RSS

Uite mortu’, nu e mortu’

20 Dec

Nu știu dacă e de râs sau de plâns și departe de mine ideea de a profana morții, numai că întâmplarea asta …made my day!

Iarnă. Sărbători. Nebunie. Goană. Ca tot rumânu’ imparțial, mă aflu în febra dereticatului prin casă. Ajutorul de la consort – esențial, desigur. Decât că la un moment dat („Te zero” vorba lu’ Duduia Didi🙂 ) sună telefonul. Din tonul grav, realizez că nu este o veste tocmai bună. Cineva… a murit… Cum, de obicei, reacționez aiurea afectiv la astfel de vești, aștept cu înfrigurare să văd despre ce este vorba.

O colegă, mi-a zis. Destul de în vârstă, cu care nu a avut afinități de-a lungul timpului, ba dimpotrivă. Dar, din respect pentru memoria decedatei, doamna D., și mai ales pentru că o altă colegă din generația mai veche, doamna Z.,  a insistat, s-a hotărât să meargă la înmormântare. Vestea se pare că era veche, dar abia acum aflaseră despre caz.

Mă uit la mormanul de lucruri din mijlocul camerei, mă uit la el, decid că pot aștepta până se întoarce, având în vedere că era destul de aproape capela unde doamna Z. aflase că s-ar fi aflat corpul defunctei. Mai racolează un alt coleg, domnul T., de o vârstă între cele două generații, și pleacă împreună, cu mașina proprietate personală, spre capelă. Acolo, stupoare, nu era depus niciun corp, al nimănui. Pustiu. Găsesc un cetățean onorabil al urbei care îi informează că mai există o capelă în apropiere. Poate e acolo. Se urcă din nou în mașină și pornesc plini de speranță.

Pe drum, îl zăresc pe părintele care slujea la capelă. Doamna Z. îi anunță plină de importanță despre identitatea persoanei, subliniind că „înseamnă că nu a început încă slujba, dacă și părintele a întârziat”. Este ora 12 trecute fix, tocmai când serviciul trebuia să fie în plină desfășurare.  Ajung. La capela numărul doi, stupoare din nou! Părintele trecuse doar pe acolo, nici vorbă de vreun trup de înmormântat. Din aproape în aproape, exact ca venerabilul Caragiale, află că, de fapt, strada Sapienței, nr. 11 bis, nu era aceea pe care se aflau, ci cu câteva sute de metri mai la vale. O iau de la capăt cu odiseea și, ajunși la locul indicat, observă o mare de oameni, mașini cu flori, pânza neagră. „Aici e!” exclamă entuziastă doamna Z, autoarea morală a întregii nebunii. Consortul îi debarcă pe călători spunând că încearcă să găsească un loc de parcare potrivit până se interesau dumnealor de situație.

Îi ajunge din urmă, își primește lumânarea pentru sufletul decedatei și se așază toți trei, pioși, în mulțime. Privirile ciudate ale participanților la slujbă, nu le-au stârnit nicio îndoială. Doamna D. fusese pensionată de mulți ani, pierduse legătura cu foștii colegi, prin urmare, chipurile lor nu erau familiare celor din grup. La un moment dat, însă, li s-a părut ciudat că nu mai era nimeni de la serviciu.

Pe când gândurile lor hălăduiau printre „Veșnica pomenire”, auzul le este tulburat de glasul tremurat al preotului care se ruga pentru sufletul celui plecat dincolo: „Odihnește, Doamne, sufletul robului tau, Vasile”.

„Vasile?????????” Privirile celor trei s-au întâlnit îngrozite. Cum Vasile? Și doamna D.?

Au suflat discret în lumănări, și-au făcut loc printre cei care nimeriseră înmormântarea și au ieșit în mare grabă. Consortul, nervos pentru dezinformare, ceilalți încă nedumeriți. Optimistă, doamna Z. zărește un cunoscut. „Nu știți unde o găsim pe doamna D.?” Trezit din gândurile sale, omul, vizibil iritat de întrebare, mormăie: „Nu știu, domnule, eu îl caut pe Vasile”.

Altul care căuta cu insistență mortul potrivit într-o după-amiază de sâmbătă.

 
7 comentarii

Scris de pe Decembrie 20, 2010 în Râsu'- plânsu'

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

7 responses to “Uite mortu’, nu e mortu’

  1. Nahemah

    Decembrie 20, 2010 at 11:36 am

    =))) nu se cuvine sa rad la astfel de lucruri, dar trebuie sa spun ca am ras cu lacrimi. toata povestea pare rupta dintr-o comedie. iar stilul tau de a scrie a facut toata intamplarea si mai haioasa. ma rog, nu haioasa ca nu ar trebui sa rad de morti, dar … EXTREM de haioasa! =)) asa imi place cum scri … :X chiar a meritat asteptarea …

     
  2. Ciprian Bojan

    Decembrie 20, 2010 at 12:23 pm

    Tipic… rumâneşte. Umor negru live!

     
  3. dagatha

    Decembrie 20, 2010 at 4:00 pm

    @Nahemah- apoi dacă te-am făcut să râzi…mission accomplished!🙂

    @Ciprian- e de bine sau…de rau? :-d

     
  4. afkafk

    Decembrie 22, 2010 at 5:44 pm

    🙂🙂🙂 se prea pare ca stai foarte bine la capitolul rabdare…
    trebuia sa fi incercat macar, sa o convingi pe Doamna Z sa ramanem la Vasile odata ce tot diterati peste raposat. Puneti o floare,intrbati lumea de sanatate…socializare deh!
    acum…la drept vorbind, si Vasile saracul tot rece si tot plans de multime era,unde mai pui ca dupa atata zor si osteneala meritati si voi macar o cana cu apa rece la pomana zau asa🙂

     
    • dagatha

      Decembrie 22, 2010 at 6:12 pm

      Păi nu eram io, bre! Câtă rabdare crezi că am? Dacă era după mine, nu porneam din casă.🙂

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: