Răsfoind prin lumea Meki

Un copil se naște cu dorința de a fi iubit și nu trece niciodată peste ea”

Frank A. Clark

Când am deschis prima dată pagina de pe www. meki.ro, cam cu reticență ca să fiu sinceră, m-am gândit ce așteptări aș avea EU de la o revistă pentru copilul meu.  M-am gândit inițial că nu poate să-mi fie de ajutor pentru că Andrei e încă prea mic.  Ultima dată când l-am scăpat din priviri cu o carte în mână, a dus-o la baie să o spele la chiuvetă: – Eia muidaiă, mami. Tocmai ce o mâzgălise bine cu pixul, iar eu, mamă obsedată de păstrarea cărților, i-am făcut morală. ( Da, știu, nu dați cu pietre pentru sinceritate 🙂 )

Și așa am aflat că există Meki Junior care e cât se poate de eficientă chiar pentru vârste destul de mici. Am fost foarte plăcut impresionată, mai ales că sunt îngrozită de faptul că atunci când va veni frigul, voi alerga din nou după el prin casă, fără să am activități atractive cu care să-l…păcălesc (!?). Numărul care este pus la dispoziție on-line pentru edificarea potențialului client, e foarte ofertant. Grafica e foarte atractivă. Nu știu dacă mai are efect asupra copiilor noștri pentru care nimic nu mai pare nou uneori, dar pe mine m-a cucerit. Multe povești cu ilustrații, povești în serie (ca să te țină în priză pentru următorul număr), povești raționale (sună interesant, trebuie să recunoașteți), povești originale, povești autohtone. S-a tot discutat aici despre naționalism, despre țara care ne place sau nu ne place, care ne reprezintă sau nu ne reprezintă. Probabil că va stârni controverse în rândul adulților prezența elementelor românești din aceste povești. Până la urmă, însă, consider lăudabilă inițiativa de a-i învăța pe cei mici că țara asta a noastră este frumoasă și nu are nicio vină că oamenii au uitat de ea și au lăsat-o de izbeliște. Mie una mi s-a părut frumos că personajele au „porturi” populare și că activitățile se referă la obiceiuri, obiecte, la steagul românesc. Evident, nu e o caracteristică a revistei, ci a numărului pe care l-am răsfoit. (Precizare pentru cârcotași 😀 )

Diferența dintre cărțile de povești obișnuite și revista Meki junior constă în faptul că la sfârșit sunt întrebări legate de poveste. Mă gândesc că e o mână de ajutor pentru părinții care nu știu exact cum să le stârnească interesul pentru ceea ce au citit, cum să înțeleagă și să învețe ceva, lecturând activ un text simplu.

M-am îndrăgostit de Caietul de lucru. Am numărat 14 activități diferite, pentru vârste diferite, ce e drept. E foate practic de păstrat într-un portofoliu de activități (ce pompos sună! 😆 ; e defect profesional, mi se trage de la atâta hârțogăraie pentru școală) și când nu știi cum să mai strunești Duracellul, scoți activitatea numărul 7, de exemplu. Copilul tău pictează, decupează, calculează, face felicitări, creează, învață, gândește.

Urmează benzile desenate. Am întâlnit un principiu nou: benzi desenate fără cuvinte. E foarte ușor astfel să-l pui pe el să spună povestea. O pagină întreagă îi învață să facă origami. Activitatea e pe lista mea de priorități, alături de quilling când o vrea copilul să se joace cu mine de-a lucrurile serioase. Poezii pentru copii, dar și lecția de limba engleză, jocuri de grup, articole despre cum trebuie să ne purtăm cu animalele și chiar articole pentru părinții. Educativ, by all means!

.

15 comentarii

  1. Râzi tu râzi, Harap Alb, da dacă nu câștig laptopul ăla…ai să citești numai „deprimăciuni” pe acilea. Atunci să te văz! 😆
    Acuma…chiar a sunat a reclamă, dar nu asta era intenția. Dacă arunci privire,s-ar putea să-ți placă. Ai idee ce înseamnă un copil cu Duracell iarna prin casă?Adio liniște!

  2. Nu asta ziceam io. Ci ziceam că revista „Meki” se dovedeşte utilă, ceea ce, să fim sinceri, din ce în ce mai puţine reviste, indiferent de domeniul şi de publicul ţintă vizat, reuşesc să fie. Nu era deloc o ironie.
    Cât despre Duracell, oare cu cine o fi semănând? 😉 😀 😛 (Ţi-am zis-o, sâc-sâc!)

    • 😆
      Duracell nu seamănă chiar atât de bine cu nimeni 😀 E unic! Nu obosește, nene, niciodată! Zău! Azi a luat-o la fugă cu ditamai găleata de vișine, de a trebuit să cobor din copac să-l prind și să o recuperez.

      • Şi ce te aşteptai? Fiind el, micuţul, unic deţinător în propriile membre superioare, a mândrei găleţi cu vişine, aveai pretenţia s-o mai şi împartă cu cineva? 😀 😉
        Mi-ai rămas datoare cu emoticonu’ care se potrivea pe-aci… Mai aştept, ce să fac? :))

      • sigur, ții cu „dujmanul”! 😆
        Am pus emoticonul, păcatele mele! l-ai ratat tu! caută și vezi.
        dar pentru că te știu de atâta vreme, mai scriu o dată. Așadar „: lol :” (evident fără spații și fără ghilimele)

  3. vezi ca la linkul meki junior mie mi-a dat eroare
    si voiam si eu sa ma delectez
    acu, sincer, daca-ti plac atat de mult povestile cu intrebari la final inseamna ca tre sa citesti povestile mele pentru ca eu le lucrez dupa acest sistem.
    spor-t cu examenul meki! şi nu uita că… 🙂

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s