RSS

Pledoarie pentru Cuvânt

30 Iun

„La început a fost cuvântul şi cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era
cuvântul”.

În general, sunt o persoană care face des haz de necaz. E drept că nu întotdeauna sunt lăsată, dar încerc să o fac my way dacă asta mă face să mă simt mai bine.

Fragment de conversație din gama „D’ale lui Mitică”:

Prin ce zonă stă X-uleasa?

Prin zona Zoster.

Răspunsul, total nepotrivit, a provocat o adevărată isterie printre rubedenii:

– Vai de mine, dă-ți peste gură. Unchiu-tău a avut așa ceva, știi ce rău doare?

Normal că știu. Citesc destule, cunosc destule ca să știu că este o boală teribilă. Tocmai de aceea aleg să-mi râd de ea. Nici dacă aruncam cel mai crunt blestem către cineva nu aș fi fost astfel apostrofată. Într-o altă notă, am intrat într-o discuție asemănătoare pe blogul pe care-l frecventez destul de des. Ca un fel de chain reaction, mi-am amintit de un episod din îndepărtata copilărie, semn că problema este mult mai gravă decât am estimat-o. Străbunicul meu avea către 90 de ani. Ne plăcea mult să stăm în curtea lui, dar asta e o poveste prea lungă pentru subiectul de azi. Într-o zi am pus mâna pe bastonul lui și pe pălăria pe care o purta veșnic cu un soi de reverență ce îl făcea interesant pentru noi strănepoții, și am mimat bătrânețea.

De ce-ți ceri osânda de la Dumnezeu?  a venit ca un tunet reacția lui.

Nu știu dacă am înțeles foarte bine sensul cuvintelor lui, dar a fost suficient să mă simt atât de rușinată ca și cum comisesem un păcat.

Iată puterea cuvintelor! Cuvinte care lovesc, care dezleagă blesteme sau care le dau viață, cuvinte care se înfig ca pumnale și rămân acolo. Cuvinte care nasc superstiții.  S-ar mai fi deschis peștera dacă nu s-ar fi rostit „Sesam, deschide-te!”? Cuvântul e cheia, de multe ori, către suflete. Ce rost ar mai fi avut oracolul din Delphi dacă toată puterea lui nu ar fi stat în rezolvarea ghicitorilor? Ce ar mai fi descântecele populare? Oare au efect și pentru cei care nu cred în ele? Nici înjurăturile nu s-au născut întâmplător. Sunt cuvinte alese ca să lovească. Dar ce ar face actorii care rostesc mereu cuvintele altora în roluri de-o viață? Sunt ei sortiți nebuniei? Sau cad, poate pradă puterii lor atunci când le rostesc? Nu sunt o maestră a cuvintelor, dar îi respect pe cei care le-au învățat sensul. Nu, nu le-au descifrat, ci au învățat „la ce sunt bune”. Cu ele poți face rost de cea mai secretă armă, just like magic. De aceea pentru mine Blaga și Stănescu sunt speciali.

Ce este cuvântul, orice cuvânt. Nimic decât o rană a tăcerii. (L. Blaga)

Ars poetica – Nichita Stănescu

 Îmi învăţam cuvintele să iubească
 le arătam inima
 şi nu mă lăsam până când silabele lor
 Nu începeau să bată.

 Le arătam arborii
 şi pe cele care nu vroiau să foşnească
 le spânzuram fără milă, de ramuri.

 Până la urmă, cuvintele
 au trebuit să semene cu mine
 şi cu lumea.

 Apoi
 m-am luat pe mine însumi,  
 m-am sprijinit de cele două maluri
 ale fluviului,
 că să le-arăt un pod,
 între cornul taurului şi iarbă,
 între stelele negre ale luminii şi pămînt,
 între tâmpla fameii şi tâmpla bărbatului,
 lăsând cuvintele să circule peste mine,
 că nişte automobile de curse, că nişte trenuri electrice,
 numai s-ajungă mai iute la destinaţie,
 numai că să le-nvăț cum se transportă lumea,
 de la ea însăşi,
 la ea însăşi.

Mulțumesc, Lumy, pentru e-mail 🙂

 


Anunțuri
 
24 comentarii

Scris de pe Iunie 30, 2011 în Despre viață

 

Etichete: , , , , , , ,

24 de răspunsuri la „Pledoarie pentru Cuvânt

  1. Ciprian Bojan

    Iulie 1, 2011 at 8:02 am

    Despre cuvinte grăit-ai, lăsându-mă fără cuvinte! 🙂

     
    • dagatha

      Iulie 1, 2011 at 8:06 am

      Nu sunt eu maestra… De departe sunteți voi, tu și Camelia, cei mai potriviți în a le descifra și, mai ales, în ale încifra.
      Mulțumesc pentru apreciere 🙂

       
      • Ciprian Bojan

        Iulie 1, 2011 at 9:25 am

        Eu îţi mulţumesc pentru faptul că mi-ai încântat sufletul cu minunăţia asta! 🙂

         
      • dagatha

        Iulie 1, 2011 at 2:38 pm

        apoi…iar compliment? 🙂

         
      • Ciprian Bojan

        Iulie 1, 2011 at 4:12 pm

        Nici tu nu te laşi mai prejos! Un fel de caracterizare (incompletă) a ta, iaca vine de la nişte muzicieni pe care îi consider ca fiind cei mai buni din lume. Iaca- ia 🙂

         
      • dagatha

        Iulie 2, 2011 at 8:31 am

        Cum se scrie aici emoticonul ăla înroșit până în vârful urechilor? 🙂
        Mulțam de „dedicație” 🙂

         
  2. rokssana

    Iulie 1, 2011 at 10:23 am

    Agatha,iarta-ma ! n-am vrut sa te supar…probabil ca spaima mea,frica mea a vorbit…trebuie sa invat sa-mi controlez spaimele…iarta-ma 🙂
    am transferat ,fara intentie,in vorbele mele asta…da,ma simt prost…d-aia e bine sa-ti invarti limba de 10 ori si abia apoi sa scoti cuvantul….cuvant care cateodata nu face bine…

     
    • dagatha

      Iulie 1, 2011 at 12:34 pm

      Rokssana, scumpă, cred că e vorba de missunderstanding 🙂 De ce să-ți ceri iertare? Replici de acest gen sunt foarte frecvente. Era doar o nedumerire a mea, nici aceea completă, legată de cei care se opresc la superstiție și nu pot trece mai departe de ea din cauza spaimei, așa cum ai zis și tu. Dar nici într-un caz nu se pune problema de a cere iertare! Eu te respect foarte mult pentru toate CUVINTELE pe care le-ai împărtășit cu noi de atâtea ori. 🙂

       
  3. vacitim

    Iulie 1, 2011 at 12:20 pm

    Buna! Garcia Marquez are la inceputul romanului Un veac de singuratate cateva pagini absolut superbe. Merita citite, eu le rezum: satul Macondo, un sat izolat primeste vizita unor tigani mai speciali si dupa plecarea lor toti locuitorii se imbolnavesc de insomnie. Nu mai dormeau, dar din pacate pentru ei incepeau sa uite. Uitau tot: cine sunt, cum se numesc lucrurile si cum se intrebuinteaza. Si atunci, ca remediu, au inceput sa scrie pe obiect: pe cana au scris cana si cum se foloseste, pe scaun idem si tot asa. Si vazand ca totul devine din ce in ce mai periculos au pus un avertisment la intrarea in sat si langa un alt afis pe care au scris: Dumnezeu exista…
    Tiganii au venit din nou si i-au vindecat de boala…

    Eu ma intreb acum: cat de puternice sunt cuvintele?

     
    • dagatha

      Iulie 1, 2011 at 12:41 pm

      iată cât de puternice sunt! 🙂
      Mulțumim pentru reminder 🙂 și bine ai revenit!

       
  4. Angela

    Iulie 1, 2011 at 3:46 pm

    Frumos spus! Ma bucur ca ai intrat pe Facebook cu blogul. Te pup!

     
    • dagatha

      Iulie 2, 2011 at 8:32 am

      pfui…de nevoie. Stai să vezi acum reacții, eu tot am fost împotriva FB și acum…
      Mă bucur că te regăsesc 🙂

       
  5. poorbuthonest

    Iulie 1, 2011 at 4:19 pm

    Buna Agatha 🙂

    Sincera sa fiu, eu nu sunt superstitioasa de fel… si cred doar in puterea nemarginita a lui Dumnezeu, doar el ne poate salva de la rau.

    Insa, pe mine cuvintele grele spuse cu dispret sau jignitoare, ma dor cumplit. Eu sunt omul caruia nu-i nevoi sa fie batut cu batul pentru a intelege, e suficient un cuvant.

    O seara minunata iti doresc 🙂

     
    • dagatha

      Iulie 2, 2011 at 8:34 am

      cuvintele grele sunt cele mai periculoase, așa cum am zis. Dar eu sper că vor compensa cele frumoase care sunt maki multe 🙂
      Gând bun și ție 🙂

       
  6. tink3rbe11

    Iulie 1, 2011 at 5:28 pm

    O palma doare pe moment , cuvintele dor o viata+ntreaga! Chiar daca sunt unii care spun ca duse sunt de vant!

     
    • dagatha

      Iulie 2, 2011 at 8:36 am

      Nu știu dacă pot fi duse de vânt…Poate duse de gândul tău, departe, să mu le lași să se apropie de suflet, ca un veritabil cavaler templier. Dar pentru asta trebuie exercițiu.:-)

       
  7. abisurile

    Iulie 1, 2011 at 5:42 pm

    Buna !
    Uneori numai pronuntarea (sau gandul catre) unui cuvant imi da fiori. Nu ca as fi superstitioasa , doar putin emotiva 😉 Si cu ceva legaturi bine impamantenite in creieras , din pacate. De aceea avem nevoie de optimisti ca tine !

     
    • dagatha

      Iulie 2, 2011 at 8:37 am

      Optimismul vine în timp. Când decizi că nu le mai lași (cuvintele, zic) să te bage-n sperieți, atunci ai forța să-ți râzi de ele 🙂

       
  8. eumiealmeu

    Iulie 1, 2011 at 8:50 pm

    fata mică necăjită… (mai ştii reportoriul din Veronica – sau nu l-ai ştiut niciodată? pune mâna şi arată copilului filmele cu Lulu Mihăilescu!) aşa vei rămâne mereu pentru că oamenii nu ştiu importanţa cuvintelor decât când cer sau ameninţă. în rest, mai sunt nişte cretini (cuvântul vine de la cretă – cu care ar trebui să scrii fiind profesor, da, nu te gândi la alte conotaţii) ca mine şi ca tine, care le dau importanţă. şi mor de dragul lor şi se joacă mamă-mamă cu ele de parcă ar fi jucăriile speciale…
    ia vezi că dacă vorbeşti încă o dată despre frumuseţea cuvintelor preiau ideea – nu de alta, dar am predecesor – eu ziceam să nu creadă lumea că sunt într-o dungă pentru că iubesc cuvintele – altceva nu mi-am găsit de iubit… 🙂

     
    • dagatha

      Iulie 2, 2011 at 8:39 am

      evident să știu! Aș vrea eu să fiu atât de tânără cum mă crezi 😆 Și am și filmul pe Cd pentru cupil. Sper doar să stârnească interes, că de când cu Scooby și cu Fulger McQueen…
      Preia ideea, să mă simt și eu importantă, ca să nu preiau doar eu de la matale 😀

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: