RSS

Cum să-i responzabilizăm pe cei mici

15 Iul

Am avut și eu momentele mele de nebunie. Dar este o anumită responsabilitate să dai exemple pozitive copiilor tăi și acest lucru îți influențează alegerile în fiecare aspect al vieții”.

Andy Garcia

Cred că responsabilitatea este o trăsătură esențial umană care, din păcate, lipsește cu desăvârșire din decorul cotidian. Și atunci…cum să înveți pe cineva ceva ce tu însuți nu cunoști?

Am conceput subiectul în timp ce răsfoiam paginile Revistei Meki la secțiunea pentru părinți. Am găsit acolo câteva lucruri interesante privind psihologia celor mici. Îl voi cosidera doar punct de plecare, cei care își vor manifesta interesul pentru subiect, pot accesa direct informația pe site-ul www.meki.ro.

Nu vreau să intru acum în detalii privind responsabilitatea adulților sau, mai bine zis, lipsa acesteia, pentru că aș declara cu siguranță războaie. Așa că mă voi opri asupra felului în care putem să-i învățăm pe cei mici să fie responsabili. Și aici se vor naște controverse, pentru că există limite foarte subțiri care duc spre însușirea unei perspective eronate asupra conceptului sau chiar la exploatarea mascată a copilului. Nici nu pretind a aborda subiectul din perspectiva unui specialist, cu siguranță nu sunt unul, nu pot vorbi decât din experiența proprie. Sunt lucruri pe care încă le învăț și greșeli pe care încerc să le corectez.

Există o vârstă potrivită pentru a-l învăța pe copil să fie responsabil?

Sursa foto și alte informații despre subiect

 

Probabil că psihologii ar avea un răspuns potrivit. Din punctul meu de vedere, cred că este un moment potrivit atunci când copilul începe să conștientizeze că poate face anumite lucruri pentru a obține niște rezultate: „hai să punem jucăriile în coș”, „dă-mi, te rog cartea” etc. Încă înainte de doi ani, mă trezeam cu Andrei mare gospodar 🙂 . Cu cârpa de praf în mânuță,  ștergea cu stoicism după mine, pentru că, nu-i așa, nu făcusem cu simț de răspundere. Sau ștergea pe jos de câte ori i se părea lui că este nevoie. În mare parte, vorbim despre comportamente imitative, evident, dar care formează în timp, deprinderi

Jucării educative?

Sunt pline magazinele cu jucării care imită acțiunile casnice: mașină de spălat, fier de călcat, o întreagă bucătărie, aspiratoare etc. Am auzit unele păreri care susțineau că este o modalitate de a inocula fetițelor că rolul lor este la cratiță (?!) și că sunt discriminatoare. Nu știu de ce, dar copii le găsesc adorabile! Poate pentru că îi ajută să se simtă „oameni mari” și că astfel li se permite să se joace cu obiecte care în varianta lor reală sunt extrem de periculoase, deci interzise. Mai mult decât atât, nu cred că aceste jucării au neapărat gen 😀 . Sunt la fel de apreciate și de băieți.

Câștigul material în schimbul unor sarcini

Părerile sunt la fel de împărțite. Unii ar spune că aspectul material este rezervat exclusiv adulților și resping ideea recompensei materiale. Alții merg până într-acolo încât susțin cu tărie că este obligația (?!) copilului să îndeplinească anumite sarcini casnice. Doar locuiește și el sub același acoperiș și trebuie să facă și el ceea ce fac ceilalți pentru a contribui la bunul mers al lucrurilor. Țin minte cât de mult m-au uimit filmele americane cu adolescenți, în care părintele îi dădea copilului o sumă drept recompensă oentru munca depusă pentru a spăla mașina sau pentru a tunde iarba. Nici prea mult ca să nu i se urce la cap, nici prea puțin ca să nu se simte desconsiderat. cred că e o modalitate de a-l învăța, la o anumită vârstă, desigur, ce înseamnă valoarea banului. Asta ca revers pentru atitudinea unor copii care ajung să ceară a li se cumpăra orice le poftește inimioara, oricând, indiferent de condiții. 

Responsabilizare versus exploatare


Una e să înveți copilul ce înseamnă a fi responsabil și cât de importantă este munca și alta e exploatarea inumană a acestuia. Sub masca responsabilizării sau a dificultăților familiale, unii părinți (?!) își obligă copiii să muncească în locul lor pentru a aduce venituri în casă (singurele, de altfel). Aici vorbim despre depășirea oricăror limite și despre faptul că unii nu merită să fie părinți. Dar asta e o altă discuție. 

Anunțuri
 
3 comentarii

Scris de pe Iulie 15, 2011 în Concurs, Despre copii

 

Etichete: , , , , ,

3 răspunsuri la „Cum să-i responzabilizăm pe cei mici

  1. desafiamos

    Iulie 15, 2011 at 8:22 pm

    Foarte interesant postul. Eu încerc din toate puterile să-mi responsabilizez copilul ca să aibă cine să-mi dea o cană cu apă la bătrâneţe. dacă mi-o fi sete, că dacă nu mi-va fi sete…
    Lăsând gluma la o parte, ai dreptate. Însă eu aş merge şi pe mâna evoluţiei, eu cred că progeniturile noastre sunt mai deştepte ca noi…eu aşa simt, nu spun să le lăsăm de capul lor, dar nici să sufocăm copii cu programe care să le deturneze adaptarea la condiţiile sociale în continuă schimbare. Zic şi io, nu ştiu, părerea mea

     
  2. dagatha

    Iulie 16, 2011 at 10:51 am

    ahaaaa, deci știi și tu bancul cu apa la bătrânețe! 😆
    sunt mai evoluate generațiile, ai dreptate. cred totuși că este esențială …direcționarea încă de la început. De acolo, își iau ei zborul. cam repede if you ask me 🙂

     

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: