Din dou despre rezultate dezastruoase la Bac

Am încercat să rămân deoparte de discuțiile legate de astfel de subiecte pentru că experiența m-a învățat să stau în banca mea. Sună a lașitate, dar nu am să dau aici motivele. Sunteți liberi să credeți ce vreți. Cu toate acestea aș adăuga câteva lucruri, provocată, ca de obicei, de Sufletistă după discuția de pe blogul Sare în ochi.

1. Nu pot aprecia măsuri luate de o persoană care greșește flagrant în lucruri simple fie ele de exprimare, de morală etc. Recunosc, însă, că aceste măsuri- cele luate pentru eliminarea fraudei la examenele naționale-  trebuiau luate de mult timp. Altfel, pânza de păianjen a devenit din ce în ce mai largă și a prins în ea deopotrivă muște și insecte nevinovate. A devenit one way street, cui nu-i place, să o ia printre blocuri. Te adaptezi or else…

2. E greu să schimbi într-un timp scurt o mentalitate formată de ani buni de zile: „ce să mai înveți, că atâția copiază și iau oricum notă mai mare decât tine”. Cunosc elevi care deși învățaseră bine, se temeau de eșec și au preferat să copieze. „Ce-are a face morala?” a zis un personaj celebru al lui Caragiale. Se pare că încă mai trăiește pe undeva…

3. Elevii NU SUNT PREGĂTIȚI PSIHOLOGIC pentru tensiunea examenelor. Pentru cei buni, emoțiile există, iar o dată cu ele riscul unui blocaj. Facem ore de psihologie, de consiliere și nu aveam timp să îi învățăm cum să depășească momentele de dificultate. Iar orele de dirigenție…devin ore de statistică, hârțogăraie și activități teoretice, total inutile! Am ajuns să nu știm CE să-i învățăm pe elevii noștri, pentru că materiile sunt mult prea stufoase cu elemente de umplutură. Nu e învățământ bazat pe competențe, deși ne lăudăm că asta facem. Încă primează informația.

4. În legătură cu atât de controversatul subiect III la Limba și literatura română aș vrea să contrazic pe cei care găsesc chichițe unde nu este cazul. Sunt profesor de română de ceva vreme și în fiecare an la clasele liceale, pentru că durează până ajung manualele, până se uită de vacanță, până își intră în ritm, încep cu o schema pe cât de simplă, pe atât de ușor trecută cu vedere. Tocmai pentru că s-au mai întâmplat confuzii și în alți ani, se cere făcută distinția clară între cele trei genuri literare: epic, liric și dramatic. Lucrurile sunt foarte clare de la primul rând al tabelului recapitulativ, făcut- împreună cu elevii!- pe limba tuturor, cu risul de a părea pueril. De asemenea, în clasa a 10-a se studiază opera dramatică- pentru perioada interbelică-, reluată în clasa a 12-a pentru perioada postbelică. Elevii mei nu sunt cei mai buni, de aceea aleg să repet informația de fiecare dată când apare în discuție. Cu toate acestea, mare parte din ei au ales să scrie „Ultima noapte de dragoste…”. De ce? Poate și pentru că tot cotidianul este inundat cu știri „dramatice”, vieți „dramatice”, filme „dramatice”meciuri „dramatice”. Astfel, viața bate…orice. Căutăm degeaba în dicționare și vrem să găsim portița de ieșire pentru elevii noștri. Realitatea este că nu au învățat lucruri elementare, deși reproduc pe dinafară comentarii întregi. Nu i-a învățat nimeni cum să învețe! Pentru că sunt atâtea lucruri stupide pe care trebuie să le faci în loc să te centrezi pe esența educației. (Unul din lucrurile pe care le-am învățat în experiența bursei din Italia a fost că poți folosi lucruri simple ca apa sau lumina din care să faci milioane de teorii și demonstrații de la simplu, la complex, de la informația esențială, de bază, la cele mai avansate teoreme și formule. Noi pornim mereu construcția de la acoperiș, pe un zid în paragină și ne rugăm să țină până ne terminăm treaba. Ce se întâmplă după…nu ne mai privește.)

5. Sistemul trebuie restructurat din rădăcini. Știm asta cu toții. Nu am nici cea mai vagă idee care ar fi metoda cea mai eficientă, pentru că, dacă aș ști, aș fi în altă parte acum, Cert este că elevii sunt în continuare cobai și nu cred că experimentele se sfârșesc. Cineva la o televiziune dădea vina pe profesori, că răzbunarea lor a dus la asemenea rezultate dezastruoase. Să fim serioși! Ar fi chiar culmea să ne trezim toți profesorii uniți taman acum într-o cauză „nobilă”(?!) când ani de zile nu am reușit să o facem.

E o postare neplanificată, transformare a unui comentariu inițal pe pagina citată.

31 de comentarii

    • nu e vorba de cum procedăm noi. Eu am renunțat la a ami merge la examene vreodată, deci nu aș putea să spun cum au ales să corecteze în cele din urmă. Dar din moment ce programa de bacalaureat prevede clar disticnția dintre genuri și cere ca elevul să cunoască la sfârșitul ciclului trăsăturile textului epic/ liric/ dramatic- nu mi se pare aici nicio portiță de scăpare. Da, e clar că nu au toți același nivel, dar atunci să se facă programă diferită (apropo, elevii mei de la vocațional dau de ani buni examenul acesta în incinta unuia dintre cele mai bune licee teoretice, iar cele 3 ore amărâte concurează cu 5 sau mai multe ore la clasele de filologie) și mai ales, să se facă diferențierea examenului așa cum s-a tot vorbit.

  1. partea cu lamuritul subiectului de la limba romana, am s-o preiau in noul material – este lamuritoare. multumesc anticipat.
    ma bucur sa citesc puncte de vedere atat de bine conturate si articulat asumate.

  2. eu sunt „ăla rău”.
    chiar dacă un text îmi place, ca acum, nu-l laud, ci combat ce pot 🙂

    « E greu să schimbi într-un timp scurt o mentalitate formată de ani buni de zile: „ce să mai înveți, că atâția copiază și iau oricum notă mai mare decât tine”. »

    nu, nu e greu.
    am explicat aici ce și cum.

  3. Păi cu laudele, cum bine vezi, nu ajungem departe!
    Combatanți să fim, dară :-)))
    Cetit, băgat la tărtăcuță, notat la rându-mi gânduri de pace 😀

  4. specialista lu mama, asta spun şi eu, că subiectele chiar dacă sunt formulate coerent, pentru mintea celor de azi sunt foarte abstracte. drama pentru ei nu e teatru, ci ştirea de la ora 5. cine face subiectul – şi mai înainte , cine întocmeşte programa şi manualul – trebuie să formuleze într-un singur fel, nu să folosească 200 de sinonime, pe care copilul s-ar presupune că le ştie.
    sigur, eu nu vreau să scuz copiii, dar când îi tâmpeşti pentru că nu faci reforma tv ci doar ameninţi cu reforme de alte tipuri… n-ai cum să ai altfel de copii.
    oricum, de mâine nu voi mai vorbi despre bac, aşa că azi mi-am permis să mă îngrozesc pentru soarta omenirii… superbă viitoare conducere – în toate domeniile.

    • Pentru copii totul este o nebuloasă. Încep clasa a 9a știind că la final îi așteaptă un fel de bac și într-a unspcea (asta dacă nu au „norocul” celor de anul trecut car au aflat în octombrie cum e cu bacul) află că…s-a schimbat „modificarea”. Ei sunt victime. Nu știu pentru că nu sunt ajutați să știe. Ori poate se urmărește o îndobitocire intenționată a maselor?

      Eu despre bac nici nu am vrut să pomenesc, da dacă ți-ai băgat matale coada…iacătă-mă-s!

  5. Parintii,in loc sa dea vina pe profesori, mai bine si-ar verifica mai des copiii, sa vada cat sunt prezenti pe la ore, ce notite si-au luat si sa-i urmareasca cat invata si cat stau pe net. Baiatul meu a trecut clasa a XI a, i-am adus subiectele de la bac, de anul acesta si a stiut sa le faca… nu de 10, dar de un 7 tot i-a iesit.

    • nu se ocupă nimeni de ei: nici părinții, nici profesorii, njci ei înșiși măcar. E trist. Desigur, nu generalizăm, dar sunt foarte mulți total dezorientați și fără niciun sprijin. Dăm vina unii pe alții și ne hazardăm în afirmații gratuite.
      Cert este că se poate învăța și sde poate trece un examen de genul acestuia. Trebuie doar să fii motivat pentru asta.

  6. Mai e una grea de tot: concursuri de admitere în licee şi Universităţi! Phăi ce-mi zice mie unu’ sau una care a absolvit Universitatea Cre(ş)tino- Budhistă de la Cacaleţii dân Deal, că el e licenţiat. când habar n-are cine-a scris „Capra cu trei iezi”, da’ vrea- vezi Doamne!- să i te adresezi cu Dom’ Profesor? Cum intră şi ies babicii pă poarta unei şcoale mai înalte, cum nu le mai ajungi cu prăjina la nas!
    Cretinismul cel mai mare care există la toată suflarea de pe spaţiu’ mioritic e că fieştecare se pretinde buricu’ Pământului şi susţinător al zicalei: „ai bani, ai di tăti”. Deci nu mai tre’ ştudiu, nu mai tre’ seriozitate… are tati parai, ţi-e scrisă fericirea pă frunte, n-are… cum ţi-o fi norocu’ sau cât de ascuţite cele coate, altfel…
    Restu’, hai să n-o lungim, merje pă şiştem şi pă factoru’ uman…

  7. de asta spun că aici e toată pânza de păianjen! Vorba lui nenea Iancu (din nou!): „Un popor care nu merge înainte, carevasăzică, stă pe loc”.

  8. exact acum vreo 2ore am avut discutia asta cu fiica-mea care tocmai a trecut in a 12-a, fara sa stiu chichita cu subiectul III. si i-am facut distinctia de gen literar. s-a uitat la mine brusc iluminata si a zis „ai dreptate!” n-are legatura cu drama!
    tot ce pot sa sper e ca mai avem timp sa astupam din lacune si va fi totul bine pana la anul pe vremea asta…

    • Nu mă crede nimeni când spun că e nevoie doar de puțină atenție și un strop de concentrare și nota la lomână nu are cum sa fie sub 5. Degeaba discută atât pe marginea greșelilor din subiecte. Nu există! E cea mai simplă modalitate de evaluare! Păi să recapitulăm: la subiectul 1 au textul în față, ceea ce e un mare avantaj după mine. Sunt niște noțiuni standard care se cer în toate variantele posibile când se pregătesc. Subiectul al doilea cere să-ți exprimi părerea despre un citat sau o temă. Ce e mai simplu de atât. A, că nu ești obișnuit cu astfel de cerințe pentru că nu ai făcut nimic 4 ani de zile la școală, asta e deja altă poveste. dar rămân la părerea mea: se ia 5 cu ochii închiși. Condișia e să vrei!
      Aveți timp. Și pentru că te are alături ca mamă, sigur va fi și cu succes. 🙂

  9. Cred ca un bun inceput ar fi sa se renunte la implicarea mediilor in calculul rezultatului la examene.
    A doua problema, asa cum iti spuneam si la mine, renuntarea la norma de copii/profesor….
    Macar atata lucru sa se faca.

    • cred că mai sunt măsuri care trebuie luate în plus. Măsuri care să vizeze calitatea în adevăratul sens al cuvântului. Păi cum să desființezi școlile profesionale? Sunt toți creiere supradezvoltate? Lasă omul să învețe o meserie, altfel vom fi toți cu diplomă și murim de foame.De ce să nu te axezi pe talentul fiecăruia, pe tipul de inteligență care să îl ajute să se dezvolte. Pot eu să fac asta cu o clasă de 30 de elevi la o oră pe săptămână? etc etc etc

  10. Ehe, sa vezi ce-or sa infloreasca acum scolile alea profesionale! Toate particulare, cum sa nu!
    Cat despre masuri, sunt convinsa ca mai sunt. Toamai asta imi da cu zecimale, virgule si acolade…nu se iau masuri si numai ni s-a vanturat nitel buzduganul pe deasupra capului…Acum nah, daca fuse unul mai inalt…
    Stiu, si la fii-mea in clasa tot 30 sunt…Dezastru. De la lipsa de timp pentru fiecare pana la stapanirea unui ashea numar mare de haidamaci cu zarzauni de democratie in cap. Nu, pe vremea noastra puteam fi si 100 in clasa…ca nu misca unul in front! Stiam ce-s limitele, fortat, da’ stiam!

    • nu știu dacă e neapărat problema de a mișca în front. Dacă știi ce să faci la oră, nu au timp să miște. Dar trebuie să ai timpul necesar și să fii înzestrat cu abilități pedagogice pentru asta. De aia nu pot fi toți profesori. Și mai trebuie să fii cu mintea limpede și cu răbdarea la pachet. or dacă tu ai în cap problemele personale care generează frustrări maxime legate de partea financiară, mai ales, nu prea poți fi acolo cu totul. Și dacă mai ai și stresul că trebuie musai să faci toate tipurile de pronume din lumea asta în maxim o lună, că vine cu ciomagul peste tine și te verifică, ce mai contează că ăia micii nu au înțeles niumic? Tui să fii în ordine cu hârțăgăraia că, nu-i așa, trebuie la punctaj. Între succesul tău (fie el și fals pentru că se măsoară în hârtii, deci musai să alergi să le capeți) și succesul lor, îl alegi pe al tău. e ca în junglă. Aici e problema. Ne-au transformat în oameni care se tem pentru pâinea lor și nu ne mai pasă de rezultatul real al muncii noastre.

  11. Ştii părerea mea despre bacalaureat. Este inutil. Nu-s obişnuiţi cu tensiunea examenelor? Dar de ce să fie tensiune la examene? De ce să nu ne învătăm copii că nu toţi pot ajunge tinichigii, ospătari sau spălători de vase în occident? De ce să nu înţeleagă de la început că orice activitate (că eşti om sau animal) e o competiţie? Nu-s obişnuiţi cu competiţia? Foarte rău. Se poate trăi şi fără competiţie. Mi-aş dori să fie eliminată competiţia din sistemul economic. Există studii foarte seriaose pe tema asta. Competiţia nu e deloc aşa de lăudabilă. La momentul actual e singura cale de diferenţiere. Sunt şi alte căi, poate mai bune, încă neîncercate. Să fim mai buni, aşa ar trebui, dar nu doar unii, ci toţi.
    Bacalaureatul e un nonsens, n u peste 50% din elevi au picat ci peste 50% din profesori şi mai exact spus, peste 50% din sistem a picat proba eficienţei.

    • n-ai dreptate.
      mă refer la ultima frază.
      n-a picat niciun profesor, n-a picat nicio componentă a sistemului educativ.
      dacă o luăm pe cauze, a picat doar o componentă a societății românești, cea care spune că „las’ că merge și așa” și favorizează furtul și lipsa rigorii.

      • ai dreptate. dar intrebarea mea este: cum e posibil ca peste 50% din elevii care au promovat clase IX, X, XI şi şiXII, scuze că nu am băgat a XI-a etc, să nu ia un examen de final? Atât de mulţi? Chiar au fost toţi proşti? Chiar le-au dat subiecte de olimpiadă? Chiar toţi erau chitiţi pe copiat? Chiar nu le-a rămas nimic în tărtăcuţă? Eu m-am uitat pe subiecte. Nu mi s-a părut nimic imposibil. putem să facem acum multe scheme logice şi să judecăm pe baza acestor întrebări. Adevarata întrebare e: What is next? Ce am vrut eu să concluzionez: nu s-a făcut treabă şi nu au fost create condiţiile pentru a se face treabă.

    • Păi aia e! vezi? Exact asta spun și eu! de ce să fie toți genii? Lasă, domnule școlile profesionale în pace, că au eficiența lor dacă le faci cum trebuie. Mă uitam la un..idiot la teveu, cum zicea el sărăcuțul că sunt prea multe ore inutile la școală, gen desen și muzică, în loc să facă lumea calculator. Să mori tu! i-aș fi zis! Păi dacă bietul copil are aptitudinile pe care le are la muzică sau desen, cum să i de descopere cineva dacă tu vrei să-i bagi pe gât calculatorul. El atât e în stare să facă: să deseneze! Tu îl obligi să facă mate-info de acum? Exagerez, desigur, da ăla m-a scos din minți.
      Copiii sunt tensionați pentru că știu că sunt multe în joc legat de viitorul lor. Cunosc copii foarte buni care au clacat la bac pentru că aveau nevoie de medie mare ca să intre la facultăți bune din afară unde deja erau acceptați pe baza competențelor deja demonstrate la probele de admitere de până atunci. Dar stresul examenului i-a…blocat. Exact ce ziceam: nu sunt pregătiți. Dacă vrei o comparație …mai mult sau mai puin potrivită, uită-te și la sportivii noștri: când sunt aproape de victorie, o dau în bară tocmai pentru că, psihic, nu sunt pregătiți.
      Sistemul sucks! Unii profesori suck too (insist pe acest „unii”), pentru că același sistem i-a băgat în învățțământ sau i-a păstrat acolo pe alte considerente decât cel al competenței, în timp ce alții, infinit mai capabili, fac navete aiurea pe la sate uitate de lume.

  12. da, chiar, what is next
    Păi cum să fie ei învățați altfel, dacă toată lumea așa face în țara asta: fură, mint, calcă în piciore orice urmă de moralitate. Cum să știe că nu e bine să copieze sau să fraudeze (că ăsta e termenul la modă acum) când însăși mama lui, biata de ea, l-a „ajutat” tot ciclul liceal să treacă clasa. Hai să fim serioși: avem ce (n-)am crescut și ce (n-)am educat.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s