru prea important ca să fie discutat printre scaune.

Povestea e simplă. Nu egalează cu nimic începutul care m-a fascinat întru totul, satisfăcând pasiunea mea pentru mâini. El, căsătorit, „un copil și unul pe drum”, întârzie mereu acasă. „Murgul ud” îi dă semne nevestei care se străduiește să-i înțeleagă tăcerea. Însă respingerea brutală a bărbatului este direct proporțională cu atingerile suave rezervate Celeilalte. EA fusese IUBIREA. Orgoliul lui a îndepărtat-o, iar acum risca să o piardă din nou. Definitiv. Era pețită și urma să se căsătorească într-o lună. Nu știu de ce scena mi-a aceentuat setea de intertextualitate. M-am gândit la Rebreanu și de glasurile  care-l cheamă pe erou cu aceeași intensitate, obligându-l să facă ALEGEREA.

Edit: Și mi-a mai adus aminte de multe lucruri…și alegeri.

O nouă coregrafie. Cele două femei, cele două „glasuri”- al inimii și al rațiunii- au un recital de excepție. Dansul lor este, de fapt, lupta interioară, zbuciumul. Deși rivale, ele sunt surori în suferință. Niciuna nu-l poate avea în totalitate. Niciodată.

Apariția ulterioară a Soției în negru intonând un imn-bocet, dă de înțeles  urmarea. Din nou fără cuvinte. Imagine, dans, privire, sunet și atât.

Finalul este simetric aproape. Dansul mâinilor reluat, este știrbit de lipsa celeilalte perechi

Anunțuri
 
3 comentarii

Scris de pe Decembrie 9, 2010 în De interes general

 

Etichete: , , , ,

3 răspunsuri la „Cronică întârziată în patru acte (IV)

  1. lotusull

    Septembrie 4, 2011 at 6:29 pm

    Frumos…tulburator…trist…
    Mi-a venit acum in minte, imaginea unei barci plutind in deriva pe o apa. Ea isi poate gasi drumul, doar datorita mainilor ce tin vasle. Si aceste maini, se suprapun, formand prin alaturare, un cerc perfect.
    Doua maini, ar fi prea putin.
    Sase, prea multe, dezechilibreaza barca.
    Dar cum spuneai si tu, avem libertatea de a alege.
    Alegerea e crezul meu cel mai de pret.

     
    • dagatha

      Septembrie 4, 2011 at 6:36 pm

      piesa e mai frumoasă când o vezi decât când o povestești. dar dansul acela al mâinilor…cu muzica perfectă și jocul de lumini și umbre…a fost ceea ce mi-a rămas întipărit în minte.
      Uneori două mâini sunt prea puține, ai dreptate. Și cu câtă inocență sesizează acest adevăr copiii când arată cu brațele cât de mult își iubesc părinții. Simt că nu încape acolo toată iubirea asta și atunci adaugă simplu: „până la cer și înapoi” 🙂

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: