RSS

Sunt prietenul copilului meu?

16 Iul

E bine sau nu  să fii prietenul copilului tău? Iar cei care vor acest lucru, reușesc în adevăratul sens al cuvântului? Există riscuri? Ni le asumăm? Respectăm limitele care se impun?

Sursa foto

Toată povetea asta este inspirată, din nou, din articolele pentru părinți ale Revistei Meki. Ceea ce am citit acolo poate fi de un real folos pentru părinții aflați în dificultate atunci când este vorba despre relația cu propiii copii.

Pe  mine, însă, m-a dus cu gândul la experiențele cu elevii mei și cu părinții acestora. Acum câțiva ani am avut o discuție cu o mamă care era plecată mereu în Italia (nimic nou!) și care venea destul de des acasă, dar pentru că al doilea copil avea probleme de sănătate (era cu el în Italia, timp în care cel mare stătea cu bunicii în țară) atenția era oricum îndreptată spre cel care avea mai multă (?!) nevoie de ea. Problemele cu școala nu au ezitat să apară și, evident, ea venise cu acuzații la adresa instituției care se presupunea că trebuie să țină locul părinților și mai ales, la adresa doamnei diriginte care nu părea să se fi ocupat prea bine de copilul dânsei. După ce i-am liniștit pornirile belicoase, discuția a căpătat o nuanță decentă. Iar ea, foarte mândră de cele ce avea să spună, m-a informat următoarele: „Știți..eu nu sunt mamă pentru copilul meu, sunt ca sora lui mai mare. Îmi spune totul. Știu că fumează și îl mai acopăr în fața bunicilor (părinții EI!!! n.a.). Suntem foarte buni prieteni”.

Atunci stăteam și eu ca prostul și mă uitam la ea cu câtă inocență afirma toate lucrurile acestea. Primul impuls a fost să pocnesc din degete, poate-poate se trezește din transă. Am rămas, însă, doar cu indignarea. Mai târziu a aflat că „prietenul” ei, o mințise cam mult și că, de fapt, situaia era puțin mai tragică, culminând cu faptul că nu a luat bacul.

Acum însă, mâ gândesc că femeia avea dreptate: ea nu era mamă pentru copilul ei! Bunici au fost! Ei au îndurat atâtea și și-au sacrificat bătrânețile încercând să-i dea o educație. Ei au fost cei care  au bătut drumul până la școală ca să afle dacă totul e în ordine, atât cât i-au lăsat puterile. Ea a fost doar…o prietenă bună, care îl vizita din când în când și care îi asigura partea financiară. A, și cu care vorbea despre orice!

Prietenia aceasta cu copilul este una foarte ..delicată, Da, mi-ar plăcea să poată vorbi cu mine despre tot ce îl frământă/ îngrijorează/ supără/ bucură/ face fericit. Dar în același timp, trebuie să știe că există cineva care stabilește niște reguli (de comun acord sau nu, pentru că, deși copilul nu va înțelege încă, și, prin urmare, nu le va accepta pe toate de bună voie, sunt făcute pentru a-l feri de neplăceri sau pericole) și că acel cineva va hotărî consecințe pentru încălcarea lor.

Da, vreau să fiu prietenul copilului meu, atâta vreme cât acest lucru nu îmi pune în pericol autoritatea ca părinte și nu ajunge să facă mai mult rău decât bine. E drept că pentru asta e de muncă, trebuie răbdare și tenacitate. Cu siguranță experiențe de viață personale (trecute și viitoare) sau ale altora ori chiar indicații de genul celor găsite în revista Meki vor fi de ajutor.

🙂

 
25 comentarii

Scris de pe Iulie 16, 2011 în A fi sau a nu fi..., Concurs, Despre copii

 

Etichete: , , , , , , ,

25 responses to “Sunt prietenul copilului meu?

  1. BlueRiver

    Iulie 16, 2011 at 8:47 pm

    Eu sunt si mama si prietena copilului meu. Am stiut intotdeauna ce face, ce note a luat la scoala si pe unde isi petrece timpul liber… nu l-am controlat la carte cat i-am controlat anturajul, am mers o data la doua luni pe la scoala, sa vad cum sta cu notele si absentele… am vorbit deschis, despre absolut orice problema, in toate etapele dezvoltarii lui. Acum are 17 ani (peste o saptamana), deja il vad matur si interesat pe ce drum sa apuce in viata, pentru ca a trecut in clasa a XI a si deja trebuie sa se axeze pe ceva🙂

     
    • dagatha

      Iulie 17, 2011 at 12:00 pm

      Ești cu adevărat un caz fericit! Și te apreciez pentru asta. Și la mulți ani (peste o săptămână😀 ). Adolescența asta este o adevărată provocare. Mă gândesc cu puțină îngrijorare la ea. Bine, eu dacă aș putea, aș îngheța timpul așa, la 3 ani pentru câtăva vreme😀

       
      • BlueRiver

        Iulie 17, 2011 at 5:29 pm

        Eu zic sa te bucuri de toate clipele petrecute cu piticul, ca o sa-ti fie dor de el mic, asa cum imi este si mie dor de baiatul meu, dar mic… mereu ii zic🙂

         
      • dagatha

        Iulie 17, 2011 at 5:31 pm

        da, ai mare dreptate! 🙂

         
  2. tink3rbe11

    Iulie 17, 2011 at 5:33 am

    In primul rand trebuie sa-i fii parinte si apoi prieten.Cea mai mare proportie trebuie sa o constituie cea de parinte .El trebuie sa stie ca atunci cand are ceva pe suflet , ceva la care cauta raspuns ….atunci cand are nevoie de cineva apropiat, nimeni nu este mai bun decat unul dintre parinti ca prieten.
    Nu stiu cat m-am facut eu de inteleasa dar cam asta este parerea mea despre subiectul atins.Nu-i putem fi prieten lasand la pate atributiunile de parinte cu ideea ca ” daca nu-i sunt prieten ci parinte nu-mi va mai vorbi”.Trebuie sa stii sa ti-i apropii !
    O duminica minunata!!

     
    • dagatha

      Iulie 17, 2011 at 12:07 pm

      Foarte înțeleasă🙂
      Mie discuția asta îmi amintește de o poveste. Nu știu cât de celebră este și nici a cui este, dar sensul este profund: Iedul cu două capre.
      Și da, asta e ideea: să știi să ți-i apropii.
      La fel și ție, o duminică răcoroasă🙂

       
  3. eumiealmeu

    Iulie 18, 2011 at 10:39 am

    vezi de ce-ar fi fost bine să vezi cum fu banda înainte te întâlnirea cu părinţii? aplicai un croşeu sau buşeu sau bufeu🙂 – cum i-o zice chestiei ăleia de pocneşte părinţii tembeli care-şi ascund copiii când fac rău, le ţin partea şi-i cocoloşesc.
    de-aia sunt eu fericită să văd oameni proşti în univers – am cui da pumni (evident, la fel de imaginari ca şi prietenii din copilărie ai fiului şi ca urşii panda care fac kung fu!)
    hai şi spor-t.

     
  4. dagatha

    Iulie 18, 2011 at 1:44 pm

    oameni și oameni, ce vrei!
    Dă-le tu pumni imaginari cât vrei că tot asta o să facă data viitoare.
    spor-t și ție!

     
  5. dictaturajustitiei

    Iulie 18, 2011 at 5:12 pm

    Eu cred că este impropriu cuvântul prieten Doar încredere reciprocă. Trebuie atenționat de ce este rău să facă ceva anume, cu multe exemple pozitive dar și negative. Și mai trebuie să știe că indiferent de greșeala pe care o face va fi iubit în continuare. Altfel se ajunge la sinucidere în caz de eșec sau, să zicem, că o fată minoră rămâne însărcinată.

     
    • dagatha

      Iulie 18, 2011 at 7:30 pm

      sunt atât de multe aspecte sensibile ale problemei…și depinde de att de mulți factori…🙂

       
  6. DianaEmma

    Iulie 19, 2011 at 11:31 am

    Și mama și-a făcut un scop din a fi prietena noastră, mai ales că pe mine și fratele meu ne-a născut foarte tânără; poate a fost un fler, un noroc sau priceperea de a ne insufla niște valori, că am fost mai cuminți decât marea majoritate a copiilor și nu ne-a scăpat de sub mână, deși nici nu ne ținea sub ea.
    Dar dacă ne întrebi ce fel de mamă avem… o să spunem că e cea mai bună mamă, e perfectă… numai că trebuia să fie mai autoritară și să ne fi pedepsit un pic mai des…

     
    • dagatha

      Iulie 19, 2011 at 11:38 am

      Ce coincidență: tocmai intram pe pagina ta la „lucruri mărunte”:-)
      După cât am ajuns să te cunosc, cred că totuși a făcut cea mai bună treabă mama voastră. Și eu le-am reproșat alor mei că ne-au crescut prea cu frica de cel de Sus. Evident că exagerez🙂
      Cred că suntem printre oamenii norocoși.

       
  7. sufletdefluturas

    August 16, 2011 at 11:10 pm

    Mama imi este si mie cea mai buna prietena.Ei chiar ii spun totul.Nu stiu cum a reusit sa-mi fie si mama si prietena.Ii port respectul cuvenit unei mame,dar o simt atat de aproape ca pe o sora-prietena.Nu stiu cum a reusit.Imi spunea ca mama ei a fost mai dura si nu o interesa ce se intampla in sufletul ei,dar asta nu o facea mai putin mama.Munceau din greu parintii mamei ,de dimineata pana seara,si poate asta i-a indepartat de copii.
    Apropierea mamei fata de mine se poate justifica si prin faptul ca mama e educatoare.Desi m-a avut tarziu,pe la 33 de ani,pana la aceea varsta au trecut prin mana ei generatii de copii,care mai de care.
    Mie imi place relatia pe care o am cu mama,ma simt bine cu ea alaturi si nu-mi este teama sa-i vorbesc deschis despre orice ma framanta,desi sunt o fire inchisa.Dar mama insista mult si eu cedez,pentru ca am vad ca o preocupa ceea ce ma framanta pe mine.
    Mama aceea nu-i este mama copilului ei si nici macar prietena,poate putin mai mult decat o straina indiferenta.

     
    • dagatha

      August 19, 2011 at 12:59 pm

      ești o norocoasă🙂
      Nu știu dacă ține neapărat de această diferență de vârstă. Unii părinți pur și simplu știu cum să facă asta. Tot respectul pentru mama ta și pentru o relație frumoasă pe care sper să o aveți mereu. 🙂

       
      • sufletdefluturas

        August 19, 2011 at 1:03 pm

        Cred ca tot secretul e sa-ti iubesti cu adevarat copilul si sa stii sa-i arati asta.Dar a-l iubi nu inseamna neaparat a-l rasfata si a-i oferi tot ce ii pofteste inima.In granite totul.Mie de exemplu mi-a placut de mica sa fiu implicata in toate activitatile si toate probleme familiei,pentru ca simteam ca sunt de ajutor si asta ne consolida relatia.

         
  8. sufletdefluturas

    August 19, 2011 at 1:04 pm

    Ps: Iti merge foarte greu blogul,abia am reusit sa scriu.

     
  9. dagatha

    August 19, 2011 at 1:08 pm

    un părinte ca al tău, nu putea să crească decât o fată ca tine🙂
    Și da, ai dreptate în privința răsfățului. Tot caut o poveste pe care am auzit-o când eram mică și nu reușesc să dau de ea. Iedul cu două capre. Una care era mama lui adevărată și una care pretindea să-i fie.
    Nu știu ce e cu blogul. Mie mi se încarcă destul de repede.

     
    • sufletdefluturas

      August 19, 2011 at 1:10 pm

      Eu cred ca era iedul cu trei capre: una mama,una bunica si una bucata matusa.Cel putin la gradinita varianta asta o stiu copilasii,de alta nu am auzit.

       
      • dagatha

        August 19, 2011 at 1:19 pm

        Nope. Aia era alta. Un fel de Dl Goe în varianta înțelepciunii populare. Doar că iedul s-a „recuperat” la timp.
        Povestea de care zic este despre două capre care-și disputau un ied. Ca să le pună la încercare și să afle care este adevărata mamă, el întreabă care din ele îi dă voie să zburde singur pe imaș. Cea falsă se grăbi să-i spună că are voie să meargă unde vrea el, pentru că ea e mama lui adevărată și de aceea îl lasă să facă orice vrea. Adevărata mama, însă, i-a spus că poate să o aleagă pe cealaltă, dar de zburdat singur pe imaș tot nu are voie, pentru că îl pasc prea multe pericole. 🙂
        Asta așa, pe scurt. dar dau recompensă cui îmi găsește povestea asta😀

         
  10. sufletdefluturas

    August 19, 2011 at 1:23 pm

    Povestea asta nu o stiam.O voi intreba pe mama.

     
    • dagatha

      August 19, 2011 at 1:25 pm

      Chiar te rog. Fiind educatoare e posibil să mă poată ajuta🙂
      Mulțumesc🙂

       
      • sufletdefluturas

        August 19, 2011 at 2:20 pm

        Stie de poveste,dar deocamdata nu isi aminteste titlul.Mai cugetam si mai reflectam.

         
      • dagatha

        August 19, 2011 at 2:28 pm

        Pfuuui! Mulțumesc. Începusem să cred că sunt nebună. Nimeni nu știa de asta :-))))

         

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: