RSS

Mai este căsătoria „for a life time”?

22 Mai

Ca de obicei, Sufletista mi-a ridicat mingea la fileu. Și pentru că discuția s-a încins acolo. am decis să nu monopolizez spațiul virtual cu părerea personală, așa că m-am mutat aici.

Am auzit frecvent despre căsătorie ca o „instituție”. Nu-i de mirare că nu merge dacă o privim așa. „Instituție” sună atât de impersonal, generalizat, sec, arhitectural. Cum să-ți aducă fericire ceva care te duce cu gândul la un lucru impus. la politic sau juridic. De aceea, am căutat definiții care să mă lămurească. Elementul comun este ideea de constituire a unei familii. O familie echilibrată, cu unicul scop de a da naștere, a educa și a forma OAMENI. Așadar, ce înseamnă, de fapt, căsătoria? Renunțarea la EU, ca să se nască NOI. Înseamnă să găsești un suflet care să vibreze la fel cu al tău, cu care să ai mai multe afinități decât divergențe, dispus să  sacrifice în egală măsură, dar și să se bucure de reușite, să nu obosească nici la bine, nici la greu. Mulți înțeleg greșit conceptul și de aici eșecul, mereu aruncat în spatele celuilalt, căci, nu-i așa, „eu am făcut tot ce ținea de mine”.

De ce ne căsătorim?

sursa foto: http://www.google.com

Pentru că așa face toată lumea, pentru că e singura cale ca ea să scape de acasă, pentru că îți dă un statut, pentru că nu te mai ia nimeni, așa că te bucuri de singura ofertă, pentru că vrei să ai pe cineva care să fie lângă tine, să-ți spele/calce, gătească etc., pentru că el /ea are bani, pentru că așa au decis părinții, pentru că deja ai o vârstă și trebuie să o faci și pe asta, pentru că ai rămas însărcinată, pentru că vrei cetățenie și tot așa. Mereu există un motiv. Evident, toate acestea sunt complet greșite și este la fel de evidentă urmarea.

Nu există o rețetă sau un manual cu instrucțiuni de folosire. Oricât de mult îmi displace comparația, de multe ori este o loterie. Nu poți ști ce este în mintea omului pe care crezi că-l cunoști, cum nu poți ști dacă tu, la rândul tău, nu te vei schimba pe parcurs. De aceea, trebuie să ai înțelepciunea necesară să rezolvi situațiile de criză astfel încât să aibă cât mai puțini de suferit.

Cred că situația descrisă de Carmen în postarea Sufletistei, este una tragică și, evident, nu ai cum să ceri cuiva să rămână într-o astfel de relație- că nu o pot numi căsătorie, Mai curând e o închisoare. Căsătoria-suferință, căsătoria-sclavie, căsătoria-corvoadă nu sunt căsătorii!

Sursa foto

Totuși, dacă am înțeles bine, articolul se referea la casătorie ca element care nu ar mai fi chiar unul „de bază” al societății. La promovarea unui libertinaj care, chipurile, nu îngrădește, vezi Doamne, drepturile individului. Adică dacă are chef mâine să nu mai fie căsătorit, so be it!
Mai bine s-ar da niște legi: să nu se căsătorească nimeni până când nu dovedește că s-a maturizat suficient cât să înțeleagă ce presupune asta. Să se facă teste de toate felurile ca să sporească gradul de siguranță. Aberez, desigur! Nu există tipare și nici nu poți citi în stele dacă e cu noroc sau ba.

Eu sunt pro căsătorie pentru că mi se pare singura modalitate de a oferi posibilitatea copiilor să se dezvolte armonios. Sunt pro căsătorie atâta timp cât ea are la bază dragostea și respectul. Sunt contra divorțului „de moft”. Dar nu aș încuraja pe nimeni să rămână așa, atâta vreme cât acest lucru înseamnă continua degradare a persoanei respective,

Cât despre vedete… Ele sunt mereu neînțelese și supuse suferinței continue. Sunt răzvrătite și propun schimbări radicale ale societății la care sunt incapabile să se adapteze. Nu promovez acum nicio imagine, dar cazul Columbenilor ar trebui tratat cu maximă seriozitate în ceea ce privește urmările devastatoate ale inconștienței unei necoapte și a unui prea copt. Copilul plimbat de colo-colo, expus mizeriilor și idioțeniilor unor adulți incapabili să-și rezolve problemele, nu va putea niciodată să-și revină din  trauma la care a fost supus. De fapt este singurul detaliu de care au uitat cei doi „părinți”.

Iar Cameron Diaz… Iată persoana abilitată să facă astfel de afirmații. Bleah!

Anunțuri
 
39 comentarii

Scris de pe Mai 22, 2011 în Despre viață

 

Etichete: , , , , , , ,

39 de răspunsuri la „Mai este căsătoria „for a life time”?

  1. vavaly

    Mai 22, 2011 at 9:24 pm

    Eu tocmai citesc cartea continuare la „Eat pray love ” , numita : ” Si am spus DA” in care autoarea exact aceasta problema o diseca si o analizeaza: de ce sa fac acest pas spre un mariaj, mai ales dupa un divort. Sunt acolo multe teorii interesante, m-a captivat si o citesc cu creionul in mana , ca o femeie maritata ce sunt si care tratez cu maxima seriozitate statutul meu. O citeste si sotul pentru ca si el ia in serios ceea ce ne leaga .
    Un singur motiv nu ai spus tu in enumerarea ta despre motivele casatoriei si anume pentru ca asa simt cei doi parteneri… oare numai simte lumea nimic acum? sau nu a simtit vreodata si totul a fost doar un calcul ? ar fi trist sa fie asa .
    Un alt motiv spuneai tu ca ar fi renuntarea la EU pentru a deveni NOI. Eu cred ca tocmai aceasta renuntare la EU de multe ori creaza mari probeleme. Cred ca trebuie sa ne pastram fiecare eul nostru, sa unim eurile si sa cream un noi puternic. daca renuntam la noi insine nu facem decat sa intarim eul celuilalt si de aici alte probleme.
    cat despre casatoriile nefericite si alte nenorociri… stiu ca exista dar prefer sa nu le stiu . sunt norocoasa sa am parintii impreuna, o familie armonioasa, iar toti cei din jurul meu sunt asemenea (sau aproape toti dar fiecare si a depasit cu intelepciune problemele).

     
    • dagatha

      Mai 23, 2011 at 10:53 am

      1. sunt situații fericite în care unora le iese din prima, sau măcar din a doua. Sunt oameni care nu se lasă până nu-și găsesc fericirea și nu se simt împliniți din punctul ăsta de vedere. eu am rămas o visătoare incurabilă. Vreau să cred că mai există dragoste în căsnicie, nu numai interese sau convenții ori compromisuri.
      2. nu am inclus în enumerarea me ceea ce ai precizat tu, pentru că acelea erau SCUZE, MOTIVE pentru o căsătorie. „Pentru că așa simt cei doi parteneri” reprezintă CAUZA pentru care se iau pentru tot restul vieții. Asta ar trebui să stea la baza oricărei căsnicii.
      3. Renunțarea la EU pentru a fi NOI, are valoare când ambii fac acest lucru. Este minunat când tu ajungi să fii fericit pentru că celălalt se gândește la asta și invers. Nu înseamnă să te anulezi ca om, am precizat lucrul aceta, nu înseamnă să devii sclavul unei relații în care numai tu dai, fără să primești nimic în schimb.
      4. și eu am același noroc ca și tine.-)

       
  2. DianaEmma

    Mai 22, 2011 at 10:27 pm

    Căsătoria chiar e o instituție.

    În fază incipientă (chiar și în contextul de bază al religiei monoteiste, cu cele 3 ramuri în funcție de profeții lor, musulmani, evrei, creștini) căsătoria nu exista.
    Dacă un bărbat și o femeie vroiau să fie împreună, ei decideau, își promiteau unul în fașa celuilalt că vor avea grijă de relația lor și gata.

    Căsătoria s-a inventat pentru că oamenii singuri nu își respectau legământul; fie se făceau că nu au făcut legământul, fie înșelau, și atunci s-a decis că e mai bine să existe o instituție care să lege oamenii mai tare decât propriul cuvânt.

    Căsătoria este doar o formalizare și o legare oficială a relației.

    Nu face iubirea mai mare, nu te face să te înțelegi mai bine cu celălalt, să îl respecți mai mult… iar de când a apărut și divorțul, nici măcar nu te face să rămâi lângă celălalt o viață. Relația în sine e independentă de toate astea și merge sau nu merge dincolo de căsnicie.

    Căsătoria ca formă legală și socială, dar mai ales religioasă, nu cred că se va demoda.
    Până și în statele unde concubinajul, după un anumit număr de ani, aduce niște reglementări legale, nu înlocuiește căsătoria. Și totuși, chiar și acolo… drepturile alea și obligațiile care se adună… tot un fel de căsătorie e, dar fără să fi mers cei doi la primărie.

    Ceea ce e cel mai important e legământul și relația celor doi, dincolo de căsătorie și orice. Familia, relațiile se face întâi prin suflet, prin tot ceea ce oferim. Important e să fie iubire, înțelegere, respect. Formalități, gen căsătoria, oferă avantaje legale, sociale, medicale (dreptul de a alege când partenerul nu poate), etc. și astea le cântărește fiecare, după ce vrea mai departe.

     
    • dagatha

      Mai 23, 2011 at 11:17 am

      foarte argumentat răspunsul! De altfel, am fost foarte încântată de seriozitatea cu care a fost tratat subiectul 🙂
      1. sunt de acord cu tine în legătură cu fazele incipiente ale căsătoriei. Știm foarte bine că și în trecutul nu foarte îndepărtat, căsătoriile erau aranjate, vânate, fără a se âine cont de părerea, dorința celor doi. (din păcate sunt comunități unde încă se întâmplă). De aici frustrări, eșecuri, sinucideri etc. În aceste situații, da, este o instituție. Nu există „vreau”, ci „trebuie”. Toată evoluția asta a omenirii nu a adus beneficii prea mari dacă nu suntem în stare să ne păstrăm acel „ceva” care ne diferențiază de majoritatea animalelor.
      2. eu una mă bucur că s-a inventat căsătoria 🙂
      cred sincer că este necesară prezența ambilor părinți plus o stare de armonie pentru a putea forma personalități, oaMENI, caractere. Consider că oferă stabilitate, siguranță, echilibru (cel puțin teoretic). Că ea se aplică prost de cele mai multe ori, este un adevăr. Și asta pentru că, de cele mai multe ori, oamenii nju înțeleg că trebuie să renunțe la egoism! că nu mai sunt singuri, ci au resaponsabilități care îi privesc și pe ceilalți. Dacă se face prea devreme, este doar un semn al euforiei de început, fără o bază reală, dacă se face prea târziu, e posibil să fie urmarea uneo obișnuințe.
      3. e păcat că este înțeleasă doar ca formalizare! mai în glumă, mai în serios, cred că ar trebui lecții făcute la școală pe tema asta! Iar divorțul…de multe ori e un moft. A devenit chiar un trend. Îți dă un statut (nu cel pe care îl cred unii, însă!). Sunt oameni care nu divorțează, deși ar trebui. Bătăile, agresiunile de orice fel nu vor duce decât la situații nefericite. Sunt oameni care nu divorțează pentru că știu că trebuie să lupte și fac tot ce pot pentru a păstra ideea de familie. Sunt cazuri în care ambii ajung la concluzia că nu au nimic în comun și că a fost o greșeală (nu sunt de acord cu asta dacă apar copiii în peisaj). Sunt oameni care divorțează din orice pentru că și căsătoria a fost tot de fațadă.
      4. Finalul comentariului este de nota 10!
      🙂

       
  3. Maria

    Mai 23, 2011 at 12:22 am

    Pentru mine, DA! Categoric!
    Probabil ca nu-s in trend, dar…

     
    • dagatha

      Mai 23, 2011 at 11:18 am

      Și eu tot PRO! lasă trendul. Eu știu că am să fac tot ce pot/știu/cred pentru a o păstra.

       
  4. rokssana

    Mai 23, 2011 at 7:20 am

     
    • dagatha

      Mai 23, 2011 at 11:36 am

      Mulțumesc 🙂
      puncte de vedere sunt multe.
      eu mi-aș dori ca oamenii totuși să evolueze frumos…să nu uite lucruri esențiale: să iubească, să ierte, să tolereze etc. Demodată fiind…

       
      • rokssana

        Mai 23, 2011 at 1:00 pm

        ma…si eu imi doresc,doar ca viata iti mai da cateodata un sut…eu le-am cam trait si m-au cam lovit….sigur ca vrem,ne dorim si stim totul in teorie…in practica-mai greu…te mai lovesti si de chestii neprevazute

         
      • dagatha

        Mai 23, 2011 at 1:15 pm

        evident că viața te pune la încercare! Problema e cum faci față!

         
  5. Ciprian Bojan

    Mai 23, 2011 at 8:54 am

    Căsătoria e o formulă, un angajament, dar nu o instituţie. Uneori căsătoria presupune un preţ greu, din cauze „interne sau externe”. Dar e doar o formalitate, un soi de formulă juridică în care, culmea, partenerii obţin prntecţie unul în faţa celuilalt…

     
    • dagatha

      Mai 23, 2011 at 11:40 am

      căsătoria ar trebui să fie mult mai mult. tocmai pentru că o banalizăm și o legăm de oficializări și de acte, îi pierdem esența…

       
      • Ciprian Bojan

        Mai 23, 2011 at 12:22 pm

        Da, pentru că se porneşte la drum din motive greşite, neavând o bază solidă, sau motivele cele solide se pierd undeva pe drum…

         
      • dagatha

        Mai 23, 2011 at 12:34 pm

        exact!
        uite domnule cineva care zice ca mine 😀

         
      • DianaEmma

        Mai 23, 2011 at 12:48 pm

        http://dexonline.ro/definitie/c%C4%83s%C4%83torie
        http://dexonline.ro/definitie/rela%C8%9Bie

        Căsătoria e uniunea legală, ca definiție, ca sens propriu.
        Acel mult mai mult e relația în sine, independent de toate.

        Dilemele pot fi multe tocmai pentru că fiecare putem percepe cuvintele cu alte sensuri. De aia poate ar fi bine la astfel de subiecte să se pornească de la definire standard a cuvintelor, și apoi poate fiecare să explice mai bine cum percepe fiecare cuvânt.

        Pentru că, de pildă, într-o societate în continuă schimbare, legile chiar se pot demoda, deci și uniunile legale. Și social la fel. Alta era căsătoria acum 200 de ani și alte este acum, și social și legal. Deci căsătoria de acum 200 de ani s-a demodat… nu mai are soțul orice drept, se împart altfel bunurile, s-au schimbat drepturile și îndatoririle legale ale fiecăruia.
        Și mâine se poate demoda căsătoria, în sensul că vine o lege care schimbă ceva în Codul Căsătoriei și atunci se trece la un nou cadrul legal, o nouă formă.

        Dar dacă vorbim de legătura spirituală sau de alte rațiuni decât legale și sociale… atunci… relații precum iubirea și prietenia nu se demodează. Valori precum respectul înțelegerea, comunicarea , la fel.

         
      • dagatha

        Mai 23, 2011 at 1:11 pm

        dacă se poate ca la școală, eu ți-aș da 10!
        din același motiv pornesc și eu de la definiție. Și da, sunt mii de sensuri.
        Așa cum comenta noul meu cititor (care se încăpățânează să comenteze în altă parte 😀 ), e un subiect larg care suportă multe variabile.

         
      • Ciprian Bojan

        Mai 23, 2011 at 2:52 pm

        Păi cum să contrazic io frumoasă gazdă de articol şi comentarii? 😀

         
      • dagatha

        Mai 23, 2011 at 3:04 pm

        just! :-))))))))))
        Azi am dus-o numai în complimente, unul mai frumos ca altul 😀 Eu zic să mai păstrezi și pe mâine, că-i marți și e vai și-amar! 😆

         
      • Ciprian Bojan

        Mai 23, 2011 at 6:47 pm

        Şi câte să păstrez pă mâine? Să ţi le servesc reci, la temperatura ambientului sau calde? 😀 🙂 😀

         
      • dagatha

        Mai 24, 2011 at 10:24 am

        😆
        cum vrei, numa’ să fie 😀

         
  6. dictaturajustitiei

    Mai 23, 2011 at 10:29 am

    Ai scris un articol foarte frumos. Am citit și comentariile și aproape cu toate am fost de acord.

    Eu vă doresc la toate și la toți , vă bănuiesc pe toți tineri ,frumoși și fericiți ,să aveți parte de căsnicii fericite!

    Iar peste o jumătate de secol să-mi aduceți aminte că m-am înșelat. Aș vrea sincer.

    De ce oare se uită poporul român la serialele slabe gen telenovele? Oare de ce? Pentru că se simt fericiți, cei ce vizionează telenovelele, că mai există iubire și trăiesc acele clipe mai abitir decât eroii. Oare nu tocmai că lor le lipsește tandrețea ?

    Am doar un sigur caz în mintea mea de căsătorie reușită. Oricât mă chinuiesc să-mi amintesc vreuna nu reușesc.

    Sigur că voi vedeți multe cupluri de pensionari ținându-se de mână. Vă întrebați la câte infidelități a închis ochii soția ca să salveze această instituție numită căsătorie?

    Mi-a plăcut răspunsul pe care i l-a dat mamei mele o prietenă a sa. Venise bătută crunt de către soțul ei la mama ca să se plângă.

    ,, De ce nu divorțezi ? ,, a întrebat-o mama care a divorțat la timpul potrivit.

    ,, Cum să treacă lumea pe drum și să nu vadă izmene pe sârma mea ?,,

     
    • dagatha

      Mai 23, 2011 at 11:44 am

      eu cunosc durerile tale din ceea ce am citit pe blogul tău. Este clar că ai făcut ceea ce aveai de făcut. mai este clar și că nu vei putea crede în reușita unei idei, de vreme ce tu însăți ai probat contrariul. Și sunt multe situații în care se ăierde ceva pe drum. Când pășesc împreună în viață, cei doi sunt plini de entuziasm, promisiuni, visuri, dorințe. Nu știu de ce nu se păstrează mai mult timp asta. De ce uităm de unde am pornit, de ce jignim, lovim, urâm, dezamăgim pe cel de lângă noi, de ce îl facem să sufere.
      replica dată de prietena mamei tale este clasic pentru femeile abuzate care se dezumanizează tocmai pentru că îndură la nesfârșit un comportament inuman!
      Gând bun ție și inimă ușoară. 🙂

       
      • dictaturajustitiei

        Mai 23, 2011 at 1:24 pm

        Fiul meu spune că o să stea cinci ani de probă și abia apoi o să se hotârască ce să facă.

        Eu, relativ la căsătoria mea, nu regret nimic. Îmi iubesc băieții, care sunt rodul unei iubiri și care nu ar fi existat dacă m-aș fi căsătorit cu altcineva. Am încercat să fiu detașată de propria mea poveste și să analizez ceea ce am văzut în jurul meu dincolo de înfloriturile pe care le țes femeile.Da, categoric cred că totul este efemer iar excepțiile doar întăresc regula.

        Nu înseamnă că voi nu puteți să fiți excepțiile.

        Dacă vrei ca să fim cu toții de acord într-o privință poți să-mi spui, că nu mă supăr.

        O zi bună și ție!

         
      • dagatha

        Mai 23, 2011 at 1:30 pm

        🙂 Poate că fiul tău are dreptate. Poate ar fi necesară această posibilitate de fi probat totul. Ce te faci când omul se schimbă? asta nu poți prevedea. Poate chiar tu te schimbi și vezi lucrurile altfel la un moment dat.
        Așa cum ai zis și tu, nu ai de ce regtreta. Faptul că îi ai pe cei doi copii alături este un dar neprețuit care face să nu pară un eșec această căsătorie. Și eu te apreciez pentru curaj și petru forță.
        Așa cum spui și tu, nu pot fi toate la fel. Nu există o regulă generală.
        Și cum să vreau să fii de aceeași părere? ce ar mai însemna blogul ăsta? O mascaradă. Dimpotrivă, consider că discuțiile în contradictoriu sunt benefice. În lipsa unui manual cu „instrucțiuni de folosire” a căsătoriei, cea mai bună este experiența de viață.
        Întotdeauna i-am admirat pe cei care-și susțin ideile.
        🙂

         
  7. tink3rbe11

    Mai 23, 2011 at 3:39 pm

    Sunt oameni care inteleg in felul lor casatoria….toti intelegem fiecare in felul nostru.Inainte totul se baza pe respect, bunacuviinta , etc si toate felurile de casatorie erau incluse in pachet ( Căsătoria-suferință, căsătoria-sclavie, căsătoria-corvoadă ) doar ca era ceva mai sacru ca azi si nu se dezbatea decat …dupa usa!
    Si eu vad casatoria ca o legatura intre cei doi de toate naturile posibile…nu se spune ca trebuie sa-ti fie si iubita si prietena si amanta…etc?!
    Poate de aceea tineretul din ziua de astazi sta mai intai …la proba si apoi decid, desi…apoi sunt plictisiti si deja merge intrebarea ” daca mai incerc ce are?”

     
    • dagatha

      Mai 24, 2011 at 10:26 am

      „doar ca era ceva mai sacru ca azi”- good point!
      ca de altfel întreb comentariul 🙂

       
  8. afkafk

    Mai 24, 2011 at 4:17 pm

    ma nene…pana la urma casatoria este o treaba de perceptiecum o percep eu?
    apai pe foarte scurt cam asa
    libertinaj nu prea are ce cauta in casatorie prin definitie aceasta fiind o interdependenta. libertinaj vrei…du-te tare si fii libertin/a fara a te casatori.
    da este pentru totdeauna atat timp cat este infaptuita in baza un or ratiuni de ordin sentimental dar si a unor analize si auto-analize realiste. dragostea nu-i oarba decat daca ti-o tragi pe intuneric…
    cele casatorii tip corvoada,scalvie,balamuc nu-s casatorii ce vin ca urmare fireasca a unor evenimente. majoritatea cazurilor cunoscute de mine au avut la baza modele de genul: mi-a tras-o bine in doua luni ne-am luat/ are ceva gologani este buna / il iau pe asta ca nu ma am timp / stie sa gateasca si mai ramase si gravida tre sa o iau vad eu dupa aia / si alte cateva asemenea.
    spune-mi superficial sau mincinos sau dobitoc insa zic asa:
    o combinatie nu are cum sa dea gres,dupa cum urmeaza,combinatia zic : iubire „oarba”, completare, sex, echilibru la nivel de intelect, realism in auto-analiza, respect reciproc si respect de sine si alte cateva ingrediente ca zau nu are rost sa scriu o suta de randuri.
    eu ma laud, pana acum nu mi s-a dovedit ca as fi gresit. mai ramane sa o intrebati pe ea 🙂 🙂 🙂
    oare a inteles cineva ceva din ce dreacu scrisai io? nu de alta dar cam duc lipsa de coerenta in eprimare insa am in exces fuga de idei…

     
    • dagatha

      Mai 24, 2011 at 5:59 pm

      păi de ce să nu se înțeleagă, vericule? mi se pare de foarte mult bun simț ce zisăși matale acolo, semn că încă mai sunteți doi. Mă rog, trei, da eu cu numărătoarea…
      evident că toate componentele de le-ai spus sunt rețeta potrivită. Norocos cine le găsește pe toate și cine știe să țină cu dinții de ce are.
      Superficial? nu! Mincinos? nu cred! dobitoc? ei, hai că aici e prea gogonată. noroc că părerea mea despre tine e mai bună decât a ta despre tine 😆

       
  9. Cristina

    Mai 25, 2011 at 2:11 pm

    Indiferent ce am spune toti acum, raspunsul 100% corect la intrebarea din titlu nu-l putem afla decat dupa ce „life time”-ul se va fi consumat 😉 Vorba sotului meu: crezi ca e cineva care se casatoreste cu gandul ca va ajunge la divort? Nu vorbesc de exceptiile tip Columbeanu, de care spui si tu.

    Adevarul e ca usor nu e sa pui impreuna atatea diferente si e imposibil de prevazut din start cum va fi. Si e probabil imposibil de ramas intr-o relatie care presupune concesii pentru cei care cred ca toate in viata se raporteaza doar la ei.

    Oricum, e important sa nu iei hotararea de a te casatori din prejudecata, presiune sociala, mila, indiferenta si orice altceva ce se poate simti dar care n-o sa te motiveze niciodata sa lasi de la tine, astfel incat sa poti construi o relatie care sa dureze. Eu cred in vorba aia a noastra care spune ca e mai bine sa spui „vai de mine” decat „vai de noi”.

     
    • dagatha

      Mai 25, 2011 at 6:56 pm

      Foarte corect!
      concesii, toleranță, dăruire, iubire- o parte din elementele esențiale ale unei reușite. Mulți uită că nu e un război de orgolii, ci un fel de team-building îndelungat.

       
  10. Pruncu

    Mai 27, 2011 at 8:58 pm

    la tine am vazut un post in care te mirai ca unii nu le-au mai vorbit parintilor de 20 de ani ?… sau confund ?

     
    • dagatha

      Mai 28, 2011 at 5:27 pm

      nu cred că la mine.
      dar după cum uit în ultima vreme… 😆

       
  11. Pruncu

    Mai 31, 2011 at 12:15 am

    Mai nou casatoria si scoaterea pe banda rulanta a copiilor a devenit un trend, pentru a arata maturitatea indivizilor.

     
    • dagatha

      Mai 31, 2011 at 12:50 pm

      e doar trend. îți dă un statut, cică. Ciudat e că nu statutul de „căsătorit” e fascinant, ci ăla de „divorțat”. Bleah!

       
  12. mateizz

    Iunie 27, 2011 at 8:17 pm

    Dece sa ne casatorim cand acuma se poarta sa stai in concubinaj? Este mult mai confortabil asa, dece sa ne incurcam cu hartogaraie si altele..
    (nu ca as sprijini ideea)

     
    • dagatha

      Iunie 28, 2011 at 2:51 pm

      hmmmm… apoi, pe același principiu, nici casă nu ne luăm, e mai comod în chirie, deși prețul e același ca la rată 🙂 Asta că tot am semnat cred că 50 de hârtii azi pentru noua locuință.
      Ciudat că o prietenă care a citit postarea m-a întrebat dacă am divorțat. oare așa reiese de aici? 😆 Nope, sunt pro căsătorie.

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: