Un experiment-surpriză

Sau o fi doar o experiență? Habar nu am. Cert este că astăzi m-am gândit să pun un altfel de post, că tot e aici un fel de amalgam cu „de toate pentru toți”. Pe de altă parte, categoria asta era goală și mi se părea păcat să o las așa.

Ne-am uitat dimineață devreme în portomoneul (mereu m-a distrat termenul ăsta 😀 ) proprietate personală prin care nici măcar vântul nu mai bătea că s-a săturat să șuiere a pagubă. L-am alungat cu o zi înainte cu ștergarul de la bucătărie. Na, zic! Azi nu mai mâncăm la restaurant, că nu ne mai dă pe datorie acolo. Cumpărasem și un caiet special de 100 de file pentru contul deschis, din restul de la factura la lumină, după care mi-am amintit că suntem doi bugetari în familie, și l-am ascuns, poate mai trebuie și altădată, la vreo împachetare ceva.

Așa că mi-am suflecat mânecile, am tras aer în piept, am scos șorțul de la naftalină, am șters cratițele de praf, am dat deoparte pânza de păianjen din frigider și m-am apucat de treabă.

Ca să fim bine înțeleși, odată, în tinerețe, eram ca Duduia Didi :-)))))) Adică  îmi plăcea bucatăreala 😀 . Ei, nu făcusem chiar o pasiune pentru asta, dar supraviețuiam culinar. După care, am constatat că prea multă mâncare pică greu și am lăsat-o mai moale. Că tot veniră sărbătorile, am ales să nu fac nimic, și așa am fost mereu pe ducă, ba la unii, ba la alții (Dumnezeu să le dea sănătate!), așa că decât să fie bucatele mele sortite a sătura stomacul vreunui câine care tocmai  a câștigat bătălia pe tomberoanele din vecinătatea blocului, mai bine inventez altceva. Dacă am scăpat ieftin cu un fel de mâncare ușor și delicios între cele două sărbători, de data asta ochii consortului indicau altceva. Sarmale! Și nu orice fel de sarmale. Cu ciuperci. Prin urmare…a ieșit cam așa ceva:

sarmale cu ciuperci

Hai că arată bine! Dacă dați click…e chiar mâncabilă 🙂

De când aștept să fac asta! Adică să pun și eu, ca pe blogurile de specialitate, o poză de aia de te bagă în boale, alături de tot procesul tehnologic pe etape, ca să dovedim, clar, că nu e de la magazin sau de la vreun fast-food. Acestea fiind zise:

Etapa 1: ați scăpat, aia nu am pozat-o, că ideea mi-a venit muncind. Și oricum nu aveam atâta răbdare. În plus, să nu mă întrebați niciodată cantitățile (doar când fac vreo prăjitureală), că nu știu ce și cât și când pun, de obicei sunt cu ochii închiși că mi-e frică de ceapă. Nu suport lacrimile!

Etapa 2: ingredientele chinuite gata, amestecate regulamentar, numai bune de învelit:

Etapa 3: pregătirea pentru înveșmântarea în sfânta vărzuță. Ingrediente esențiale puse special ca să nu se ardă, bietele de ele, la funduleț:

Etapa 4. așa s-a clădit și Turnul Babel:

Etapa 5: aproape gata. Ingredientul pentru gustul minunat (la insistențele tatălui meu, care poate fi foarte convingător, mai ales odată ce ai gustat ceva făcut în stilu-i ardelenesc 🙂 )

Etapa 6: învelite bine, înainte de băgat în gura cuptiorului, foarte nerăbdătoare (eu, că pe dânsele le durea la cotor).

Cam cu asta mi-am petrecut ziua.

Nu vă speriați, NU SE VA REPETA! 😀

25 de comentarii

  1. pe mine unul m-ai nenorocit!!! 🙂
    pofta buna sau sa va fie de bine!
    dar pe mine m-ai nenorocit! 🙂 adeca zau!sincer si serios! ma duc sa-mi desfac o conserva din care sa rumeg ca soarecele intr-un siloz maturat proaspat , a paguba si foamete maxima 🙂

    • hihihi!!!
      Te-am lăsat și eu o dată cu gura deschisă :-)))) Sau…închisă? :-))))
      Relax, următoarea rețetă la anu! Deci mai poți intra să citești câte ceva pe aici fără grijă.

  2. cica „nu știu ce și cât și când pun, de obicei sunt cu ochii închiși că mi-e frică de ceapă”. hai ca asta chiar n-am mai auzit-o. =))))))))
    dar oricum, cu un ochi (ne)format ca al meu pot spune ca arata chiar bine desi nu sunt mare fana sarmale.:D

  3. Surprize surprize, asa trebuia sa se cheme postul asta. am inceput eu sa citesc gandindu-ma: ce traznaie i-a mai traznit oare? dar la culinare…zau ca nu ma asteptam…si cateva randuri mai jos ditamai surpriza: sarmale …nu o omleta, un ou fiert, ceva usor …proba probelor- sarmale. La paste sa ne asteptam la un cozonac , ceva? oricum , in capul meu deja miroase a varza calita… Bravooo…

  4. varza era murată? dacă da, să ţi se facă rău pentru că n-ai împărţit cu mine. dacă nu, să-ţi fie de bine. şi când mai faci, dă un buzz şi spre mine – da poa să fie şi doar varză călită, dacă e murată! că eu tot vin. pentru aşa ceva, las orice deoparte şi alerg. hai că mă duc să mă culc, dar sunt convinsă că mă voi visa cu oala de sarmale – repet, murată varza! – în braţe… să poţi dormi, acu! dar pe viitor nu-ţi mai urez să dormi dacă nu mă chemi!şi, da, eşti o eroină.

  5. Drăguţă, felicitările mele, aşa, ca de la o gospodină la alta! Arată delicios şi sunt convinsă că aşa aveau şi gustul. Îmi amintesc de vremea când puteam mânca şi eu sarmale (acum mă cam feresc… deh, fierea)… Doamne ce bunătăţi făceam, învelite-n foi de viţă, mititele cât un degetar, de mergeau, tăvălite frumuşel în smântână, taman cât o îmbucătură.
    N-oi ştiu eu multe, dar în viaţă, să ştii de la mine, dacă saturi bărbatul, apăi te satură şi el pe tine… Înţelegi mătăluţă cu siguranţă ce vreau să zic!
    Spor la gătit bunătăţuri, drăguţă. Acu’, tre să caut un fotograf, că mi-ai dat ideea să-mi pozez şi eu nişte reţete pe care le-am luat de la alţii şi le-am modificat după cum am crezut eu!

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s