The Boy in the Striped Pyjamas II

Și-a făcut curaj și a sărit peste pervazul ferestrei. Încă nu era sigură dacă trebuie să părăsească spațiul în care se simțea atât de în siguranță, dar nu făcuse niciodată asta. Se conformase regulilor casei și credea că asta e tot. Iar acum…părea că i se dezvăluie lumea singură, ca o chemare și nu avea nicio putere să i se împotrivească.

Când a ajuns lângă El, a luat-o de mână și i-a făcut semn să tacă, zâmbind ștrengărește. L-a urmat cu o încredere oarbă. Nu avea nici cea mai vagă idee încotro, dar simțea că are să fie, cu adevărat, o aventură de neuitat. Au traversat câmpul cu grâu, pe întuneric, ca să nu atragă atenția. Ploaia se oprise și se simțea din nou nădușeala nopții de vară. Când s-a apropiat de deal, Ea a recunoscut plăcuța pe care citise de atâtea ori când trecuse cu ai ei la câțiva metri distanță: „Nu intrați. Proprietate privată”. Nu a întrebat niciodată ce însemna asta, „proprietate privată” și nici nu se gândise că va ajunge vreodată aici. El a tras-o din nou de mână și i-a spus: „Ești pe cale să afli ceva ce nu trebuie să mai știe nimeni. Jură că nu vei dezvălui secretul”. „Jur!”, a răspuns Ea pe nerăsuflate, dând din cap și apoi s-a cutremurat de propria faptă, realizând că nici măcar nu a avut timp să se gândească la asta.

El a aprins lanterna pe care a pus-o pe pământ, lângă picioarele ei, s-a întors cu spatele și s-a aplecat, dând la o parte o piatră uriașă. În fața lor s-a dezvelit o gură neagră și înfricoșătoare. Instinctiv, Ea s-a dat doi pași înapoi. „Te-ai speriat?”, râse puțin răutăcios. Ea și-a dat seama că nu se mai poate răzgândi acum. Și-a scuturat capul ca și cum ar fi vrut să alunge gândurile negre și l-a urmat.

„E o mină părăsită”, i-a spus El plin de importanță. „Hai mai repede și nu mai fi așa fricoasă!”. Au ajuns într-un loc unde părea extrem de frig. Sau poate Ea simțea asta din cauza emoției. El a aprins un felinar…

(va urma)

6 comentarii

  1. Ok, să înţeleg că e un foileton? Dar e o parabolă interesantă! Întotdeauna vrem lucruri noi, iar dacă-s „interzise”, cu atât mai bine! 🙂 😉 😀

      • Cine-o zâs p-aici că se plictiseşte, că m-oi sfădi cu el(ea)! Tuuulaaaiii! Tu ai zâs una ca asta, gazdă bună? No, fă bine rogu-te şi mă iartă! Că astă poveste nu e una simplă, e încărcată şi de (sub)înţelesuri!
        Mda, finalu’! De ce trebuie să existe mereu un final? 🙂

      • apoi nu o zâs nimeni încă, da promit că dacă o face careva, îl/o dau pe mâna ta 😀
        da, e o poveste cu subînțelesuri, normal 🙂
        iar dacă finalul nu îți place…îl schimb la cerere :-)))))

      • Nu, să nu schimbi nimic! Păi aşa e simplu: ceteşte omu’, până-i pică ochii-n gură şi nu-i place lui finalu’! Haida, de! Adică te străduieşti să scrii colo o treabă şi unu’ vine să strâmbe din nas! Io nu fac aşa ceva! 🙂

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s