RSS

Despre cât de români suntem…

27 Mar

În momentele mele de revoltă împotriva poporului (nu prea dese, e drept) îmi alunecă și mie printre dinți vorbe de dispreț. Se pare că este o epidemie printre români. Ca să mă consolez, spun că eu nu condamn țara, ci nația. Din care fac și eu parte, fără îndoială, astfel că presupun că sunt virusată adesea cu germenii acestei boli pe care am numit-o cu termen general, „românism”. Interesul personal, goana după avere, mai ales dacă e a vecinului, dezinteresul față de ceea ce este important cu adevărat, cultivarea nonvalorii, toate acestea duc la o amnezie totală: uităm că suntem, în primul rând oameni. De aceea cădem repede în păcatele capitale: invidia, lăcomia, răutatea, fățărnicia, grandomania, falsitatea etc. Dar ele nu sunt specific românești! Atât doar, că avem meritul de a le agăța și asimila repede, transformându-le într-un stil de viață.

Într-o postare anterioară legată de a fi român peste hotare, mă aflam într-unul din aceste momente de revoltă despre care spuneam mai sus. Cum se face că unii, aciuați prin diverse colțuri ale lumii, alungați de murdăria din țară, nu se pot desprinde de ceea ce înseamnă să fii român și țin în continuare la adevăratele valori. Cred că e ca un colac de salvare pentru ceea ce suntem ca nație. Atâta vreme cât mai sunt astfel de oameni, bănuiesc că mai avem o șansă. Un comentariu spunea că acolo, la adăpostul confortului material, e ușor să te gândești la valori, spre deosebire, înțeleg eu, de cei de aici, care alergăm mereu după colțul de pâine. Probabil. Deși eu văd lucrurile așa: omul care a plecat din țară- evident nu pentru că nu mai putea de bine- în general fuge mâncând pământul fără să se mai uite înapoi. Ceea ce au făcut, însă, acești oameni este clar că vine de undeva din suflet. Și din respect pentru ei, nu pot fi categorică afirmând că românii sunt o nație de împuțiți. I-aș jigni profund, generalizând pe nedrept.

Vreau să cred că aceia care apar în postarea stimatului coleg de blogăială nu sunt (măcar încă) majoritari și că nu pot ei, o parte nesemnificativă, spurca imaginea unei țări. Nu-l pot contrazice, din păcate, dar pot încerca să găsesc și ceva…bun în toată nebunia asta românească.

Când mă simt român?

• când mă gândesc la succesul pe care l-a avut campania „O carte pentru Canada”. Cum oameni de toate categoriile din țară au contribuit în felul în care s-au priceput mai bine la aceasta acțiune. Consider că oameni ca Ana Maria Cătănoiu de la biblioteca din Vrancea, Ioana, Cătălin Costache și ceilalți care au avut ideea acestei biblioteci, plus toți cei care au răspuns prompt devenind membri fondatori,  sunt exemple de oameni care mai cred în ceva.

•când vizionez un  film făcut cu ingeniozitate (comercială, nu pot nega lucrul acesta) despre câte lucruri au făcut românii, lucruri acum pentru uzul tuturor națiilor.

•când întâlnesc oameni ca domnul Costin Stanciu pentru care cuvintele responsabilitate, profesionalism, promptitudine, respect nu sunt un blazon comercial, o bravadă pentru atragerea clienților, ci un mod de lucru, indiferent de cine este acest client. O comandă (nesemnificativă ca valoare) a fost onorată în „doi timpi și trei mișcări”.

•când am de a face cu oameni care își fac treaba ca la carte, fără vreun rabat de la regulă în nicio împrejurare, neintimidați de funcții sau amenințări, punând mai presus siguranța oamenilor. Un reprezentant al ISU cu care am colaborat recent ne-a demonstrat cât suntem cu toții de superficiali și cât de multe evenimente ne pot lua prin surprindere din ignoranță și comoditate (îmi pare rău că nu îi pot da numele aici).

•când pot schimba prejudecăți despre români, făcându-i pe alții să înțeleagă că etichetele pe care le pun nu sunt universal valabile (laudă-te gură! 😀 )

•când respir aer de munte, aud, văd și simt cât de multe lucruri frumoase mai are încă țara asta.

Aș mai avea exemple, dar cred/ sper că ideea principală este deja clară. Nu sunt o patrioată (din păcate), nu folosesc produse exclusiv românești, nu elimin din vocabular tot ce nu e neaoș, nu fac nimic deosebit pentru susținerea unei cauze. Am răspuns doar la o întrebare în felul în care văd eu lucrurile.

Anunțuri
 
14 comentarii

Scris de pe Martie 27, 2011 în Leapșa

 

Etichete: , , , , ,

14 răspunsuri la „Despre cât de români suntem…

  1. Moi

    Martie 27, 2011 at 1:46 pm

    Fac parte din cei care „nu au nevoie de mult” pentru a-si aduce aminte de unde se trag. Cu bucurie. In primul rand datorita amintirilor si prietenilor. Apoi , prin comparatie , pe nicaieri nu exista oamenei perfecti. Si apoi , din respect .. pentru cei care m-au crescut asa cum au putut mai bine si mi-au dat (putin) din verticalitatea lor.

     
    • dagatha

      Martie 27, 2011 at 1:49 pm

      🙂
      la tine se simte din cum scrii.
      lucru pe care l-am apreciat mereu.

       
  2. Moi

    Martie 27, 2011 at 2:49 pm

    Cu multumiri , sper sa fie cat mai multi .

     
  3. Ciprian Bojan

    Martie 27, 2011 at 6:40 pm

    După părerea unora patriotismul a devenit un paleativ. Ce-i drept, nu ţine de foame, da’ nici burta plină nu-i tocma’ o fericire deplină. Cât despre asta? Doamne! Uneori urăsc faptul că românii au dat atâtea valori, fiindcă noi, restul nu mai suntem parcă în stare să producem nimic cu propriu’ nostru căpşor: îi cităm pe clasici, pe Cioran, îl amintim pe Coandă, ne minunăm la lucrările lui Brâncuşi şi vegetăm ca nişte acerebraţi, amintindu-i mereu… Nu Valorile acelea le urăsc, nu operele lor, ci faptul că nu producem nimic!

     
    • dagatha

      Martie 28, 2011 at 10:34 am

      da, nu producem nimic. dar avem așteptări. „Nu merge nimic domnile în țara asta!” Just! dar înainte să te plângi, gândește-te dacă:
      -ai luat atitudine în vreo problemă de interes civic?
      -ai susținut sau ai înființat (poate) un grup care să-și facă auzită ideea pentru care s-a născut?
      -te-ai revoltat împotriva șpăgii obligatorii dată către vreun profesor, medic, funcționar? sau ai acceptat-o tacit pentru că…așa merg lucrurile?
      -ai fost la alegeri și ai îndemnat și pe alții să nu lasă destimul să aleagă în locul lor? etc.
      Știu, voi deveni ridicolă în fața multora dintre cei care trec pe aici. Și probabil că nu o vor mai face. Consider că e foarte ușor să ne urlăm nemulțumirea prin gura altora ca să stăm la adăpost în caz că iese treaba nasol. Asta îmi amintește de o banală ședință de sindicat în care o colegă mă tot împungea: „întreabă dacă se dă și aia și dacă se face și ailaltă”. da tu ce draci ai de nu întrebi? dacă te interesează, cere, zbate-te, află, fă!
      Mai vreau să precizez că eu NU am făcut nimic din toate cele descrise pentru că, la fel ca alții, mă complac (idiot) în starea de latență. E mai ușor așa. prin urmare, dacă îmi place cocina, de ce să urlu că e mizerie în ea?

       
      • Ciprian Bojan

        Martie 28, 2011 at 5:01 pm

        Now, that’s the atitude! 😀
        Mă simţesc enterzâs la a mai zâce oarece pă tema asta… 😀

         
      • dagatha

        Martie 28, 2011 at 5:18 pm

        :-))))
        lasă că l-am citit de vreo 3 ori de teamă să nu fi fost prea…nu știu cum și să înțeleagă lumea că am ceva cu cineva anume :-d

         
  4. eumiealmeu

    Aprilie 4, 2011 at 5:31 am

    miau… zise pisica, găsind un şoricel care-i place. mie-mi place ideea de patriotism. oi fi fost o proastă că n-am plecat atunci când am câştigat viza pentru sua; oi fi fost. dar n-am plecat pentru că-mi place românia şi pentru că-mi plac românii. (dai cu ouă în mine? vezi să fie prelucrate, cu tot cu faină şi cu cacao, please! şi forma de raton, bine?)
    în adolescenţă, o adoram pe eroina de la jii pentru curajul ei; comuniştii m-au făcut să fiu o patrioată de nespus! de aceea mi-e greu să cred că oamenii se gândesc mai mult la ei decât la ceilalţi – pentru că eu tot am impresia că suntem deosebiţi…
    şi nu suntem.
    şi iată-mă dezamăgită.
    dar de regretat că n-am plecat, nu regret…
    în afară de burtă plină (şi cum a mea e micuţă se umple şi pe-aici!) nu avea cu ce să mă atragă…
    şi ca să închei pentru că nu vreau să te văd adormind pe poveştile mele… eu îs mândră de românica şi atunci când citesc bloguri ale oamenilor deştepţi (şi veseli – în cazul tău!) pentru că nu-sh de ce dar am impresia că ei pot schimba lumea… nu în general, ci în particular – românica, adică!

     
    • dagatha

      Aprilie 4, 2011 at 12:53 pm

      proaste-neproaste, iacătă-ne acilea „ambele amândoo” vorbinde despre vorbe. Hihihihi

       
  5. Pruncu

    Aprilie 13, 2011 at 12:28 am

    Suntem un popor cu bune si rele. Din pacate tot ce`i bun este putin si pleaca peste hotare.
    Aici se vinde prostia, rautatea, uratul. Cine nu serveste cica nu`i de`al nostru.. nu`ti place maneaua cica nu stii sa petreci. nu`ti place fotbalul cica nu stii sa fi barbat. nu`ti place mamaliga aia de 2 lei, cica nu esti roman. Du’te maaa.

     
    • dagatha

      Aprilie 13, 2011 at 10:27 am

      bine zis:suntem un popor cu bune și cu rele. Bravo!

       
    • monicas10

      Aprilie 30, 2011 at 11:41 pm

      Orice produs este realizat doar atunci când există o anumită cerere pe piață. Din moment ce se vinde… înseamnă că mai sunt cereri!
      Și, da, s-a plecat și se pleacă…

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: