RSS

Child* entertainment

28 Mar

Să lăsăm încolo povestea anterioară că și așa nu mă pricep la subiecte de dezbatere. Dacă m-ar citit fii-miu ar zice foarte tranșant cum o face de fiecare dată când dezaprobă ceva din tot suflețelul lui mic: „și mai iete [„ce este”- varianta neaoșă n.a.] și cu pocă’ia ata?”

Cum ne mai petrecem timpul [liber] cu copilul, proprietate personală? Am tot vrut să întreb mămicile de la blogurile specializate pe unde mai trag câte un ochi. După ultima re-decorare a casei de mărțișor, toate activitățile se rezumă la joaca de-a ceva ne-murdăricios, decât că e și mai mare nebunia. Într-o profundă criză de creativitate (ce durează de câțiva ani buni, cam de când mi-a trebuit să pășesc în lumea ălora mari, că m-a păcălit pe mine cineva că e mișto!), zic hai să mai…dinamizăm relația mamă- fiu cu ceva ce n-am mai făcut de mult. Cum „plastilinele” au devenit consumabile, prin urmare mai avem un baton pe care îl lăsăm pentru zile negre, am trecut la un moment dat pe ingrediente reale: apă cu făină. Cu multă grijă amestecate în prealabil de subsemnata ca nu care cumva să se împrăștie prafurile prin „imensa” bucătărie. Azi, lovindu-se neuronul de urechea internă puțin amuțită, mi s-a năzărit că de ce, la o adică, să aruncăm bunătate de făină, când putem facem ceva delicios pentru a ne sătura și burțile. (Ei bine, da finalitatea artei la mine trece tot prin stomac!). Zis și făcut. Copilul mi-a adus triumfător formele de biscuiți, eu caut isterică o rețetă ca să îmi amintesc cantitățile pentru fiecare ingredient (a aminti presupune desigur că am știut vreodată, lucru pe care vreau să-l cred despre mine ca fiind adevărat), aducem cu grijă de toate de pe unde erau pitite: lapte, ouă, ulei, zahăr, făină. Ne certăm dacă să punem sau nu cacao, spălăm bine formele, că deh!, igiena e baza și ne apucăm de treabă și mai serios. De fapt unul a fost mereu serios, lesne de imaginat care dintre noi. Toată treaba a făcut-o cel mai mic, că doar așa am învățat din frageda-mi pruncie: a spart ouăle, unele în castron, altele nu au avut aceeași soartă norocoasă, le-a amestecat apoi cu zahărul, ocazional rătăcindu-se câte un degețel plin de dulcegăraie, în gură, mai ales când mama era întoarsă cu spatele și NU vedea, apoi a amestecat toată revoluția aia din castron imitind revărsările cascadei Niagara în zilele ei bune.

Entuziasmul a atins cote maxime când am trecut la aplicarea formelor.

Nu insist asupra detaliilor, este sufcientă o poză cu bucătăria ca după o explozie nucleară, rămasă în sarcina celor maturi și responsabili pentru a fi adusă (hopefully) la imaginea inițială. Și nu, nu am fosta sadică să las asta în grija consortului proaspăt întors de la stresul zilnic.

Ca să nu credeți că ne lăudăm (doar), iaca dovezile incontestabile:

Starea brută, când începusem să credem că le vom și consuma, fără riscuri majore 😀

Finalul activității de team building a avut urmări groaznice pentru ustensilele utilizate, dar hei! măcar am făcut copilul fericit!


Anunțuri
 
28 comentarii

Scris de pe Martie 28, 2011 în Despre copii

 

Etichete: , , , , ,

28 de răspunsuri la „Child* entertainment

  1. poorbuthonest

    Martie 28, 2011 at 7:45 pm

    hmmm…. dar voi sunteti o echipa pe cinste !!

    Mare , mare noroc ai tu Agatha cu minunatia aceea de barbat…:)

    Si mie imi sunt foarte dragi copiii, dar baietii ii ador. Daca as avea un baietel ar fii printul meu 🙂 si fetitele imi sunt dragi, dar baietei sunt slabiciunea mea 🙂

    Felicitari pentru produsul finit, care arata senzational… cu certitudine si foarte delicios… insa te rog frumos sa nu te superi si trebuiea sa recunosti ca tu singura, nu ai fi reusit sa duci la bun sfarsit proiectul, fara ajutorul micutului …

    Cand l-am vazut cu mainile acelea micute cum modeleaza el, imi venea sa i le pup de o mie de ori.

    O seara magica iti doresc Agatha si mii de pupici micutului din partea mea! 🙂

     
    • dagatha

      Martie 29, 2011 at 12:47 pm

      da, o echipă pe cinste 🙂 și da, el este „norocul”meu, rațiunea, dorința, iubirea, visul, minunea. Îți doresc să ți se împlinească „slăbiciunea”.
      O zi frumoasă pentru tine astăzi.
      (aseară citisem postarea ta despre cine ești…n-am apucat să răspund ceva…am fost impresionată…voi reveni)

       
  2. Ciprian Bojan

    Martie 29, 2011 at 6:38 am

    Mdeci, mdacă vreodată mă perind pi la dulcea Moldavie, ştiu că am cine şi cu ce mă ospăta! 😀
    Sunteţi grozavi!

     
    • dagatha

      Martie 29, 2011 at 12:48 pm

      cum de nu! Ia chiar, poftim! în loc de pâine cu sare, prestăm nește dulcegării din astea.
      🙂

       
      • Ciprian Bojan

        Martie 29, 2011 at 6:41 pm

        Apoi ştii ceva? Calu’ de căpătat (de împrumut) nu se caută de dinţi! 😀 M-oi mulţumi cu ce mi-ţi da! 😉 😛 😀

         
      • dagatha

        Martie 29, 2011 at 7:56 pm

        noooo, apoi nu așa! Pentru oaspeți de seamă avem daruri de seamă, nu ne lăsăm noi la mâna a ce-o fi prin dulapuri
        🙂

         
  3. Camelia

    Martie 29, 2011 at 12:17 pm

    Atât mi se pare că s-a dăruit frământării aluatul, încât parcă ar fi devenit una cu el. În acele prăjiturele şi-a pus o parte din sufleţelul lui, şi cred că sunt cele mai bune pe care le-ai mâncat vreodată. Şi aşa va fi mereu.
    Să-ţi trăiască prinţul şi să crească frumos în povestea vieţii lui!

     
    • dagatha

      Martie 29, 2011 at 12:53 pm

      asta e partea frumoasă la vârsta lor: iau totul atât de în serios, încât orice nu iese cum trebuie poate genera o tragedie. Și sunt atât de…sinceri! Atât de bine se citește pe chipul lor orice trăire.
      Da, este minunat!
      Mulțumesc 🙂

       
  4. Maria

    Martie 29, 2011 at 7:54 pm

    Trebuie sa incerc si eu cu Matei ca prea mare pofta de veselie si bunatati mi-ati facut! Tare harnicuti ati fost voi, dar oare de ce nu ne-ati chemat si pe noi ca ajutoare?? va imbratisam si sa repetati figura, ca-i tare frumoasa!

     
    • dagatha

      Martie 29, 2011 at 7:57 pm

      da de unde să știm păcatele mele că avem companie? de acu…facem bucate on line! 😀 Eu mă tot minunez de atelierul vostru. Că minunea asta a mea nu stă locului 5 minute ca să decupăm/lipim/desenăm.

       
  5. Corina

    Martie 30, 2011 at 10:25 am

    mai ce sa zic, foarte interesant articolul. as vrea sa vorbesc mai multe despre el, dar nu prea am timp acum, sper ca in zilele urmatoare sa intru si sa stam mai mult de vorba.

     
  6. BlueRiver

    Martie 30, 2011 at 4:07 pm

    He he he, ce-au trecut anii… parca mai ieri faceam si eu „dulciorele” cu baiatul meu, care era innebunit sa manance faina, drojdie si coca… cand vedea coca incepea sa tremure si zicea continuu „coca, coca”, intinzand manutele, pana obtinea bucatica de coca 🙂

     
    • dagatha

      Martie 30, 2011 at 5:27 pm

      🙂
      Da, fiecare moment contează. și trebuie valorificat.
      PS: am mâncat cocă amândoi de ne-a durut stomacul :-)))

       
    • Ciprian Bojan

      Aprilie 10, 2011 at 4:54 pm

      Trecut-au anii şi io unu’ încă mai fur din aluatul făcut de mama… Da’ nu-s pretenţios… de loc… Îmi plac aluaturile atât „crude” cât şi coapte sau fierte (tăiţeii de casă)… 😀 😛

       
      • dagatha

        Aprilie 11, 2011 at 12:35 pm

        da, alea făcute în casă…sunt mai safe 🙂
        Na că m-ai stârnit. mă apuc de altele acușica și mai și
        🙂

         
      • Ciprian Bojan

        Aprilie 12, 2011 at 2:53 pm

        Bagă mare! 😀

         
      • dagatha

        Aprilie 12, 2011 at 3:29 pm

        super cremă de zahăr ars am făcut! 😀

         
  7. DianaEmma

    Aprilie 3, 2011 at 5:18 pm

    Când eram mici și bunicii făceau plăcinte sau turte, mereu ne dădeau și nouă bucăți de aluat să le modelăm. 😀 Era o bucurie și tot ce era făcut de mâna noastră era mai bun. Făceam tot felul de figurine și de împletituri… miniaturale.

     
    • dagatha

      Aprilie 3, 2011 at 5:23 pm

      da…e foarte ciudat cum uiți asta când ajungi la o vârstă. și o redescoperi, cu uimire, când la rândul tău, faci bucuria asta celui mic…

       
  8. eumiealmeu

    Aprilie 4, 2011 at 5:23 am

    să înţeleg că tu voiai cacao şi el refuza, complet cucerit de reforma din mâncare de care trebuie să fim responsabili; dar de care ne prefacem a nu fi conştienţi? păi, cred că a câştigat, pentru că, după câte văd, nu aveau culoare neagră.
    fă bine data viitoare când mai prestaţi să-l urci pe copilu pe-un fluture modelat de el şi să-l trimiţi la fiul ca să se joace cu el, ca doi copii unici la părinţi, nefericiţii de azi ai universului.

     
    • dagatha

      Aprilie 4, 2011 at 12:50 pm

      ce reformă? ce mâncare? e un haos deterministic în domeniul culinar la noi! acum suntm la capitolul „luna asta mâncâm numai iaurt și dacă am IO chef oleak de supiță”.
      și n-am înțeles cine erau nefericiți în comentariul tău 😀

       
  9. vavaly

    Aprilie 4, 2011 at 9:52 am

    Foarte faina distractia in bucatarie cu piticii la crearea biscuitilor . Avem si noi dovezi concludente , deja suntem veterani la asa ceva :
    http://copiisimamici.blogspot.com/2010/12/crearea-biscuitilor.html. Acum nici macar nu se mai cunoaste ca a lucrat un copil in bucatarie. Va capata si Andrei dexteritate in curand. Trebuie perseverenta.

     
    • dagatha

      Aprilie 4, 2011 at 12:52 pm

      voi sunteți prea buni pentru noi, nu ne băgăm la competiții. :-))) Noi facem asta așa…din când în când ca să nu ne plictisim :-))))
      am văzut și desene interesante pe pagina voastră 🙂

       
  10. afkafk

    Aprilie 9, 2011 at 9:28 pm

    ma nenica……ma zi-o pe aia buna!…iti fu lene sa faci singura,consortul era la munca SPRE FERICIREA LUI in cazul de fata:) si folosisi bietu copil,vazand-ul mic si neajutorat in coltul lui cu jucarii….:):)

     
  11. dagatha

    Aprilie 11, 2011 at 12:37 pm

    adică cum, bre, spre fericire? da cine crezi că a beneficiat de bunătățile făcute cu atâta sârg de patru mâini dibace?
    și da, sunt o bestie umană! exploatez cupilul înainte de vrema, na! scrie ceva despre asta :-)))

     
  12. Pruncu

    Aprilie 13, 2011 at 12:37 am

    Tot timpul recomand parintilor sa cumpere catel pentru copil. In copilaria mea am avut o groaza de caini si stiu ce inseamna… si pentru copil dar si pentru parinti. Chiar merita si iti recomand si tie. Este o bucurie extraordinara in casa care nu se ‘consuma’ niciodata.

    Felicitari pentru nebunia din bucatarie. Inteleg ca s`a distrat piticu. 🙂

     
  13. dagatha

    Aprilie 13, 2011 at 10:31 am

    da, sunt de acord și cu terapia prin animale. dar…try this one: garsonieră cu de toate, cupil+părinți+diverse. încă nu. În plus…am o problemă cu plimbatul de dimineață 😀
    Noi am avut pisică, înaintea erai noastre. Și peruș. la un moment dat în același timp. 😀

     

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete didactice

machetedidactice.com

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: