RSS

Foaie verde ș-o lalea…n-aș pleca din țara mea

21 Mar

Mi-a venit rândul din nou la leapșă, cu îngăduința celui care nu a ratat momentul ca să se răzbune pentru că i-am băgat microbul în sânge :-)))) http://eufaranume.wordpress.com/2011/03/17/noipoporul/

Tema de lucru pentru acasă – „Ai pleca definitiv din România?” Evident, numaidecât argumentat.

Ei bine, mirajul acesta al vieții minunate în străinătate, recuperarea a ceea ce nu ai putut avea în țara de baștină, căutarea unei țări a tuturor posibilităților s-a dovedit a avea atâtea aspecte câti subiecți în discuție. Există oameni care au plecat și au lăsat totul în urmă, au luat-o de la zero și s-au realizat, iar acum, privind înapoi, nu regretă nimic. Pe de altă parte, sunt oameni care au plecat cu inima îndoită, cu gândul în urmă, oameni care nu s-au adaptat acolo cu totul, dar au ales să rămână considerând că aceasta este cea mai bună soluție. Sunt care își permit să vină și să plece de mai multe ori pe an, reușind să împace dorul de ceea ce îi leagă de țară cu dorința de mai bine. Majoritatea au găsit acest „mai bine”, alții încă îl mai caută deși sunt acolo de ani buni, dar sunt și care au renunțat și s-au întors pe meleagurile natale. Problema este că nu este nimeni de condamnat. Până în acest punct. Locul fiecăruia este acolo unde se simte ca aparținând și nu unde îi este impus să trăiască într-un fel sau altul. Singurul lucru pe care îl consider a fi esențial și adesea neluat în calcul este legat de copii. Nu va putea nimeni niciodată să mă convingă că a plecat pentru bunăstarea copiilor săi, atâta vreme cât cea mai mare parte a vieții lor, aceștia sunt nevoiți să o împartă cu rude sau cu vecini. Da, pot să cred că în țară nu ar fi reușit să strângă bani de o casă, că nu ar fi putut să asigure traiul decent, dar dacă ai ales să pleci „pentru copii”, atunci ar trebui să conștientizezi că cel mai mare rău pe care îl poți face este să îi lași în urmă. Am divagat de la subiect, dar partea asta face să mi se întunece și ultima fărâmă de rațiune din umilul meu creier.

Ce nu mai pot să înțeleg, este de ce fugim în alte țări să muncim în domenii considerate rușinoase în propria patrie. Adică nu poți spăla veceuri sau casa scării aici, dar acolo poți, că doar nu te știe nimeni. Nu e dovadă de fățărnicie? A, și să nu mi se invoce motivul banilor, pentru că în foarte multe situații este doar un moft. Da, poate câștigi acolo mai mult, raportat la ce ai putea câștiga în țară, dar dacă scazi cheltuielile aferente traiului decent, s-ar putea să ieși ori în pierdere, ori nesemnificativ în plus. Evident, sunt cazuri și cazuri. Ca să nu mai adaug și sacrificiile pe care trebuie să le faci. Cunosc femei de serviciu care au refuzat un salariu de 700 RON pe lună pentru care ar fi trebuit să măture casa scării a 6 blocuri mici, învecinate, o dată pe săptămână. Asta înseamnă cam un bloc pe zi de măturat de la etajul 3 sau 4 maxim, până la parter. Atât. Eu am colegi debutanți care iau 600 Ron pe lună și muncesc de le sar capacele. Ne este rușine să muncim în țara noastră că shshshst! ne vede Popeasca și ce o să zică?

Înțeleg, de asemenea, plecarea în străinătate ca o oportunitate de a avansa profesional și personal. Cu posibilitatea de a-ți lua cu tine și familia (mă refer la soț/soție și copil, după caz). Sau măcar cu avantajul de a veni suficient de des acasă încât cel rămas să nu aibă timp să schimbe yala.

Dacă aș pleca EU din țară? Hmmmm… Aici s-ar putea să dezamăgesc din nou pe cititorii cu numărul 2 și 3 (cu speranța că măcar cititorul 1 va mai trece pe aici din când în când 😀 ). Apoi…jumătatea mea ardelenească…are așa o urmă vagă de patriotism în stare latentă și neprogramatică. De mică am simțit mereu pasiunea ardelenilor pentru țara asta, date fiind evenimentele care i-au marcat. Pentru ei, poate puțin mai mult decât pentru oricare alt român al acelor vremuri, a existat un fel de mândrie asociată cu durere în ceea ce privește dragostea de neam și de țară. Nu, nu sunt așa, nu fac serbări cu recitări și cântece patriotice, dar respect sentimentrul unora pentru ceea ce înseamnă pentru ei România. De aceea nu voi lua niciodată în derâdere pe cei care mai cred/ speră/ doresc în cel mai sincer chip cu putință revenirea la valorile naționale. Și da, aceste valori naționale sunt pentru mine mereu un contraargument pentru cei care încep să-mi toace despre ce nație împuțită suntem. Eu aș face un silogism, dacă mai țin minte de acu o mie patru sute treizeci de ani când am studiat logica: Premisa 1. toți românii „ie” împuțiți. Premisa 2. Eu sunt român =>Eu sunt împuțit. Ei, nu aș putea gândi despre mine astfel, nu-i așa? 😀

Nu aș pleca. Zic acum. Dacă aș avea de ales, aș alege să rămân. Nu știu dacă pot explica foarte bine, până la urmă este vorba despre ceea ce se ascunde undeva în simțirile mele. Desigur, consider că m-aș putea adapta cu ușurință, că aș face față oricăror cerințe intelectuale pentru care m-aș încumeta să plec. Totuși, cred că poți să fii, încă, om realizat și în țara ta. E drept că îți trebuie nervi de oțel și niște noroc, plus că ar fi bine că nu trebuiască să intri în contact cu anumite sectoare ale vieții…publice. Bleah! Dacă totuși aș fi forțată de împrejurări să-mi iau bocceluța… NUMAI  cu bărbatul de o mână și copilul de cealaltă! Altfel…nici pomeneală! Ei sunt esența existenței pentru mine, prin urmare nu aș avea ce să caut în altă parte fără ei.

Cred că sunt încă multe lucruri pentru care merită să rămâi sau măcar să încerci. Bineînțeles, este viziunea personală. Pentru mine un munte românesc are mai mult decât toată strălucirea oricăror Alpi, iar mirosul de fân sau de lemne în sobă…fără asemănare. Nu cred că sunt de vină românii ca nație pentru toate eșecurile în domenii variațe ale vieții din România, ci omul în general, ca fire, ca animal, presupus, rațional. Peste tot sunt răutăți și nu cred că ialianul, de pildă, te-ar primi cu brațele mai deschise ca vecinul tău care țopăie de bucurie că ai plecat în lume. Calitatea umană a decăzut peste tot, dar noi o vedem pe cea românească mai mult pentru că trăim printre români.

În încheiere aș vrea să spun, apropo de discuția inițiată de „sufletista” http://despresufletulmeu.wordpress.com/2011/03/17/impresia-altora-despre-poporul-roman/ , că am avut ocazia să răstorn niște mituri negative despre români la cursul acela de mă tot laud cu el de ficare dată când am ocazia. Suedezii și olandezii au fost uimiți peste măsură că noi, românii, vorbeam engleză mai bine decât ei și, mai mult decât atât, că avem idei geniale și suntem plini de creativitate. Da, da, noi, profesorii de duzină, cei care nu meritâm doi bani și trei parale. Trebuie să recunosc, cu toată lipsa de modestie de care pot da dovadă la această oră de amiază târzie, că mă umflasem ca un cocoș.

Anunțuri
 
30 comentarii

Scris de pe Martie 21, 2011 în Leapșa

 

Etichete: , , , , ,

30 de răspunsuri la „Foaie verde ș-o lalea…n-aș pleca din țara mea

  1. afkafk

    Martie 21, 2011 at 2:34 pm

    :)) ca un cocos este bine in general ne umflam…in cocoasa cand plecam capul:)
    revin in mod obsesiv la ideea agitatoare de spirite:
    noi romanii, PRIN PUTEREA MAJORITATII COVARSITOARE(am parere ca silogismul tau nu mai mere aci), suntem asa cum am obosit descriind… :):)

     
    • dagatha

      Martie 21, 2011 at 4:21 pm

      bre, pai și la tăiere, tot umflat e! :-)))
      da io nu realizez dacă am pretins a scrie ceva ca o contră la ceva ce ai scris matale.
      cât despre silogism…îi știm cu toții limitele. da dacă am vrut eu să mă dau mare că știu un cuvânt neologic, ce treabă ai tu? invidiosule!

       
  2. afkafk

    Martie 21, 2011 at 2:47 pm

    si na ca uitai de treaba cu femeia de serviciu. nu nene…asta este strict legata de …romanisme. romanul in general se vede director iar de nu-i macar salariul sa-l aiba. ai matale parere ca stie aia de refuza cam ce inseamna …munca? de la a cara borduri in carca la munca cu intelectul din dotare orice fel de…MUNCA. nu…sunt convins ca nu…
    capsunari,zidar,faiantari,sau mai stiu eu ce. nu stiu multi oameni sa se fi realizat. sunt multi care pleaca alergand dupa cai verzi pe pereti. si sunt si mai multi cei care pleaca si se intorc cu coada intre picioare realizand ca…acolo CHIAR TREBUIE sa MUNCEASCA si ca nu mai este ca in tara,…din 8 nore stai 3 muncesti 2 mananci 1 si te prefaci 2. nu! osu’ la munca…din 10 ore muncesti 8 mananci 1 si mai iei 4 pauze a 15 minute…cei care fac fata raman si poate si strang ceva…restul….alta poveste. treaba valabila in muuuuuulte domenii.
    in concluzie ,de ai pleca, ai pleca numai cu ai tai toti doi altfel ioc.

     
    • dagatha

      Martie 21, 2011 at 4:24 pm

      eu mă abțin să merg mai departe cu odiseea femeii de serviciu, că am (prea) multe de comentat. și așa zice lumea că sunt veșnic nemulțumită și zău dacă pricep de ce, că io-s așa blândă și docilă….
      cel puțin concluzia este clară, nu?

       
      • afkafk

        Martie 21, 2011 at 4:49 pm

        lasa,lasa ca stiu io….esti carcotasa asa..in ascuns…:))

         
      • dagatha

        Martie 21, 2011 at 7:48 pm

        ei aș! da de unde?

         
  3. Ciprian Bojan

    Martie 21, 2011 at 3:18 pm

    E dreptul nostru să ne alegem ce şi cum! Atât!
    Pen’că oricum vor fi şi pierderi şi beneficii!
    🙂

     
    • dagatha

      Martie 21, 2011 at 4:26 pm

      evident! parcă am specificat și asta: fiecare cu ce-l doare!
      da matale? ce părere ai? argumentată cum se cade la lepșe, nu așa…scurt 😀

       
      • Ciprian Bojan

        Martie 22, 2011 at 3:19 pm

        Mă lasă complet rece! The life is a bitch! So, we don’t make our choices! Alege viaţa pentru noi, uneori!

         
      • dagatha

        Martie 22, 2011 at 4:44 pm

        hmmmmmm…
        eu respect părerile fiecăruia, chiar dacă poate uneori strâng din dinți că nu-mi convine 🙂 (nu e cazul aici să nu-mi convină ceva)
        totuși…treaba asta cu Life is a bitch…o dezaprob 🙂
        Acum…dacă te superi…eu pot să detaliez 🙂
        Nu înseamnă că nesocotesc simțămintele tale generate, evident de evenimente reale ale vieții tale.

         
      • Ciprian Bojan

        Martie 24, 2011 at 6:21 pm


        Ia ascultă mata părerea lu’ bădia Freddie! 😀 😉

         
      • dagatha

        Martie 24, 2011 at 8:25 pm

        adicătelea…vrei să zici matale…că ai aruncat mănușa??? ok. primesc. Ține-te bine!
        :-))

         
  4. afkafk

    Martie 21, 2011 at 4:54 pm

    pai bine bre! veni uomu’ sa-ti dea binete,sa-si lase o parere scurta cum se cuvine cand treci in vizita.si tu? hap! cu leapsa pe el! vaz ca nu poti se te abtii ce sa mai….:):):)
    macar…daca i-o dai…vorba aia…da-i-o sa zaca! cu link si invitatiune maxima…nu asa : „nu cumva…te faci ca te lipesti de ea?”:))))) 🙂

     
    • dagatha

      Martie 21, 2011 at 7:50 pm

      și cică io-s dracu gol! da matale te-ai privit în oglinda? și așa am pile la mama omida de cand te cunosc pe matali, nu mai îndrăznesc să nenorocesc și pe alții. așa că încep frumos, cu binișoru. Dacă nu mere de vorbă bună…schimbăm foaia. Mulțămit? sau mai trebuie să mai încerc?

