People I’ve met, places I’ve seen…

I want to apologize to my Romanian friends. No, I haven’t forgotten my mother tongue (yet), although it has been a whole week to practice my poor Italian, Spanish and English. But since I have promised my new friends I will write about the course, I want them to understand that I really enjoyed being there with them all!

I am going to write about my experience in Italy, which has been a great one, by the way. I had my expectations and my doubts, but it seems like the Romanian saying is still available: „socoteala din târg, nu se potrivește cu cea de acasă” (You think you get something, and then you get more 🙂 ), in a good sense, obviously. So you have to take things as they come and only hope for the best.

The trip was…uhmmmmm…interesting, with the trembling plane, almost looping, with all the kids screaming, crying and jumping on the plane. The trip back was even more interesting, as one of us had to go to Milano and took the train to Bologna whereas four of us, including myself, took the train to Milano although our destination was Bologna. So this course made us dizzy like ants randomly running to find their way back to the heap 😆 (kidding, Lisa! 😀 ) And yes, I was reading your thoughts on the plane, as promised 🙂

The course was extremely interesting and I am going to write a separate post about it. It was worth working hard with the application form. The things that I’ve learned there, were a lot more than information on a board or on sheets of paper. It was about literally cooperating for better learning. It was not only about the methods we have learned and the instruments (Talking Chips, Table K-W-L, Broken Circles, Six Thinking Hats), but also about understanding the mechanisms, finding ways of personalizing them and efficiently using them in the classroom with our students. It was about having fun while learning, about being creative, about forming a team, about rules, roles, time, results. Sanne and Lisa were great teachers and offered us the opportunity of attending a course with a lot of interesting things, they led us towards finding  the answers to our questions, provided materials and facilitated meetings with great people: the best guide to the city of Reggio Emilia, the most involved representative of a Municipality Project with kids, the most interesting teacher in the International Malaguzzi Center, the best team of teachers in the Castellarano Pre-school, the best psyschologist  in Arcobaleno Servizi.

The places were fabulous. They chose to mix important places that were relevant to the theme and objectives of the course, but also relevant to Italy, to Reggio Emilia in such a way that we had a great time.

The people…well the people are wonderful! Great teachers, very involved in the process of teaching. They were both funny and serious, played their roles well and proved to be good students too. Pernille (Denmark) is a very intelligent woman, interested in finding new solutions. A great personality and a good leader. Jan (Norway) is very balanced and deep, always thinking twice (even three times 😀 ) before giving his answer and…has a wonderful laughter 😆 . Jordina (Catalunya) traveled a lot and has great experience with kids from different countries. Very smart and willing to know more and more. She will be an excellent mom! (soon, actually 🙂 ). And then…there are the Romanians. 🙂 Radu is a very persevering person, realistic and passionate for music. Stefania is always careful to the details, always tried to give very professional solutions, a great psychologist. Cristina has a beautiful soul and she really is a great friend! Apparently shy, she is great with kids and does some hard work at her school.

I really loved it there! And even if I will not eat pasta and pizza for quite a long time from now on 😀 it still is a great experience.

14 comentarii

      • Ok….intotdeauna au existat diferente intre stilul de invatamant din afara si cel romanesc > „It was about having fun while learning, about being creative, about forming a team, about rules, roles, time, results.” < ( asta, daca am inteles eu ce trebuia din ce ai scris tu) .Despre locuri…oameni ….nu stiu!…..parerea mea ramane cred aceeasi (poate din cauza ca nu am depasit inca granitele tarii) …oameni mai primitori ca romanii….
        O duminica minunata!!!

  1. Tink, nu știu dacă mai primitori, dar cu siguranță mai interesați. Sunt formați altfel și au ajuns mai devreme unde ar fi trebuit deja să ajungem și noi de acum.
    Mulțumesc, și ție la fel!
    🙂

  2. Scuze – astazi numai critici cu privire la articol (desi ma bucur mult pt dumneata pt experienta prin care ai trecut).

    Comentariul ala „ahaaaaa” este corect, pertinent si binevenit: eu cunosc engleza suficient de bine (cel putin vocabularul pasiv) incat sa nu fi avut probleme in intelegerea articolului, dar este mai mult decat probabil ca intre cititorii dumitale sa fi existat si unii care N-O cunosc; in beneficiul lor ai fi putut sa ai curtoazia de a face efortul de a posta alaturi (inaintea versiunii in engleza sau – mai probabil – DUPA aceasta) SI o traducere in romaneste a articolului (sau MACAR un sumar, o sinteza in romaneste a acestuia) – ca sa nu mai spun ca SI cititorilor straini ai articolului le-a „scapat” intelesul unei bune parti din articol, fiindca nu se vede sa fi facut nici un efort pt a le traduce in englezeste (macar vag) sensul zicalei romanesti.

    Eu CRED ca Jordina o fi fost catalana, dar la toti ceilalti ai scris TARA de provenienta, nu regiunea.

    • Apoi, dragă Victor, nu ai fi tu dacă nu ai fi critic :-)))
      Pentru că te respect ca fidel cititor, mă voi explica. Articolul a fost o promisiune făcută organizatorilor acestui curs. Am spus că voi scrie ceva pe blog legat de experiența avută acolo, așa că…am făcut-o. După cum știi, timpul prețios mă împiedică de multe ori să fac ceea ce „ar trebui să fac”. Poate că mai ții minte cărțile în care apăreau citate sau chiar pasaje destul de lungi în latină, franceză sau engleză. Pe vremea aceea, mă enervam cumplit că nu era o traducere alături. Apoi am înțeles că daca vreau să obțin o informație, trebuie să fie prin forțele mele. Așa că am folosit dicționarul. :-)))
      Iertare pentru comparația forțată 🙂 Ideea este că aceia care ar fi fost interesați de subiect, cu siguranță ar fi pus întrebări și aș fi răspuns detaliat fără nicio ezitare (atât cât timpul mi-ar fi permis-o).
      Blogul acesta este un fel de jurnal virtual. De aceea nu are nici măcar o identitate reală. Tocmai pentru că vreau să am aici libertatea de a scrie ce vreau, când vreau, cum vreau. Cititorii mei virtuali înțeleg acest lucru, nu-i așa? 😀
      Să le luăm pe rând:
      Oricine dorește o traducere a ceea ce am scris aici, nu trebuie decât să o ceară. 🙂 Mă voi strădui să remediez situația cât pot de repede.
      Cititorilor străini nu le-a scăpat „o bună parte” ci doar o zicală. Cred (dacă nu sunt prea încrezătoare în capacitățile mele de comunicare) că zicala sintetiza ceea ce am subliniat în pasajul cu pricina. Dar cred că această scăpare o pot corecta de îndată.ca să fiu „în regulă”.
      În ceea ce o privește pr Jordina, discuțiile pe care le-am avut cu ea de-a lungul acestei saptămâni minunate, mi-au adus suficiente dovezi că dânsa NU se consideră aparținând Spaniei, prin urmare, din respect pentru ea, am scris așa cum își dorește să fie considerată.
      Comentariul „ahaaaa” al Sufletistei, nu s-a referit la ceea ce ai scris aici 🙂 Să zicem că…avem noi două un …cod (?!)

      • „Apoi, dragă Victor, nu ai fi tu dacă nu ai fi critic”
        Ups! Ce impresie las!?!…
        Eu considerasem ca n-as fi eu daca n-as fi sincer (fie critic, fie apologetic)…

        „…aceia care ar fi fost interesați de subiect, cu siguranță ar fi pus întrebări…”
        Poate unii sunt mai „sfiosi”, mai tacuti. (Spune-mi, te rog: ce spun statisticile: care e media numarului de accesari ale unui articol de pe blog, care este numarul mediu zilnic de „unici” – si CATI „comentatori” ai zilnic – sau la un articol – TOT „in medie”?)

        „Blogul acesta este un fel de jurnal virtual. De aceea nu are nici măcar o identitate reală.”
        Ba – pt mine, si banuiesc ca si pt ceilalti cititori – blogul are o identitate cat se poate de reala. (DE CE crezi ca ti-am simtit lipsa atat de multi si atat de mult?) Nu stiu CATA (si CE FEL de) identitate o fi avand pt dumneata ca jurnal…

        Cu Jordina – dreptatea este de partea dumitale si gresisem eu pripindu-ma.

        In rest – am inteles, sa traiti!

      • S-a simțit că unora le-am lipsit 🙂 Asta m-a făcut să revin mai repede decât am preconizat. Eu vorbeam, de data aceasta, despre sensul denotativ :-)) când am pomenit de identitatea reală.
        Cât despre statistici, nu este nimic spectaculos, dar cititorii și comentatorii sunt, într-adevăr, cei de suflet 🙂

      • Ma exprimasem eu defectuos: nu ma intereseaza statisticile (PE MINE nu – eu ma bucur de continut (si de dialog), nu de audienta), ci incercasem (din pacate fara sa reusesc) sa-ti comunic (in sustinerea ideii mele despre „sfiala” unor cititori care „tac”) parerea mea (nebazata pe nimic altceva decat pe intuitie) ca numarul cititorilor dumitale il depaseste sensibil pe cel al „comentatorilor”.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s