Poveste

M-ai întrebat cine sunt
când mi-ai mângâiat chipul ascuns
între palmele-n tremur
și mi-am golit
toate ungherele și toate colțurile,
mi-am întors buzunarele inimii
până când nu a mai fost nimic ascuns
simțirilor tale.

Te-am întrebat cine ești
și mi-ai spus o poveste veche
cu tropot de cai
mângâind țărmuri de mare
până când nu am mai știut
unde e marea
și unde e țărmul.

Ne-au întrebat cine suntem
și am chicotit
ca doi copii
printre copaci și raze de soare
și apoi
ne-am întins cu ochii închiși
ghicind cerul.

23 de comentarii

  1. …”și am chicotit
    ca doi copii”…
    dacă n-aţi redevenit copii
    măturaţi-vă sufletul
    până la puritatea
    unuia spre celălat…
    🙂

    • frumos spus, ca de obicei 🙂

      de fiecare dată când re-devin, povestea trăiește și ea.
      între timp…„mătur sufletul”, poate își regăsește puritatea 🙂

  2. Povestea unui val ce a ştiut să recunoască urma pe nisip, atingând-o în taină; cea dintre un bărbat şi o femeie…taina aceea de la începuturile lumii, începuturi adamice din neştiut; aflat din celălalt.

    • :-))))))))))))))00
      Nu sunt. Și nici nu eram când le-am scris. M-am înfuriat doar când a trebuit :-)))))))))))) da măcar m-am răcorit, ai sesizat 😀

  3. Imi place, ma imbie la reverie si la meditatie, iar melodia…melodia e cantata de Lara Fabian, e divina 🙂

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s