Criterii de lectură (?)

Am fost citată cu o leapșă, deși nu cu caracter de obligativitate. Pentru că această „criză” m-a afectat și pe mine și nu găsesc TIMP de cumpărat niciunde, abia acum am reușit să o onorez.

Sursa foto

1. Numiți cinci titluri de cărți capodopere din literatura romana sau universală:

Autorul moral și inițial al lepșei, nu specifică în ce scop și cu ce obiective precis delimitate musai de făcut această listă. Și pentru că nu sunt vreo persoană importantă să stabilesc eu ierarhia literaturii române sau universale și pentru că nici nu pot da sfaturi în această privință deoarece „de gustibus non disputandum”, am să mă mulțumesc cu a numi cinci titluri pentru sufletul meu. dacă s-or găsi persoane pen’ ca „să compătimim împreună”, vorba lui nenea Iancu, atunci, cu atât mai bine. Așadar, în ordine aleatorie:

Iona, de Marin Sorescu

♥ ciclul de Povești nemuritoare

♥ orice volum de Nichita Stănescu

Don Quijote de la Mancha, de Miguel de Cervantes

♥ orice titlu din creația lui Shakespeare

Evident, nu e relevantă această mini-listă, dar m-am conformat întrebării 😀

2. Dintre o carte scrisă de un autor român și una scrisă de un autor străin pe care o alegeți? Presupunerea este că dacă o citiți pe una nu mai puteți s-o citiți și pe cealaltă.

Ciudată opțiune. Dar ca să intru în joc, îmi imaginez că este valabilă presupunerea.

În general, criteriile de alegere a unei cărți sunt variate: starea de moment, interesul, titlul, autorul. Nu m-am gândit, însă, vreodată, să aleg în funcție de limba în care este scrisă sau de apartenența la o nație sau alta. Incontestabil, valoarea unei cărți stă în multe ale elemente. Probabil că mi-ar fi mai dragă una în limba noastră și scrisă de cineva care să aibă instrumentele de a transmite ceva ce se lipește mult mai ușor de suflet, pentru că vine dintr-o genă comună. Așadar rămâne prima variantă.

3. Ce apreciați la o carte: povestea sau emoția?

Dacă Povestea este spusă așa cum trebuie, apare și Emoția. Poveștile seci rămân, în genere, fără cititori. Sau, dacă un cititor nu are în el capacitatea de a trăi emoția, va rămâne doar cu povestea. Am citit de-a lungul timpului o mulțime de cărți. Din păcate, din multe dintre ele, nu-mi aduc aminte detalii, poate chiar nici nume sau acțiuni. Dar cu siguranță țin minte ceva care mă face să tresar de fiecare dată când vine vorba despre carte sau care să mă ducă cu gândul la ea atunci când apare o discuție pe o temă asemănătoare.

4. Literatura modernă și contemporană este mai valoroasă decât cea antică?

Literatura modernă și contemporană nu ar fi existat fără cea antică. Și pentru că tot există „mutația valorilor estetice” a lui Lovinescu, să zicem că: „Este, așadar, inutil și dificil de a proclama superioritatea, de pildă, a lui Dante asupra lui Homer, a lui Shakespeare asupra lui Dante, sau a lui Goethe asupra lui Shakespeare, întrucât, fiecare dintr-înșii se integrează într-o civilizație, într-o formulă estetică și trebuie considerat în sine și prin raportare numai la acea civilizașie si formula estetică. A-i compara între ei înseamna aproape a compara valori eterogene.”

Nu am fost foarte originală, dar măcar sper că e la subiect! 😀

5. Orientarea politica a autorului influenteaza valoarea unei carti?

Nu știu sigur dacă am înțeles întrebarea, sper, în schimb, că se va înțelege răspunsul. Pentru mine politica este un domeniu execrabil- nu pentru că nu ar fi importantă, ci pentru că experiența de viață ca aparținător al unui popor, m-a învățat că nu știm ce este asta cu adevărat. Dacă întrebarea se referă la faptul că s-ar reflecta orientarea lui politică în operă, atunci nu știu dacă mai e valabil acum. E drept că literatura aservită ideologiei comuniste este o realitate, ea există, doar că nu cred să mai fi atins vreodată aceași culme după această perioadă. În general. literatura înseamnă emoție estetică, trăire, katharsis. Nu văd rostul politicului care este prin excelență real, dur, (anti?) social. Dacă, în schimb, ne referim la apartenența politică a autorului și percepția lui de către cititori astfel, judecându-se valoarea operei în funcție de orientarea politică, fără ca literatura lui să aibă de-a face cu asta, atunci abordarea ar fi fundamental greșită. Nu pot spune că știu prea multe despre omul, politicianul, parlamentarul, „comunistul” Adrian Păunescu, de exemplu,  dar știu că sunt câteva dintre textele lui care mi se par geniale. Iar pentru mine asta este suficient.

6. Pe care scriitor îl considerați mai valoros: Stefan Agopian sau Mircea Cartarescu?

Se face vreo statistică? Ciudate întrebări. Dar dacă tot m-am apucat de treabă… Pe Agopian, din păcate, nu l-am citit. Iar despre Cărtărescu, el însuși controversat, pot să spun că mi-a plăcut uneori, alteori poate nu l-am înțeles.

7. Considerați că trebuie să faceți eforturi pentru citirea unei cărți bine cotate sau o parasiți? In acest din urma caz, regretați ca ați pierdut ceva?

O carte bine cotată nu înseamnă că este pe sufletul tuturor. O carte trebuie să atragă prin altceva decât vorba celor care au citit-o înaintea ta. De aceea, nici nu e necesar efortul pentru a o citit până la capăt: se citește singură. Dacă te absoarbe și te face parte din ea, nici nu contează cât e de cotată. Cât despre regret, de unde ți-ai da seama că ai pierdut ceva, dacă nu ai considerat că merită citită până la capăt? Afli de la cei care au „cotat-o” :-)))))))

8. Credeți că o carte poate avea un efect terapeutic?

Absolut! Clar! Fără discuție! Sunt cărți care mă relaxează și la care revin de fiecare dată când simt că m-ar putea ajuta. În plus, dacă îți oferă informațiile de care ai nevoie, cartea îți dă și siguranță, iar asta te face să te simți mai bine.

9. Apreciați valoarea unei cărți pe baza gustului personal sau a recomandărilor criticilor ori a prietenilor?

Pot aprecia sfatul cuiva de a citi o carte sau alta. Însă valoare ei, din punctul de vedere personal, nu este influențată de ce spun alții. Poate să-mi placă pur și simplu, în ciuda criticilor sau poate să nu mi se lipească de suflet în ciuda laudelor. Valoarea ei absolută, în schimb, este câștigată în timp, bazată pe viziunea artistică, modalitățile de realizare, „fuzionarea” cu cititorii etc.

10. V-ați întâlnit cu situația în care să vă placă opera unui scriitor dar să nu vă placă autorul?

Cred că am lămurit asta la întrebarea 5. Citesc dacă mă atrage. Apoi mă uit la scriitor. Dacă citesc mai multe opere care îmi plac, îmi formez o părere despre autor.

11. Dacă ați văzut o ecranizare a unui roman, mai citiți și cartea?

Întrebarea asta îmi place 🙂

În general, îmi place să păstrez suspansul. Adică nu citesc sfârșitul cărții înainte de a ajunge la el cu lectura. Pe același principiu, nu e prea tentant să citesc cartea după ce am văzut filmul și știu cam ce urmează să se întâmple, conștientizând și faptul că scenaristul și regizorul pot avea viziuni diferite față de autorul cărții. Totuși, am avut surpriza să citesc „Codul lui DaVinci” DUPĂ ce am văzut filmul și mi s-a părut mai bună cartea.

12. Credeți că un scriitor poate să creeze o opera valoroasă dacă nu este patriot?

Ce înseamnă „patriot”????Aici e adevărata polemică.

Eliade a scris în egală măsură despre mitologia românească și despre India. Era mai puțin patriot? Ionesco a scris mai bine departe de țară. O fi fost mai puțin patriot? Comparabil cu cine? Cu „patrioții” contemporani?

13. Dacă ar fi să realizați un clasament valoric al literaturilor lumii (engleza , franceza, italiana, spaniola, japoneza, etc.), de la 1 la 10, pe ce loc ati pozitiona literatura romana?

Acest clasament este o pură utopie! (folosesc eufemisme ca să nu mă trezesc cu bulină 😀 ). Evident că pentru mine au valoare mai mare scrierile românești.

P.S.  Iată că mi-am dus misiunea la capăt, deși cu o întârziere maximă. Știu că Marin nu se va supăra 😀

28 de comentarii

  1. Heyyy 🙂 Ce surpriză plăcută 🙂
    Foarte frumoase răspunsurile tale, mi-au plăcut…cred că în pauza meciului citesc din povești nemuritoare, mi-ai făcut pofta ca să zic așa 😀

    Țin să precizez că nu-s autorul inițial al lepșei, eu urăsc clasificările și împărțirile și categorisirile….

    O seară minunată! 🙂

    • mă bucur că e plăcută 🙂
      Știam că nu ești autorul inițial, că am citit ce ai scris 😀
      La fel și ție și o săptămână ușoară!
      🙂

    • ceva nu mere!
      nu apare nici la comentariu bannerul și când l-am luat (prin editare) nu vrea să apară cu text widget. mai trimite-l o dată.
      și zi-ne puțin și despre proiect. că eu am încercat să intru dar nu m-am dumirit. și mi-e că mă întreabă lumea și n-oi ști ce să zic.
      🙂

    • ciudat Akismetul ăsta: erai în spam. eu am pățit-o de două ori.
      cât despre terapia cărților…da, ai dreptate, ar trebui să ne bucurăm. Și cred că, insistând cu asta, mi-ai dat un răspuns la ceva ce am scris mai demult despre cum să-i determinăm pe cei tineri să citească.

    • https://experimentesiexperiente.wordpress.com/2011/02/02/din-nou-despre-carti-la-provocarea-cititorilor/
      Încerc să găsesc modalități. dar cred că încerc prea mult. Sau poate că școala a vedenit ceva ce nu mai seamănă deloc cu scopul ei inițial: tone de informații, cele mai multe nefolositoare, iar cele care ar folosi cu adevărat la ceva, trec neobservate pentru că „nu este timp” să ne aplecăm asupra lor. Mă bucur enorm când reușesc să îi atrag spre ceva…
      Cât despre eseul domnului Stănescu… mă uimește în câte locuri ne întâlnim deja 🙂 Musai să mă apuc serios de citit din dumnealui 🙂
      Mulțumesc, Monica 🙂

      • 😯 Abia acum ți-ai dat seama?!? Aveam doar 10 ani când am început să înțeleg, iar de la 7 s-au ridicat primele întrebări…
        Avem scriitori ÎN VIAȚĂ! Are deja pe scribd o mulțime de cărți scrise de el. Pe Nichita l-ai citit, tot din neamul Stăneștilor e și Șerban.

    • Cândva am fost iute, acum m-am mai domolit… de! sunt moldoveancă…
      Da cine prinde repede, bine și de toate?!? Tot așa le-am și uitat… și fără practică?
      îmi aduc aminte de primele zile la tastatură… phui…
      E un om obișnuit, la fel ca toți oamenii…

      • eu iute am rămas. Deși combinația genetică de ardelean+moldoveancă ar fi trebuie să păstreze echilibrul 🙂
        Om obișnuit, desigur. Dar cu multe de împărtășit…

  2. În fiecare carte e sufletul persoanei care o scrie. În multe situaţii, chiar dacă este hulit conţinutul său, cartea e cetită, de mulţi oameni (vezi Main Kampf, Codul lui da Vinci şamd.). Curiozitatea îi împinge pe oameni să citească.

    • fiecare carte ESTE parte din sufletul celui care o scrie. mai bine sau mai puțin bine.
      P.S. Mă bucur că ai redevenit mai vorbăreț 🙂 (puțin 😀 )

    • când am citit prima dată despre tine…mi-ai dat senzația de ceva…tare fin… Cred că aveai un porumbel la avatar (sau poate confund cu vreo senzație pe care mi-ai lăsat-o 🙂 ) și mi se părea tare potrivit „visul alb” cu „una paloma blanca” 🙂
      Gând bun și ție

    • ahaaaaaaaa! te-am prins! deci gata, consider-o pasată! 😆
      nu știu ce nu ai înțeles. la leapsă în general sau la asta, în particular?
      în esență…răspunzi la întrebări your own way 😀
      succes| 😆

    • apoi…dacă n-ai avut ce face și ai întrebat… 😆
      unele sunt chiar interesante. Altele…vin de la persoane dragi. And some are really fun!
      🙂

  3. n`am chef… AGATHA or whatever your name is… N`AM CHEF O incredibila lene m-a cuprins si o oboseala crunta de la.. nimic.
    Vezi noul post pe blog… da-mi o.. idee.. na… LEAPSA 😐
    🙂

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s