Despre coincidențe

Există lucruri care se întâmplă pur și simplu.

Pentru că nu am învățat toate lecțiile (cum aș putea?!), încă mai stau pe gânduri dacă e vorba despre lucruri întâmplătoare, sau despre ceea ce este deja hotărât undeva (în frunte, în stele, în cărți). Și cum îmi place să mă joc puțin cu termenii, mâ gândesc dacă nu cumva „coincidență” înseamnă mai mult decât definiția din DEX:

COINCIDÉNȚĂ, coincidențe, s. f. Faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente, fapte etc. [Pr.: co-in-] – Din fr. coïncidence.

Dacă mă joc puțin cu termenul, iese un fel de „altă matematică”: co+ incidență= lucruri are se întâmpă împreună, profitând și de o parafrază a altei definiții:

INCIDÉNȚĂ, incidențe, s. f. 1. Întâlnire a unor raze (sau a unor fascicule de raze) de lumină între ele sau cu o suprafață.

(Ca să nu încurc și mai tare lucrurile, voi folosi termenii „întâmplare”, „întâmplător”, „a se întâmpla” cu sensul cunoscut de toată lumea…deși aș avea și acolo ceva mențiuni. Cum talentul meu filosofic este sublim, dar lipsește cu desăvârșire, nu e momentul să zăpăcesc cititorul.)

De multe ori am rămas surprinsă când lucrurile s-au petrecut…întâmplător. Apoi am aflat că toate au o logică pe care putem sau nu să o înțelegem. Întâmplarea de duminică mai întâi m-a șocat, apoi mi-a amintit de un caz despre care am auzit recent.

Un copil pe terenul de fotbal, a fost lovit puternic în piept de o minge și a căzut secerat la pământ. În public se afla, întâmplător (?!) o femeie care știa manevrele de resuscitare. I-a salvat viața copilului. Apoi fiecare și-a urmat calea, nu s-au mai întâlnit. Până într-o zi. După aproximativ 10 ani, aceeași femeie se afla într-un restaurant și s-a înecat cu mâncare. Un chelner s-a repezit să o salveze. Cunoștea manevra Heimlich. Au descoperit că era chiar băiatul pe care ea îl salvase cu 10 ani în urmă! Mi s-a părut incredibil. Filmul mai vorbea despre cercetători care au analizat, au făcut statistici, probabilistică, calcule matematice ca să înțeleagă natura „întâmplătoare” a evenimentului. S-a ajuns la o oarecare concluzie potrivit căreia între oameni s-ar crea legături mai puternice sau mai puțin puternice care generează, în funcție de felul lor, astfel de „re-întâlniri”.

Habar nu am dacă se verifică sau nu aceste concluzii, dacă sunt valabile sau nu. Știu doar că se întâmplă. Și te lasă mut de uimire. Cineva apare sau dispare exact la momentul potrivit din viața ta, altcineva îți spune un lucru care te ajută enorm într-o situație, deși nu ai realizat acest lucru. Exemple cred că are fiecare în viața lui.

Duminică am primit un comentariu la un text pe care l-am scris de mult: In memoriam – Dan Hrubaru.

Chiar foarte de mult. Unde a fost el publicat până am făcut blogul, avea alt nume. Nu a fost vizualizat, ca majoritatea textelor de la „literare ” sau „gânduri”, pentru că au fost puse toate odată dintr-un motiv personal. Și totuși…cineva l-a găsit! Și nu oricine. Am căutat și eu pe google să văd cum l-a găsit. Mie nu mi-a ieșit. Și nici nu știu dacă asta contează prea mult. Am realizat că am făcut o legătură între un om pe care aproape nu l-am cunoscut niciodată și alt om despre care știam, doar, că există.