       
  5. eumiealmeu

    Martie 21, 2011 at 5:00 pm

    eu cred că, totuşi, te umflasei ca o cocoaşă, nu ca un cocoş, pentru că eşti de sex feminin, nu? 🙂
    aşa să ne faci mereu cinste în faţa străinezilor… şi să-i umileşti, că prea ne dau şi ei nouă lecţii… sunt mândră că sunt prietena ta; mă voi lăuda în faţa tuturor străinilor cu tine… ştiţi voi, puriceilor, cine e prietena mea?…. da, da, da, chiar ea. cred că toţi se vor pleca în faţa mea, cu cel mai mare respect.

     
    • dagatha

      Martie 21, 2011 at 7:52 pm

      sora mea, umflătura asta e cu rezon! adicătelea…nu m-am lăsat așa…cu una cu doo. Le-am zis: vreți să vedeți ce pot? ia băgați un articol de la moi în revista suedeză a lu matali. Scris și făcut. De aia am scuipat la furcă, nu crezi că m-am „cocoșat” de capu mieu.

       
  6. Marius

    Martie 23, 2011 at 3:03 pm

    Diferenta este ca aceste servicii considerate rusinoase platesc mult mai bine in strainatate comparativ. Considerand si oportunitatile oferite, care din cate aud sunt inexitente in tara, e greu sa blamezi pe cei care pleaca.

    Cat despre adaptarea asta, mult cred ca o pot face dar vad atat de multi care sunt incapabili sa realizeze cat de mare o schimbare poate asta fi si pur si simplu refuza sa se incadreze in viata sociala sa invete limba sau sa incerce mai mult sa reuseasca intr-o tara straina.

     
  7. dagatha

    Martie 23, 2011 at 5:35 pm

    da, am punctat diferența de preț. nu știu însă dacă întotdeauna merită confortul acesta material, în detrimentul celuilalt. Asta ca să evit iar a mă aprinde când vine vorba despre copiii lăsați de izbeliște.

    Adaptarea vine numai dacă motivația este una reală și dacă ești sincer cu tine. Dacă ai plecat sperând să prinzi câinii cu covrigi în coadă…no chance!

    Mulțam de gând și de trecerea pe aici.

     
    • Marius

      Martie 23, 2011 at 5:44 pm

      Tot despre adaptare, de multe ori speranta si dorinta sunt cu mult mai mari decat vointa, si asta tine mult nu doar de personaliatea omului dar si de varsta lui. Dupa un anumit stagiul al vietii e mult mai dificil sa reincepi viata de la capat si sa-ti alini dorul de familie, prieteni si tara de la distanta.

       
  8. dagatha

    Martie 23, 2011 at 5:49 pm

    cum spuneam…nu sunt eu nimeni să judec pe cineva pentru decizia luată. Dar nu înțeleg dacă nu te adaptezi…dacă nu treușești să te simți fericit, împlinit cu decizia pe care ai luat-o…ce rost are? se presupune că pleci pentru „mai bine”, nu?

     
    • Marius

      Martie 23, 2011 at 6:13 pm

      Da, toti pleaca pentru mai bine dar le lipsesc vointa de as indeplini dorintele si sperantele. Daca nu ar fi asa si in tara ar fi altfel caci de dorinte si sperante nu duce nimeni lipsa nici acolo… Dar cati oare fac ceva sa schimbe cum stau lucrurile si sa le fie „mai bine” in Romania?

       
  9. dagatha

    Martie 23, 2011 at 7:03 pm

    foarte puțini sau deloc. ne complacem în starea în care ne aflăm. adică ne mulțumim cu supraviețuirea, fără să avem pretenții la standarde de viață care sunt cinsiderate minime în alte părți. de cele mai multe ori ne plângem, aruncâm cu noroi în alții dar nu mișcăm un pai în direcția unei schimbări veritabile.
    (off.topic: sunt considerată spam din nou si nu apare comentariu pe pagina ta, postat acum vreo oră.)

     
    • Marius

      Martie 23, 2011 at 7:16 pm

      Corectat! Merci pentru aprecierea acelui inceput timid.

       
  10. dagatha

    Martie 23, 2011 at 7:19 pm

    mulțumesc. Cred că mai durează puțin până mă scoate akismetul din boale. apar în spam peste tot. ori am supărat pe cineva și m-a raportat 😀
    început timid? să le vezi pe ale mele!
    :-))

     
  11. oana

    Martie 25, 2011 at 8:17 pm

    Ok…sa o luam cu inceputul. Am plecat din tara acum aproape doi ani. Am lasat in urma o cariera construita cu greu si cu multa pasiune, o cariera care mi-a adus bani multi. Dupa ce am nascut-o pe fi-mea am realizat ca nu voi mai putea sa ma intorc la vechiul job decat ca sa fiu concediata dupa doua luni pentru cine stie ce motiv inventat (s-au facut concedieri masive pentru ca se externaliza totul). Cu banii stateam prost, cu moralul la fel de prost si ma gandeam in fiecare zi ca as vrea sa am sansa sa pot sa petrec cat mai multa vreme cu fetita mea ca sa ma ocup de ea asa cum trebuie. Nu m-a lasat inima si am stat acasa doi ani. Exact cu o luna inainte de a trebui sa ma intorc din CIC s-a ivit ocazia sa plecam in Belgia. Sotul meu a luat un concurs si a primit un post. Am dus lupta vietii mele pentru ca in primul rand mi-am dat seama ca voi arunca la gunoi tot ceea ce realizasem in cariera pana atunci, pentru ca nu sunt genul de om care se adapteaza printre straini (am mai trait niste ani departe de ai mei si stiam cum este). Am ales sa plec pentru ca stiam ca asa este mai bine pentru copil. te intrebi de ce unii oameni prefera sa faca aceeasi meserie in alta parte, poate pe aceeasi bani sau aproape la fel. Iti voi raspunde eu! Nu pentru ca nu-i vede nimeni. Ci pentru ca in alte parti exista alte beneficii de ordin social, psihic si moral. Pentru ca da, poate speli wc-uri in Romania si faci acelasi lucru si in alta tara…dar la finalul zilei, cand tragi linie vezi ca de fapt acolo, in alta tara, copilul tau nu calca in rahati de caiine cand se joaca la leagane, copilul tau este hranit la gradinita dupa regulile impuse de nutritionisti, copilul tau nu insipira tot praful si mizeria de pe strada. Nu se reduce insa totul la copil…putem extinde la adult, la spitale, la medicatie, la felul in care esti tratat, la felul in care merg lucrurile in general. Tara in care traiesc eu are niste servicii absolut mizerabile, nu credeam ca exista ceva mai prost decat serviciile din Romania, dar exista….se numeste Belgia. Cu toate astea, functionarul ala care sta dincolo de geam, chiar daca te scoate din minti cu prostia lui, te scoate cu zambetul pe buze…un zambet atat de tamp incat uneori crezi ca este drogat. Exista un soi de cod (nu se numeste politete pentru ca si ei sunt mitocani) care ii face calmi, exista acel cod care se numeste siguranta, liniste, lipsa grijii ca nu ai ce pune pe masa. M-as intoarce maiine acasa…mi-e dor de ai mei, mi-e dor de prieteni, sufar ca un caiine acolo, nu cred ca voi rezista sa raman definitiv acolo…dar stii care e problema…odata ce gusti din prajitura…faci comparatia. Nu pot sa ma abtin, cand vin acasa, sa nu fac comparatii. NU pot. Nu vreau ca fata mea sa creasca inspirand tone de praf cand ea acolo respira numai aer de padure (pentru ca toate parcurile lor sunt paduri), nu vreau ca fata mea sa vina mereu bolnava de la gradinita de enteroviroza si intoxicata cu toate rahaturile care i se dau pe post de mancare la gradinita, nu vreau sa-mi mai bata in geam toti milogii, nu vreau sa mai aud claxoane, nu vreau sa conduc „sportiv” si sa fac slalom in traficul mizerabil, sa-mi rup masina in gropi. Sunt tone de lucruri pe care ti le-as putea spune…si eu sunt unul din oamenii care maiine ar reveni acasa, chiar si asa….dar inca nu o fac pentru ca subconstientul imi spune, in fiecare dimineata ca, in ciuda sacrificiului personal, a suferintei personale, a crizelor depresive pe care le am uneori, am ales bine…am ales ca fata mea sa cunoasca o lume cu adevarat departe de ceea ce este la noi, nu o lume mai buna din punct de vedere uman, dar cu siguranta una mai civilizata, mai frumoasa si mai sanatoasa. Nu spune niciodata nu…eu am facut-o si uite ca viata mi-a demonstrat ca uneori alegi si asa chiar daca iti juri ca nu o vei face…ba mai mult, nu regreti complet alegerea facuta.

     
    • dagatha

      Martie 25, 2011 at 9:09 pm

      dragă Oana,
      în timp ce ne „duelam ” la concursul de mărţişoare, am intrat mai des pe blogul tău şi am avut o revelaţie. Sunt aproape sigură- cu un procentaj aproape maxim-că ne-am intersectat într-o împrejurare în care m-ai ajutat foarte mult. nu insist asupra ei acum.
      vreau, în schimb să clarific nişte aspecte.
      1. tot ce am scris aici (şi îmi asum) reprezintă un punct de vedere, fără să am pretenţia a fi cel bun/ corect. Am precizat că NU judec pe nimeni pentru alegerea făcută. În spatele acestei alegeri se află întotdeauna situaţii personale şi cu implicaţii mult prea profunde pentru o discuţie generalizată.
      2. am ales totuşi să generalizez cu riscul de a atinge oameni ca tine (lucru pe care nu mi l-am dorit) pentru că nu am vrut să se înţeleagă că nu dau doi bani pe oameni care fac treburi considerate de unii ruşinoase, cum ar fi aceea de a spăla toalete, pentru că acesta a fost exemplul la care mă refeream, exemplu preluat din experienţele personale cu oamenii.
      3. am precizat că singurul lucru pe care nu îl înţeleg şi nu cred că l-aş putea înţelege vreodată, este plecarea în străinătate FĂRĂ COPIL! mi se pare la fel de grav ca şi când l-ai lăsa la orfelinat.
      4. am mai precizat, de asemenea, că este de înţeles când plecarea înseamnă o evoluţie pe plan profesional şi când asta înseamnă „mai bine” în punctele esenţiale.

      Intenţia nu a fost de a jigni pe cineva sau de a nesocoti alegerile făcute.

       
  12. oana

    Martie 25, 2011 at 10:50 pm

    Sa stii ca nu m-am simtit „atinsa”, lezata sau deranjata de postarea ta. Avand insa in vedere faptul ca ma confrunt cu situatia…am zis sa spun si punctul de vedere al unuia care a plecat, dar sufera intr-un fel din cauza asta si in alt fel se bucura. E foarte greu sa-i intelegi pe cei care aleg sa plece pana nu esti in pielea lor, dar da, eu una sunt convinsa ca nu sunt facuta pentru a trai toata viata in alta tara, si la fel de convinsa sunt ca am facut ceea ce trebuia pentru copil..
    Legat de povestea cu lasatul copilului acasa…hmmm, n-as face-o nici daca mi s-ar pune pistolul la tampla…eu sunt disperata daca lipsesc cateva zile si o las cu bunicii…nici nu-mi pot inchipui cum ar fi s-o las cu lunile sau cu anii.
    La final- m-ai facut ingrozitor de curioasa cu primul paragraf…unde, cand, cu ce? 😀 Zi-mi pe email!

     
  13. dagatha

    Martie 26, 2011 at 9:05 am

    nu e nimic spectaculos. dar pentru mine care sunt…pasionată de astfel de „coincidențe” a fost chiar un moment interesant. prea multe detalii nu există și nici nu vreau să descopăr că m-am înșelat (deși sunt slabe șanse 😀 ). La vremea diversificării mi-ai dat niște sfaturi importante. Atât.

     

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: