RSS

Pentru ei nu a fost ziua copilului…încă…

01 Iun

Nu vom putea împiedica niciodată pe cel ce suferă să creadă că durerea lui e cea mai mare!

(Alexandre Dumas fiul)

Subiectul este vechi, nu voi spune nimic nou, nimic original, doar că atunci când lucrurile se întâmplă celor dragi, revolta se reactivează și devine, parcă, și mai puternică. Mă străduiesc să nu judec, mă străduiesc să nu-mi urlu gândul aprig, dacă nu voi reuși…iertare.

Sunt oameni care încearcă din răsputeri să aibă copii. Oameni care speră, care se roagă, care cheltuiesc, care cunosc dezamăgirea, dar o iau de la capăt, oameni pentru care nu are niciun sens viața dacă nu-și ating scopul suprem, acela de a da viață unui suflet. Știu mame care nu au renunțat deși nu li s-au dat șanse, deși au devenit, fără voie, mame de îngeri, mame care și-au plâns durerea în surdină în timp ce un sâmbure nou se forma în pântecele lor…

Și apoi sunt…alt fel de oameni. care vând, care ucid, care nasc suferință, care renunță, care abandonează, care uită, plini de nepăsare, fără sentimente. Nu știu dacă merită să le aloc aici prea mult din timpul prețios.

Vreau să revin la oamenii frumoși 🙂

Episodul 1: Minunea

Doi oameni care se iubesc, hotărăsc să devină părinți. Iar vestea că au reușit, le umple inimile de bucurie. Își fac planuri, se gândesc, se tem, se bucură, trec peste toate greutățile, se mută într-o casă mai mare, amenajează camera puiului, merg regulat la doctor, se extaziază ls primele imagini care arată perfecțiunea…

Episodul 2: Trăsnetul

Una din vizitele obișnuite la doctor. Investigațiile normale pentru o sarcină de cinci luni. Ea își dorește mult o fetiță. E chiar foarte sigură că așa va fi. El nu spune ce își dorește, dar e clar că îi vrea pe amândoi sănătoși: copilul și mama. Doar că doctorul nu aduce vestea pe care o doreau. Ci una cumplită. Insuportabilă. Malformații grave care, din nu știu ce motiv, abia acum s-au văzut, deși părea totul perfect până acum. Nu este un spital din țară, deci se pot scădea eventualele presupuneri. Urmează părerea unui al doilea doctor care nu vede, din păcate, altceva. Se recomandă un specialist pentru a se asigura de certitudinea diagnosticului. Toate speranțele sunt spulberate de același răspuns.

Episodul 3: Decizia

Azi, de ziua copilului, când toți se bucură de minunile lor, ei trebuie să ia cea mai grea decizie din viața lor, una care îi va schimba complet, indiferent care va fi aceea.

Ce fel de alegere e asta? Cum știi dacă ai ales bine? Cum cântărești lucrurile? Cu mintea? Cu sufletul? Sunt întrebări retorice… Nu am știut ce să le spun în momentele astea, cum să-i susțin, cum să îi fac să știe că suntem lângă ei cu gândurile noastre. Apoi mi-am dat seama că nu există nimic ce ai putea spune, nimic nu le redă zâmbetul pentru că în aceste clipe, totul pare pentru ei pierdut. Decizia? Cine poate să ia cu ușurință o decizie? Cine rămâne om întreg la minte după o astfel de decizie?

Episodul 4. Se va numi „Continuarea”. Într-un fel sau altul, vor trebui să meargă înainte. Împreună.

Sper că voi putea să scriu, la momentul potrivit, episoadele următoare: 5, 6, 100…

Anunțuri
 
30 comentarii

Scris de pe Iunie 1, 2011 în Despre viață

 

Etichete: , , , , , , ,

30 de răspunsuri la „Pentru ei nu a fost ziua copilului…încă…

  1. Moi

    Iunie 1, 2011 at 5:36 pm

    Subiectul este trist dar exista . Alegerea este dificila , pentru unii altruista, pentru altii egoista. In toate cazurile , urme raman …

     
  2. rokssana

    Iunie 1, 2011 at 5:47 pm

    nu cred ca exista cuvinte …cred ca e alegerea lor si….mi-e greu sa-mi imaginez…. 😦

     
    • dagatha

      Iunie 1, 2011 at 5:51 pm

      evident că numai lor le aparține alegerea. e foarte greu, însă, ca om, să știi că nu poți face nimic să alini…
      😦

       
      • rokssana

        Iunie 1, 2011 at 6:07 pm

        poti sa le fii alaturi..atat…nu exista cuvinte,ai dreptate…
        am o nepoata care are o fetita cu tetrapareza….ea are doar 23 de ani..mi-a fost teama si sa intreb si sa vorbesc….s-a dovedit mult mai matura decat o credeam….iubeste copilul si face tot ce trebuie pentru a-i usura suferinta…s-a mutat in Italia doar pentru copil ..si viata merge inainte….sigur are un alt parcurs,dar fiecare are destinul sau….cine poate sti de ce se intampla toate??!!

         
      • dagatha

        Iunie 1, 2011 at 6:16 pm

        da, fiecare are destinul său, ai dreptate.
        Mă gândesc, însă, că în momentele acestea nu e nici măcar asta o consolare…acum e momentul revoltei, al întrebărilor, al spaimelor…
        of!

         
  3. dictaturajustitiei

    Iunie 1, 2011 at 5:56 pm

    Ai perfectă dreptate! E cumplit. Indiferent de hotărârea pe care o vor lua trebuie să fie tari.

    Am o colegă care a trecut printr-o experiență aproximativ asemănătoare. Nu a mers la medic și nu a știut că fătul va avea malformații. Copilul a murit după câteva zile de la naștere.Colega mea a suferit cumplit S-a îmbolnăvit și a fost nevoită să facă o operație pentru extirparea fierei.

    Au trecut anii iar acum este însărcinată din nou.

     
  4. poorbuthonest

    Iunie 1, 2011 at 6:10 pm

    ufff… e tulburatoare povestea acestui cuplu… m-a sensibilizat profund tragedia prin care ei trec…
    Cuvinte prea multe nici nu poti sa spui in asemenea situatii, ei au nevoie de sustinere morala in decizia pe care trebuie sa o ia si eventual sa le fi aproape si sa-i asculti…

    Nu stiu… eu nu as putea spune mamei: intrerupe sarcina si o sa ramai insarcinata in curand si o sa fie bine… pentru ca eu ma opun vehement avortului. Nu sunt de acord cu el indiferent de consecinte.
    Viata o da Dumnezeu, nimeni nu are dreptul sa o ia.
    Poate suna a rautacism, dar nu e, crede-ma…
    Daca Dumnezeu a hotarat ca acesta familie sa aibe un copil, acesta are scopul lui sa vina pe pamant.

    o alta situatie… sa zicem ca sarcina se dezvolta normal si pe lume vine un copil sanatos, iar peste un an sa se imbolnavreasca subit de o boala foarte rara… atunci, ce o sa faca ? o sa-l ucida si o sa-l arunce la cosul de gunoi. ( nu ma refer la cazul prezentat de tine, ci in general).

    Dumnezeu sa-i intareasca si sa-i ajute in decizia pe care o vor lua.

    O noapte linistita iti doresc Agatha 🙂

     
    • dagatha

      Iunie 1, 2011 at 6:18 pm

      de aceea și spn că e o decizie grea! nimeni nu face cu ușurință o alegere ca asta!
      oricum decizia le aparține.
      Sunt împotriva avortului și eu. Nu e vorba de răutăcisme aici. Numai că vezi, fiecare are dreptul să facă așa cum crede…Cred că sunt mii de gânduri acum…

       
      • poorbuthonest

        Iunie 1, 2011 at 6:50 pm

        ooo, da … cu siguranta ii macina o mie de ganduri.

        Cred ca este cea mai grea decizie a lor.

        Nu stiu eu nu pot gandi ce este mai bine de facut pentru ca nu sunt in situatia lor si nici nu am fost vreodata… dar daca mi s-ar intampla as merge pana la capat fara regrete… cel putin asa gandesc in momentul de fata. Pentru mine este usor sa-mi spun parerea, pentru ca nu pot simti tragedia lor, cu aceeasi intensitate cu care ei o simt.
        Pot doar sa spun ca imi pare rau ca sunt intr-o asemenea situatie.
        Dar sunt convinsa ca daca au credinta in Dumnezeu, El le va lumina mintea si o sa-i indrume pe calea cea dreapta.

         
      • dagatha

        Iunie 1, 2011 at 6:56 pm

        exact asta este…nu putem ști, nu putem nici măcar bănui ce e în sufletul lor..
        doar un gând bun către ei…

         
  5. monicas10

    Iunie 1, 2011 at 11:11 pm

    Am tras adânc de tot aer în piept, mai ales când, după cele citite, încep să-mi amintesc…
    Au trecut ceva ani de atunci, mai exact 25. Primul născut al surorii mele s-a născut normal și, după doar câteva luni s-a descoperit leucemia. S-a încercat orice, absolut orice. Sunt mii de astfel de cazuri! Medicul i-a sfătuit să aleagă dintre un copil bibelou și un alt copil sănătos… și au ales. La ora actuală au un alt copil viu,în vârstă de 23 de ani peste puțin și unul mort, care ar fi trebuit să facă luna aceasta 25 de ani.
    Sigur, din punct de vedere rațional e ușor să iei o decizie, din punct de vedere uman e mult mai greu. O astfel de durere rămâne toată viața. Iar viața e una dintre cele mai grele școli…
    Am citit mult în ultimii ani, iar din fiecare carte citită am mai învățat câte ceva. Îmi place să împărțășesc din cele învățate, unor oameni le poate fi de folos.Pentru a trăi un om are nevoie de cel puțin trei motive: pentru trup, pentru minte și pentru suflet. Ce pot să spun este că acest eveniment din viața lor este un preț. Atâta timp cât te ocupi doar de trup și de minte, sufletul este cel lovit. Mai exact, este vorba despre iubire necondiționată. Educația actuală, obișnuită, este cea mecanicistă iar acest lucru este o greșeală. Am cunoscut mulți oameni care și-au pierdut copii și, în același timp, cunosc și durerea pe care am avut-o când am încercat să fiu părinte. Am refuzat să apelez la orice fel de medicamente sau să fac tratamente. Cred că una dintre cele mai mari forme de cinism pe care l-am cunoscut vreodată, a fost când mi s-a reproșat că îmi lipsesc cunoștințele de „a fi părinte”… știu însă durerea unui copil care s-a crescut singur…
    În astfel de momente e bine să aibă prietenii alături de ei. Virtual sunt și eu… și arată-le videoclipul următor:

     
    • dagatha

      Iunie 2, 2011 at 4:07 pm

      experiențe cutremurătoare…Cunosc și eu câteva…
      Până la urmă fiecare are propriile gânduri, sentimente, temeri…Și da, depinde și de câte ai citit la viața ta, lucru care te-a făcut să ai o altă viziune asupra vieții. Ce te faci dacă ai de a face cu oameni simpli care au avut alte preocupări, care nu văd lumea cărților ca pe o lume reală, e foarte greu…
      ai dreptate, nu pot decât să fiu alături de ei de la distanță, din păcate…
      Filmul…cunoscându-i, nu cred că i-ar face să se simtă mai …consolați…
      Protagonistul filmului este un „norocos”! Spun asta pentru că , de undeva, a avut puterea asta de a merge mai departe într-o viață fericită în ciuda situației lui, o viață în care a înlocuitr lamentațiile și depresiile cu talente și dorința de a trăi cu orice preț. Oameni ca ei ar trebui să fie profesori!

       
      • monicas10

        Iunie 2, 2011 at 7:37 pm

        Contează mai puțin CÂT citești… mai important este CE citești. Atunci când m-am întrebat DE CE mi se întâmplă niște lucruri, de fapt am îndreptat o întrebare în altă parte, mai exact în sus. La scurt timp m-a atras o carte, apoi alta, și alta… În ele am găsit răspunsurile la întrebări.
        Nick ESTE un profesor. De la el am învățat ce înseamnă să găsești puterea de a te ridica de jos și cât suntem de „bogați”. Pentru că ai de ales între a rămâne jos sau speranța, posibilitatea de a reuși. El este ceea ce este datorită părinților lui… și-au asumat responsabilitatea de a fi părinte și de a iubi acest suflet, fără condiții. De acolo a venit puterea lui, din modul în care părinții i-au arătat cât de frumoasă este viața. L-au iubit!
        Ai scris un blog frumos, așa cum faci întotdeauna. Arată-le și răspunsurile și lasă-i pe ei să decidă. Prietenia, compasiunea altor oameni, face mult mai mult decât ți-ai putea închipui…

         
      • dagatha

        Iunie 2, 2011 at 7:41 pm

        evident!
        și eu m-am întrebat adesea de ce mi se întâmplă, până am înceout să înțeleg. dar cred că îți trebuie un „ceva” ca să înțelegi. Și nu mă refer la vreo înțelepciune care m-a lovit subit. Trebuie să vrei să „vezi” niște lucruri.
        Mulțumesc pentru aprecieri. M-am gândit și eu dacă să le arăt sau nu postarea cu toate răspunsurile, evident. Încă nu știu dacă o voi face. Motivele sunt întemeiate și legate strict de relația pe care o avem.
        Gând bun de seară, Monica. 🙂

         
  6. Cristina

    Iunie 2, 2011 at 1:52 pm

    Mi-e greu sa comentez. Le urez doar sa-i tina Dumnezeu tari!

     
    • dagatha

      Iunie 2, 2011 at 4:08 pm

      mulțumesc în numele lor…
      cred că e greu pentru noi toți să comentăm, desigur, fiecare din motivele proprii…

       
  7. Ciprian Bojan

    Iunie 2, 2011 at 4:44 pm

    No comment, pentru că aproape sub ochii mei s-a petrecut o tragedie în această iarnă… Cumplit…

     
    • dagatha

      Iunie 2, 2011 at 5:26 pm

      da… no comment din orice perspectivă privești…
      este cumplit, ai dreptate

       
      • Ciprian Bojan

        Iunie 2, 2011 at 7:24 pm

        Şi pentru că nu putem spune: „ştiu cum e”, nici măcar „îmi pare rău”, deoarece părerea noastră de rău nu ajută. Poate, dacă am avea puterea să spunem mereu ceea ce trebuie făcut în orice situaţie…

         
      • dagatha

        Iunie 2, 2011 at 7:29 pm

        câteodată mă gândesc…la ce bun atâtea cărți citite, atâtea cuvinte, atâtea sensuri, dacă atunci când trebuie să-l găsești pe acela singur care să aline, nu-l găsim!
        😦

         
  8. siko

    Iunie 5, 2011 at 11:10 am

    trist..unii au darul de a da viata, altii o iau si sunt cei care nu pot si nu vor nici una nici alta.

     
  9. eumiealmeu

    Iunie 12, 2011 at 12:52 pm

    la faza asta, sunt handicapată. psihic. vorbesc serios. am 6 prietene cărora doctorii le-au recomandat avort pentru că au copii cu probleme. şi ele s-au încăpăţânat, conform principiului lui http://poorbuthonest.wordpress.com/
    copiii lor nu au absolut nicio problemă. cum de le-au ieşit lor la analize că acei copii sunt fără viitor, nu pot să-mi imaginez.
    aşa că s-ar putea să renunţi la sugestia unui doctor la un copil talentat – 4 dintre ei sunt cei mai buni din clasă, restul sunt de mijloc, dar fără urmă de problemă fizică. adică al meu cu 10 apgar s-a îmbolnăvit de miliarde de ori până la 1 an, iar ai lor, niciodată!
    am o cunoştinţă care-a făcut 29 de avorturi şi nu are niciun simţământ de responsabilitate.
    şi mai eram odată la un cabinet, iar ginecologul s-a crucit când a văzut-o pe vechea lui clientă. mi-a zis: asta vine lunar. nu am simţit niciodată că fac un păcat prin avort, dar cum omor copiii ei lunar de vreo 3 ani încep să mă simt vinovat…
    recunosc: n-am făcut al doilea copil de teamă să nu aibă probleme şi să-l compar cu cel sănătos. sunt limitele mele şi le doresc celor care trec prin momente grele să se gândească la ce pot duce sau la puterea pe care-o pot primi dacă se ţin de principiul vieţii.
    şi, da, este o alegere proprie… Dumnezeu să-i inspire!

     
    • dagatha

      Iunie 12, 2011 at 1:11 pm

      aici lucrurile au fost foarte clare: ecografiile arătau lipsa unor organe. Și nu un doctor, ci trei. verdictul suna sumbru oricum: fie nu o ducea până la capăt, fie murea la câteva luni.
      faptul că nu se întâmpla în țară, ci la un spital universitar din altă parte, mă face să cred că totuși e real.
      pe de altă parte și eu am doua prietene care au fost sfătuite să facă acort, aici în târgul nostru de provincie, tot în urma analizelor deosebite. Și acum au copii mari și frumoși. pe același principiu nici eu nu am făcut analize, decât cele obișnuite. Și da, sunt la fel de paranoică, mi-a fost teamă să îl fac pe al doilea. na, iaca mai semănăm la o treabă!
      😀

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: