Tout simplement

Cu ce-ți ungi sufletul urlând a sângerare când nu mai vrea să respire?

Cum îți oprești mâna să smulgă din piept pata aia roșie care zvâcnește cum vrea ea și care ai fi vrut să nu aibă memorie?

Cum alini frunza desprinsă de creangă și dusă departe de vânturi cine știe pe unde?

Cum desprinzi râul de pietre să-i spui că se-nvolbură-n van?

Cum descleștezi ziua de noapte să le trimiți pe fiecare în rostul lor?

Cum înveți lucruri neînvățate?

 

14 comentarii

  1. iubindu-te pe tine simplu si linistit, iubind viata calm si fara patima,lasand libertate celuilalt, iubindu-l fara sa-l constrangi la ceva, iubindu-l doar fara sa astepti nimic de la el… asa poate iti ungi sufletul.

  2. Drăguţă, curioasă cum sunt, şi amatoare de bârfă, recunosc, am cetit textul (mi-a plăcut, deşi cam retoric pentru gustul meu), am ascultat melodia (minunată), dar am citit şi comentariile. Şi voiam să te întreb dacă „dinparti” ăsta o fi vreun sfântuleţ şi are înternet la el la schit acoloşa, să îi fac o vizită.
    „Cum înveţi lucrucruri neînvăţate?” zici… Oho, dacă îmi aduc aminte de tinerreţe şi de cât de refractară eram la ideile unora şi pe urmă ce mai îmi plăceau ideile lor… Ihaaa… Deci e simplu, le înveţi şi pe urmă încep să îţi placă!
    Să ai zi frumoasă Agato!

  3. 1. cu „benghei” de pe vremuri – nu râde şi nu plânge; e reţeta mea. unde benghei ăsta este muzica din copilărie; mă ghemuiesc într-un colţ şi ascult muzica aceea. apoi îmi spun: mai rău ca atunci nu are cum să-mi fie, indiferent cât de rău ar ajunge să-mi fie.
    2. păi de ce să opreşti, soro, mâna? eu aş lăsa-o să facă gestul pe care-l vrea, să mângâie pata aia roşie, că are şi ea nevoie de tandreţe.
    3. o pui în ierbarul copilului şi ea se bucură pentru că, iată, are un rost.
    4. punându-i piedică, să nu se mai apropie, că dacă se apropie, chiar nu mai poţi dezlipi… deşi apa trece, pietrele rămân, deci apa se tot duce, înseamnă că secretul e la spargerea pietrelor…
    5. aici n-ai treabă, eşti eliberată, asta vine de la sine, are Dumnezeu grijă să nu înceteze ciclul zi – noapte.
    6. părerea mea e că nu prea poţi să înveţi. adică poţi să înveţi, dar când dai examenul… hop cu gafa! nu mă pot lăuda că ştiu să fac ceva, nici după ce mi-am însuşit toţi paşii.
    am fost prea logică? poate că din cauză că mi-era dor de hazul tău şi când am văzut aceste întrebări m-am gândit că ai luat deodată viaţa în serios… şi ai uitat să treci peste toate … ştii cum… duios, Agatha trecea…
    poţi să mă cerţi pentru că am rupt farmecul cuvintelor tale cu realism de bărbat (culmea, bărbaţii te-au felicitat pentru profunzime!)… se mai schimbă roata… nu a morii… aia doar se învârteşte!

    • Ei asta numesc eu un răspuns pertinent!!!
      De când te aștept! M-am gândit că mi se trage de la varza aia murată de nu zici nimicuța pe aici.
      Mare rezon ai drăguță! (ptiu, drace, am început să vorbesc băbește ca Duduia 😀 )Am să încerc, să știi, rețetele.
      Ține-te bine că coc un post cu avioane inspirat desigur de la tine, de vreo 2 săptămâni. Acu că mi-a trecut faza cu întrebările nesănătoasre, ia să-l termin și pe ăla.
      Bărbații de aici m-au felicitt că nu vor să se pună rău cu mine. Ai vă’st ce sarmale fac! 🙂
      Cât despre a lua viața în serios…tocmai ce m-am apucat să râd de ea, că prea mă luase ea pe mine la bani mărunți.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s