Ciao ragazzi!

… sau peripeții de pe meleaguri străine.

Evident că trebuie să urlu în gura mare că am avut dreptate când ziceam despre călătoriile cu avionulnot for me. Dar vreau să știe tot cititorul cârcotaș că m-am străduit, după cum urmează să prezint aici succint.

Nu am înțeles niciodată de ce trebuie să fii cu trei ore mai repede la aeroport. Îți trece tot curajul până ajungi să urci. E ca la dentist. Când e gata să intri, nu te mai doare deloc măseaua și te bate gândul să renunți pentru că e inutil să te mai chinuiești de bună voie cu freza aia nenorocită. Dar am răbdat cu stoicism, urmărind cum se umple micuța sală de așteptare. 120 de pasageri, 50% copii de toate vârstele, de la sugari la clasa 1. Am făcut și pe dădaca, nu știu dacă din mărinimie sau pentru că mi-era deja dor de copilul personal 😀 . Am fost zen aproape tot timpul, ba chiar am citit Dan Puric – Omul frumos și am râs de s-a zguduit avionul la unele pasaje. M-am consolat cu golurile de aer, cu mișcările ciudate. Decât că „seriozitatea” staf-ului m-a terminat psihic. Însoțitoarea de zbor nu și-a putut ține discursul mecanic pentru că a pufnit-o râsul pe la mijloc. Probabil că o gâdila ceva, vreun țânțărel mititel. Iar la aterizare, pilotul cred că a adormit și se visa la circ, făcea dresaj cu calul nărăvaș de se ținea toată lumea cu amândouă mâinile de scaune, iar copiii urlau din toate părțile avionului, în timp ce colegul de scaun înjura cu patimă în dulcele grai românesc. Mă gândesc serios să mă sedez la întoarcere.

Călătoria cu trenul a fost mai puțin breath-taking, pentru că nu-mi riscam viața, exista doar posibilitatea de a ajunge în altă parte. Pe niciun tren nu scria nimic, nici măcar numărul, erau milioane de linii și bineînțeles funcționarii vorbeau solo un po di inglese, timpul era scurt între cele două trenuri pe care trebuia să le schimb. Too much ado about nothing, așa că lucrurile au fost ok. Mai rămânea autobuzul până la hotel. Din nou problema cu engleza, nu că nu aș fi înțeles eu ce spunea el, da nu înțelegea el italiana mea stâlcită amestecată cu un poquito de Espanol.

Am ajuns la hotel la ora 9 fără 5 minute dimineața, lumea mă dăduse dispărută în misiune și mă așteptau ca pe Virgin Mary la Fatima, căci, nu-i așa, la 9 trecute fix începea distracția. Lasă bagajele, ia necesarul, aruncă puțină apă pe ochi și haida la drum din nou. Într-o mână geanta, într-o mână mapa, în cealaltă laptopul 😀 . Până m-am dezmeticit, m-am trezit într-o nouă aventură, per pedes de data aceasta, că era singurul mijloc cu care nu călătorisem încă. Trezirea a fost bruscă și imperios necesară, dat fiind că rucsacul meu a cedat psihic și a decis să se sinucidă, lăsând pe drumuri frumusețe de laptop, mărul ales strategic pentru pauza de masă și încărcătorul telefonului, care au decis că e bine pe asfalt, taman pe mijlocul trecerii de pietoni. Evident, am atras atenția din nou asupra mea, așa că e cazul să mai ies în evidență de acum și cu ceva pozitiv. Încă nu am reușit, mai am timp până vineri seara.

Mâncarea e delicioasă: primul fel, pasta cu legume și, normal, parmeggiano, al doilea fel, pasta (tortellini). „Dacă la desert primesc iar pasta, deja e grav!” Nu am primit. Prosciuto cu pepene galben, specialitate mediteraneeană.  Cultura acumulată până acum de neuronul meu firav pensionar, nu avea în inbox detalii despre beneficiile acestei diete, așa că m-am făcut și eu că e bun, întocmai ca Sid care mânca „a pinecorn!”. Deci mi-am făcut rezervă de pasta și prosciuto pentru restul vieții mele sau măcar jumătate din ce a mai rămas, pentru că plănuiesc să o mai duc o vreme. Să vedem dacă piloții avionului de întoarcere au aceeași intenție!

20 de comentarii

  1. heeeei!
    in sfarsit un semn de la tine, ma bucur ca esti bine, restul nu mai conteaza!!!
    distractie maxima! 🙂
    si pupici 🙂

  2. CAlatoria cu avionul s-a terminat cu bine asa ca ia o pauza de relax pana la urmatoarea…oricum faza cu ruxacul nu ti se putea intampla decat tie, sa stie si italienii cine le-a calcat teritoriul si sa se puna la adapost. Ai grija cu pastele ca sunt bune dar cu masura (spuse una care devoreaza paste de trei ori pe saptamana cel putin si nu pune un gram in plus, de ciuda :)) ). Have fun in continuare si nu te dezminte (orice ai intelege prin asta).

    • ce pauză? ce relax? acuși e gata. Și încă mai caut sedative pe la farmacie. Guess what: n-au! (emoticon care-și smulge părul). Cu mâncarea…cam slabuț pe aici. La calitate mă refer.

  3. Buongiornoo Principessaaa! E stilul in care mi te imaginez pe-acolo, mai ales la faza cu rucsacul 🙂 Si cum imi place enorm personajul (si al lui si al tau) nu pot decat sa iti urez: Have a blast! (poate afli cum se spune in italiana, apropo?)

    • pricipessa, neprincipessa, asta e! s-a dus! ideea e că nu am cu ce să mă întorc acasă (tot despre rucsac vorbim aic) și singurul magazin în care am intrat și nu avea costuri de peste 30 de euro pentru o gentoacă, era o chinezărie ordinară ca aia de la colțul străzii la mine.
      Have a blast? În italiană? are you kidding me???

  4. eu nu inteleg, italienii nu „e” tot latini? 🙂 ca la spanioli gasesti peste tot niste lucruri ieftine, de te intrebi cum pot tari bogatii cu atat de multi bani, daca tu, cel fara, ai orice!
    pune mana / pardon, piciorul
    si iesi din casa si cumpara ca sigur gasesti reducerile reducerilor reducerilor, ca si scurtatura scurtaturilor, din desene animate, da?
    si carpe diem, ca o singura data in viata e vara lui 2011 traita in italy…
    pusi/cat 🙂

    • ce spui tu, străine?/ Ștefan e departe… Pardon, asta era din altă poezie. 😀
      Let me remind you: sunt aici pentru curs, deci shoppinguiala e așa…când ai ocazia, pe ascuns. Suntem la distanță de centul orașului, care nu e unul turistic deloc. Aseară a fost ceva festivitate și ne-am plimbat prin centru, dar nu aveai ce să cumperi: ori erau prea scumpe pentru bugetul nostru de bieți bugetari, ori erau chinezării de le găseai în țară. Și din câte înțeleg de la spanioloaică, e la fel în Spania. Probabil depinde unde anume și când anume faci cumpărături din astea.
      În rest, chiar mă bucur de timpul petrecut aici 🙂

  5. Ciao, ragazza! Ba e si pentru tine calatoria cu avionul, nu prea e de intors cu privire la asta in ziua de azi. De fapt, vezi si tu bine ca e si pentru tine pana la urma 😉

    Mie mi se pare excelent ca nu e un oras turistic, e mai autentic asa.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s